Spre casă
pe drumul spre casă
inima-mi bate...
pe-o uliță-i mama
si-un foc care arde!
fereastra-i deschisă
poarta e veche
lar gardul se-nclină
cu gând să m-aștepte!
ograda-i curată
sub ramuri de prun
curcanul se-nfoaie
se pierde-n Crăciun!
purcelul in paie
se-ascunde cât poate
mielul suspină
-nu-mi pare dreptate!
zăpada se lasă
putin așteptată
nepotul cuminte
așează o gheată
din abur fierbinte
de pâine-n cuptor
intorc firul vietii
spre casă... cu dor!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.