În drumul meu
Mă voi ruga la Dumnezeu
Să te aducă-n drumul meu
Să-ți văd făptura minunată
Cu ochii tăi de altădată
Priveau zâmbind la mine des
Dar pare că n-au înțeles
Cât îi iubesc și cât mi-e dor
Când seara genele cobor
Și noaptea mi se pare tristă
În dimineți nu mai există
Speranța zilei care vine
Să pot a fi din nou cu tine
Mai mult ce aș putea să spun?
Te chem și-n gânduri te adun
În cioburile de iubire
Văd chipul tău, o amintire...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.