Întâlnire

Mă-ntâlnesc la o rascruce
Cu timpul care se duce
Ma priveste cam ciudat
Se pare... m-a cautat

Şi începe a-ntreba
Sa ma poata repera
Cati ani am, de unde sunt
Şi încep ca sa-i raspund

-Anii mei sunt cati imi dai
Numele-l gasesti pe plai
Sunt ecoul din paduri
Sunt iubirea care-o furi

Tu, batrane timp hain
Peste tot lasi un suspin
Eu scriu vers in zori de zi
Adap inimile vii

Timpul însă prea grabit
Ce am spus n-a auzit
Şi-a plecat in drumu-i lung
Stau in loc sa nu-l ajung.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodata nu poti fi fericit, daca te vei mihni ca altul e mai fericit decat tine. Cand vezi cati sunt inaintea ta gandeste-te cati sunt in urma ta.

citat celebru din Seneca
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peren

vers din cânepă şi in
n-ai sintetic niciun fir
nu eşti nici îmbujorat
spune-mi ce s-a întâmplat?

ai fost ieri plecat să-ţi vezi
rădăcina prin livezi
şi-ai găsit părul uscat
trandafirul neudat

vers din cânepă şi in
azi îţi pare tot străin
frate ai avut în timp
doar un fir de borangic

eşti peren, o ştiu prea bine
ai în faţă o câmpie
însă timpul va schimba
tot mereu câte ceva.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt jar

sunt jar aprins si ard in fiecare noapte
In dimineţi cu soare mă trezesc
Iubesc poienile cu şoapte
Si tot ce- n jurul meu zăresc....

Iubesc viaţa, ţin cu disperare
De clipa care mi- a rămas
Mă voi topi intr-un apus de soare
Când chipul meu rămâne fără glas

Dar nimeni nu- i iertat de timpul
Ce ţine-n pumn intregul univers
Eu scriu si m-amăgesc cu visul
De a lăsa in urma mea un vers

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt jar

sunt jar aprins şi ard în fiecare noapte
În dimineţi cu soare mă trezesc
Iubesc poienile cu şoapte
Şi tot ce- n jurul meu zăresc....

Iubesc viaţa, ţin cu disperare
De clipa care mi-a rămas
Mă voi topi într-un apus de soare
Când chipul meu rămâne fără glas

Dar nimeni nu-i iertat de timpul
Ce ţine-n pumn întregul univers
Eu scriu şi m-amăgesc cu visul
De a lăsa în urma mea un vers

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si daca mor zeii?

Au cam inceput sa moara zeii.
Ii vad din cand in cand in grupuri
Ilegalisti din timpuri apuse.
Tusesc. Stiti cat de ciudat este
Sa il vezi pe Thor cum isi lasa ciocanul
Si scote sticluta cu sirop?
Odin, care si asa avea un singur ochi
A inceput sa faca,.... cataracta.
Si-i vad in fata blocului
Jucand table si amintindu-si
De zilele cand stapaneau lumea.
A trecut pe langa mine, mai ieri, Eos.
Era palida, aproape alba,
Si m-am intrebat unde-i sunt
Obrajii ei roz si surasul stralucitor.
Purta proteza. E trist.
Au inceput sa imbatraneasca zeii
Si pamantul a inceput sa-i uite.
Mai sunt pe undeva, mi-a spus Diana
Cateva vestale, fete batrane
Care mai umbla inca cu arcuri
Dar nu prea mai sunt paduri
Iar vanatul a inceput sa dispara.
Persefona a murit de mult, iar Hades,
Dupa cateva secole de doliu,
Cauta acum in van trei samburi de rodie.
Au inceput sa dispara zeii
Si ce-i mai rau, noi am inceput
Sa-i uitam. Olimpul e gol,
Asgardul in paragina, miroase a fum,
Si chiar si mortii au uitat de Ragnarok.
Pamantul e nemuritor, acum,
Cand zeii au inceput sa moara,
Dar parca e o amfora fara vin,
Nu ne mai aduce nici o bucurie.

poezie de Dragoş Angelescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul

sunt zâmbetul care apare
la orizont în dimineaţă..
sunt roşul cald care apune
în fiecare după-amiază!

sunt galbenul de păpădie
ascunsă printre frunze verzi
sunt trandafirul ce-nfloreşte
jos în gradină... şi nu-l vezi!

sunt tot albastrul de deasupra
sunt cerul şi pământul tău...
te-nvălui în lumina caldă
şi-ţi dpruiesc tot gândul meu!

poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

mă vei găsi aici
în briza mării
în firul de nisip
pe care-l calci
în apa caldă
în valul înspumat
sunt peste tot
m-am risipit
în razele de soare
în stropii reci de ploaie
în iarba ce rasare
nu am plecat nicicand
m-am transformat
în alţi atomi
si altă formă am luat
te văd si te aud
dar nu iţi fie teamă
te voi feri de tot ce-i rău
ca să trăieşti mereu
de s-ar putea..
sunt peste tot
nu am plecat nicicând
sunt mama ta
păstrează-mă în gând

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emigranţii

Am avut azi-noapte vis
Uşa casei am deschis
Fluturi mii în cor mă cheamă
Să le fiu soră sau mama

Mi-au spus că sunt emigranţi
Dintr-o luncă cu mulţi fraţi
Unde sărăcia-i Doamnă
Nu sunt flori, e veşnic toamnă.

I-am primit, dar am greşit
Îndată m-am molipsit
Şi-am plecat cu ei în lume
Căutând zile mai bune.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-am vrut să fiu!

Te mişti prea încet! Când timpul este prea rapid
Poate este adevărat, dar cred că ţi se pare!
Doar când faci mai multe, simţi că n-ai făcut nimic
Nu este aşa! Doar că n-ai răbdare!

Ajung sa-mi vând şi somnul pentr-o oră, două
Ca să scriu un vers şi apoi, să vi-l dau vouă
Cei pentru mine o noapte, sau două, ca să pierd?
Sau versuri de stele, din cartea-mi să îmi sterg?

Daca-ş sta o viaţă, ca să vă tot scriu!
N-as şti eu niciodată, ce am vrut să fiu!
Să scriu pe veci într-una, să mă opresc nu pot!
Nu mă simt nici om, dar nu sunt nici robot.

V-aş dărui, eu vouă, toată libertatea
Din pământ ar curge, izvor de fericire
Aş pune înţelepciune, în a voastră minte
Dar tote sunt pe foiae!
Cum şi lumea întreagă-i făcută din cuvinte.

poezie de Ilie Dragomir (8 octombrie 2011)
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi scriu

ştiu că mă citeşti în fiecare zi
suntem legaţi prin fire nevăzute
ale sufletului
nu ştiu cum te numeşti
nu ştiu unde locuieşti
dacă ai un iubit
sau o iubită
dar eu îţi scriu
în fiecare seară şi dimineaţă
dacă îţi aduc un zâmbet
sunt împăcată
dacă îţi aduc o lacrimă
înseamnă că în viaţa ta
ceva mai doare
poate ne vom cunoaşte
într-o zi....
nu vreau să fii dezamăgit
sau dezamăgită
nu sunt o floare
nici privighetoare
sunt o poetă
care şi-a găsit târziu vocaţia
am iubit,,, am plâns... am râs..
şi încă trăiesc
cu intensitate maximă
fiecare clipă...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laponia

din Laponia vă scriu cu o mână îngheţată
am plecat cu Moş Crăciun şi un împrumut la bancă
recunosc am cheltuit cam mulţi bani în România
că aşa e obiceiul din străbuni de când e glia

plan de redresare n-am... sania nu are şine
renii sunt cam obosiţi, de la Pol frigul tot vine
am plecat... aşa e viaţa, nu îmi pare rău deloc
Moşul strânge dimineaţa vreascuri să aprindă foc

blana albă de zăpadă se întinde peste tundră
noaptea tremură din pleoape, are veşnic faţa udă
şi în liniştea deplină eu îmi deapăn amintiri
despre ţara unde mama prinde-n ie trandafiri

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă..., acela...,sunt eu

Dacă iubirea linişteşte sufletul,
acela care o oferă, sunt eu.
Dacă dragostea suportă vinovăţia,
acela care o poartă, sunt eu.
Dacă timpul îşi cântă eternitatea,
acela care ascultă, sunt eu.
Dacă pământul îşi arată comorile,
acela care le adună, sunt eu.
Dacă viaţa învinge moartea,
acela care câştigă, sunt eu.
Dacă cerul îşi deschide porţile,
acela care intră sunt eu,
muritor plecat la Dumnezeu.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Matinală ca de fiecare dată, stau în scaunul pierdut...
Mă ridic spre a zări lumina şi apoi mă ascund...
O lumină vie mă acoperă cu un văl de lumină,
Suspin, lăsând loc adierii de vânt...
Stau în lumina din mine...
Mă apropi de vers,
Mă ancorez în sufletul meu
Descriu cuvintele până devin chiar lumină roz,
Privesc lumina până devin spaţiu...
Adorm cu ultimele cuvinte...
Timpul se adună...
Lumina devine ultima speranţa spre rai...
Dumnezeu îmi dă mâna şi mă priveşte atent
Sunt doar un om... visez şi mă luminez...
Timpul se risipeşte în vămi...
Sufletul mi-e luminat...
Ultimele cuvinte se scriu înrămat..
Devin o rază de soare... devin un fir de iarbă
Devin o stea sau poate luna ta...
Stai în lumină... timpul se risipeşte în zori...
Cuvintele vor reacţiona
Până ce lumea va fi mai bună
Împreună vom evolua
Şi vom risipi valurile tulburi ale întunericului.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret (XXIX)

Sunt acuzat de mii de fapte,
Cum că nu fac lumii pe plac
Capra cu varza n-o împac
Şi nu-s mereu miere şi lapte...

Ba-s misogin, răuvoitor,
Caustic gratuit cu unii
Ba că-mpletesc prea multe funii
Ba-s prea subtil, cicălitor...

Ba nu-s credul cum cere trendul
Şi nu mă las manipulat
Nu stau pe lung ci stau pe lat
Şi nu văd unde-i happy-end-ul...

Ba sunt nesuferit, prea dur,
Că nu sunt androgin ca ei
( "Zânele" deghizate-n zmei )
Şi nu-mi place să pup în cur...

Nu sunt duplicitar, scârbos
Şi nu vreu să fiu parvenit
Să fiu aşa, ca ei, tâmpit:
Să calc peste cadavre, "boss"?

Sunt limitat în sens frumos
Aşa sunt eu, simandicos
Mă doare-n suflet, pân' la os,
De-albastru şi de inimos...

poezie de Petrică Conceatu (15 octombrie 2018), traducere de Conceatu Petrică
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ancorată în silabe

Sunt cuprinsă in poveste
Scufundată intr-o carte
Ancorată în silabe
Peste care vântul bate.

"Valul lumii, valul vremii
Mă coboară, mă ridică"
Am rămas fidelă muzei
Cerul arde, frunza pică!

Si aşa in corelare
Cu a timpului secundă
Caut in dictionare
Timpul lung si fraza scurtă.

poezie de Doina Bonescu din Poveşti în vers
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detaşare absolută

Stau şi privesc
Cum lumea se frământă
Cum toţi sunt trişti şi fără chef trudesc
Cum astăzi şi speranţa pare frântă...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum unii mor de foame
Cum alţii tot mai mult se îmbogăţesc
Cum pe Pământ sunt mii şi mii de drame...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum ne-avântăm spre stele
Cum sume mari de bani se cheltuiesc
Cum unii au ajuns doar os şi piele...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum mulţi se nasc şi mor
Cum alţii fără niciun rost trăiesc
Cum viaţa trece iute ca un nor...
Stau şi privesc.

poezie de Octavian Cocoş (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot timpul şi tot locul

Locul meu e locul în care mă rog,
Locul meu e locul în care iubesc,
Timpul meu e timpul când am dialog
Tainic cu iubirea, timpul cât trăiesc.

Locul tău şi timpul sunt unde şi când,
Scumpa mea, tot timpul, stai: la mine-n gând!

04.01.2022

poezie de Marius Robu (4 ianuarie 2022)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăiasa nopţii

În micul meu palat de gheaţă
Pătrunse-n gând înaripat
Un vis ciudat, o preafrumoasă
Pe con de lună argintat.

Zâmbesc şi-i spun cu-nţelepciune
-Adresa-mi pare ai greşit
Nu mai sunt eu acela care
Un braţ spre tine să întind.

Crăiasa nopţii imi aruncă
Din falduri un parfum de floare,
Mirajul viselor trecute
Iubirea care incă doare.

Şi-a dispărut precum venise
Discretă, amintire tandră
Rămân s-aprind in casă focul
In ziua care stă să cadă.

poezie de Doina Bonescu din Zăpezi topite
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare

M-a întrebat pădurea cea de fagi
Pe unde-ţi umbla pasii, ce mai faci?
Eu am răspuns c-ai survolat Ardealul
Şi-acum de sus privesti zambind oceanul.

Să nu îmi spui ca te gandesti la mine
Ar fi prea mult, nu joc la loterie.
La noi sunt ploi si ape se revarsa
O doina plânge toamna in hornul de la casa.

În rest.... e bine, suntem europeni
Aşa zic unii, dar nu de azi si nici de ieri.
Noi nu ne laudam cu aliati
Nu au comportamentul unor frati.

Şi pus la o rascruce de drumuri langa mare
Românul nostru bun a cam uitat se pare
Că marile puteri profita astazi doar
Geografic fiind la margini de hotar

Sa nu iti para rau ca ai plecat.....
Cobzarul a murit, nici hore nu-s in sat
Pe vechile morminte, tacerea este Doamna
Si frunze deseneaza covorul cel de toamna.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna de acum

Trece toamna şchiopătând pe cărările ştiute
şi amar pune în pomi lăsând frunze ruginite,
le mai scutură pe jos vânturile învrăjbite
şi cât e de lung şi lat cimitirul cu morminte.

Trec pe drumuri rar perechi ce îşi amintesc de multe
şi de frunzele din pomi şi de vremuri petrecute
şi-amintesc de primăveri şi albite ierni trecute
şi de timpul lor demult cu poveşti îngălbenite.

Un copil pe două roţi calcă morţile uscate
urmărit de mama lui şi de două babe cloanţe
şi nu ştie că pe jos sunt o droaie de frunziţe
şi pe margini pomii groşi tremurând din crengi golite.

Toamna timpul şi-a lungit peste timpul iernii slute
şi mai cerne prea încet doar în munţii unde-s ciute
şi în timpurile ei sunt colindele cântate
şi în brazi şi-a atârnat beculeţe colorate.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!