Lumina soarelui

M-am lovit de lumina soarelui,
uitând de viaţa mea şi-a aproapelui.
A căzut roua rece pe faţa ta,
luând cu ea şi răutatea.
Ai văzut cum răsare soarele vreodată?
aşa să fie mintea ta limpede şi curată.
Ai simţit iarba moale sub călcâie?
aşa să fie calea ta, plină de bucurie.
Se aude un cantec de păsărele,
ce-ţi alină sufletul plin de durere,
adie uşor vântul printre plete
ca să-ţi aducă energie-n cugete
şi zi de zi viaţa noastră trece
uneori e cald, uneori e rece.

poezie de Eugenia Calancea (5 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un tren cu speranţe

Plin de vise şi speranţă
Trenul accelerat cu viteză mare
Mai uită uneori să oprească
În staţiile mărunte cu soare!
Crezi că face bine
Dimineaţa să te trezeşti
Şi să-ţi aminteşti
De viaţa în sine:
Un tren cu speranţe,
Plin numai cu dorinţe,
Clipele din trecut fericite,
Trec uneori nevăzute
Şi viaţa rămâne aşa,
La fel de grea.
Totul trece pe lângă tine...
Şi rămâi în acelaşi tren,
Să te mai gândeşti
Pentru ce vrei să trăieşti!

poezie de Eugenia Calancea (9 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă toate-acestea

Dacă n-ai auzit
cum creşte iarba,
şi nici nu ai văzut,
trăieşti pe pământ degeaba.
Eşti umbră fără azimut.

Dacă nu ai văzut
cum muguri se deschid,
şi nici cum creşte frunza,
în viaţa ta e numai vid,
pe ochii tăi se-aşterne pânza.

Dacă n-ai văzut
cum floarea
în lumină se răsfaţă,
nu vei cunoaşte valoarea,
acelora care te-învaţă.

Dacă n-ai simţit
cum vântul
îţi mângâie faţa,
în zadar ţi-e gândul,
cum să trăieşti viaţa.

Dacă n-ai sărutat roua,
în zori, dimineaţa,
n-ai să cunoşti şansa
ce-ţi oferă viaţa.

Dacă n-ai văzut
cum cerul
se aprinde dimineaţa,
nu vei afla misterul,
cum apare viaţa.

Dacă toate-acestea,
tu le stăpâneşti,
mai uşor copile,
viaţa o trăieşti.

poezie de Dumitru Delcă (28 august 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce simte inima mea

Iar mă cuprinde dimineaţa
Încă o noapte n-am dormit,
Zorile îmi spală faţa
Sufletul mi-e răvăşit.

Iar visez la mângâiere
Şi că ochii îmi săruti,
Iar m-apasă o durere
Simt cum cad şi nu m-ajuţi.

Niciodată cu cuvinte
N-am să pot ca să-ţi explic,
Tot ce inima mea simte
Şi ce greu e să te implic.

Totu-n jur este prea rece
Rece e-n inima mea,
Singură şi nu-mi mai trece
Din minte figura ta.

Dar eu cu sufletul imimos
Păstrez o vagă amintire
A unui chip frumos
Ce-a însemnat iubire.

poezie de Eugenia Calancea (12 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul meu în noapte...

Nu am ştiut că mă certaţi
pentru că m-am desfăşurat cu eleganţa
ce uneori mă caracterizează,
atunci când noaptea e în toi
şi am visele-naripate,
cu pletele aruncate-n vântul cald,
iar iubirea mea dansează-n faţa ochilor mei
ca şi valurile mării înspumate,
simţind căldura trupului meu,
ca focul distrus de lacrimile unui izvor,
ce caută să iasă din peştera muntelui abrupt
şi cu cascada uriaşă ce inundă dragostea uneori.

poezie de Eugenia Calancea (16 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri în noapte

Tu ai buzele înmiresmate
Cu gust bun ca de muşcată
Îmi place că ai multă varietate
Şi ai pielea catifelată.

Tu te uiţi râzând la mine
Şi aş vrea chiar să-nţeleg
Cum am putut să te las pe tine
Şi alta hâdă să aleg.

Tu eşti cea ce poartă lumina
Şi Domnul pe tine te-a înzestrat
Copiilor mei să le fii tulpina,
Iar eu să fiu un figurant.

Câteodată am fost prea rece
Nu m-am gândit că ţi-i greu
Şi că sănătatea ta trece
Pentru copii ai muncit mereu.

Vreau să-ţi spun acum de toate,
Ca fost neagră a mea gândire,
Dar pe alta am în spate,
Nu mai cred în nemurire.

Uneori mă gândesc în noapte,
Am vrut alta cu avere,
Visez şi uneori aud şoapte,
Glasul tău, ce apoi piere.

poezie de Eugenia Calancea (7 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În frunzele toamnei

Era cald şi stăteai întinsă-n plapuma de frunze,
te rostogoleai şi aruncai uşor cu ele,
mă chemai să te îmbrăţişez cu căldură,
dar vântul se pornise cam puternic
şi aduna frunzele-n grămezi ciudate,
de parcă făcea canapele moi,
în care ne aruncam cu plăcerea copilărească,
iar privirea ta era profundă şi veselă,
plină de dragostea noastră caldă
şi uneori îţi urmăream zâmbetul şi bucuria din ochi,
aveai energie şi visai cu ochii deschişi,
sperai ca ziua să nu se termine
şi să dureze aşa o veşnicie.

poezie de Eugenia Calancea (22 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

M-am hotărât să plec in lume
Să caut Viaţa unde s-o ascunde
Poate îmi va raspunde:
De unde vine, unde se duce?
Cu ce vine, cu ce se duce?
De ce vine, de ce se duce?
Cine o trimite, cine o primeşte?

De ce uneori, mai mult durează
Alteori cineva, de ce o scurtează?
De ce Istoria cu Ea jonglează
Războaie şi catastrofe inventează
Viaţa cu secera o decimeaza?

De ce Scena pe care se petrece
Abunda de atâtea sentimente?
Şi mai reci sau şi mai calde,
De iubire şi durere,
Bucurie şi tristeţe,
Dorinţe, vise şi speranţe
Împlinite sau desarte...
De ce pe toate Viaţa le are?

După atâta frământare
Un răspuns iată răsare:
Viaţa se află si în mine şi în tine
Si in întreaga Omenire,
Dar si Sus în Cer şi printre stele
Si printre nori, zăpezi şi ploi
Peste tot si pe Planeta
Si pe munţi şi intre flori
Şi în izvoare şi pe mare
In toate vietăţile de sub Soare

Dar despre VIAŢA, răspunsurile
căutate
Doar Cel Care ne spune
EU SUNT CALEA, ADEVĂRUL, VIATA
le are....

În călătorie, totuşi,
când cu siguranţă voi pleca
Viaţa, mai departe
In Lumina, Iubire şi Pace o voi cauta
Şi cu Sufletul câte un răspuns,
Dacă voie o să mi se dea
Şi vouă în poezii Vă voi da....

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât mai este natura vie

Vânt cald, ce tot bate-n crengi
Printre picături de ploaie să culegi
Caise galbene să-ţi umple sufletul
De înălţime tremur şi eu şi pământul.

Furtuna vine odată cu roua dimineţii
Ziua-i lungă şi te alungă-n drumeţii
Braţele grele vântul sus mi le ridică
Zgomote de păsări liniştea mi-o strică.

Păsări grăbite zboară printre nori
Fug unde-i cald şi multe culori
Aeru-i toxic, înţeapă, ucide natura vie
Câte zile mai sunt, toţi ar vrea să ştie.

poezie de Eugenia Calancea (15 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

E atât de rece

E atât de rece primăvara care a venit,
Ca sărutul tău care mi-i l-ai dat la despărţire.
De atunci viaţa îmi pare o lamă de cuţit
Fără tine dulcea şi gingaşa mea iubire.

E atât de rece primăvara care a venit
Căci chiar nici pomii nu mai vreau să dea în floare.
Şi sufletul meu de durere e răvăşit,
Fără tine dragostea mea cea mare.

E atât de rece primăvara care a venit
Chiar dacă soarele mai des răsare.
Lumea îmi pare un alb infinit,
Îngropată toată în ninsoare!

E atât de rece primăvara care a venit,
Dar în suflet mai am o speranţă!
Că soarele care a răsărit,
O să topească lumea mea de gheaţă.

poezie de Vladimir Potlog (2 aprilie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea...

Aş vrea să vin-o vreme fără griji,
să fie fericire şi zile pline de noroc,
să batem nuci, iar fărâmele din coji,
să facă din timp al nostru proroc.

Aş vrea să fie iar zâmbete în jur
şi-n inimi o iubire la fiecare,
s-avem o vacanţă cu un lung sejur
şi lacrimile să fie date spre disecare.

Aş vrea din nou liniştea ce-a aţipit
acolo sus în munţi, uitând de noi,
dar nu vreau ceaţa ce uneori ne-a răpit,
acele zile frumoase şi zile cu nevoi.

Aş vrea ca vorbele fiecăruia să curgă mieros,
să fie din nou vremea plină de iertări,
dintr-un izvor de viaţă limpede şi unsuros,
pentru viaţa noastră cu pace şi cântări.

poezie de Eugenia Calancea (31 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru copilul meu

Fie ca drumul bun
să se-ntâlnească cu tine,
fie ca vântul
să-ţi fie mereu aproape
chiar în spatele tău,
fie ca soarele
să-ţi lumineze calea şi faţa
şi în special ploaia
să cadă pe câmpurile tale
şi atâta timp
cât eu nu sunt cu tine,
vreau ca Dumnezeu
să te ţină în palmă.

poezie de Eugenia Calancea (11 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În orice zi o şansă

Magnolia, floarea primăverii cu al ei miros îmbietor...
O frumuseţe rară ce te duce în visare,
dincolo de imaginaţie uneori...
Viaţa nu se poate scrie în cuvinte uşor...
Aşa e viaţa mea şi-a ta,
se trăieşte, se visează
şi rămâne speranţa,
alături de noi în fiecare zi...
Să facem ca orice zi
să fie o şansă pentru noi
şi să o facem mai frumoasă...
Gânduri bune să ne vină
în imaginea primăverii.

poezie de Eugenia Calancea (14 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi văd din nou chipul

Am adormit iar în gândurile mele,
Lăsând în urmă un suflet drag
Şi ajung din nou să privesc la stele
Şi nu m-aşteaptă nimeni în prag.

Încerc să găsesc în mintea mea,
Cum arăta a ta ultimă privire
Şi uneori noaptea e atât de grea,
Dar cred că am încă o mare amăgire.

Caut apoi umbra ta, a paşilor pierduţi,
Şi vreau să ţin mintea mea trează,
Dar noaptea e plină de năluci
Şi merg la geam unde inima mea oftează.

Se vede apoi o stea căzătoare
Şi o dorinţă încă aş mai avea,
Ca în lumina ei să-ţi văd chipul tău oare,
Şi să rămâi mereu în mintea mea.

poezie de Eugenia Calancea (6 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa noastră e un mit

Mă uit în depărtare
Şi văd lumea e mare,
Dar nu mai am răbdare
Că peste tot e durere.

Încerc să fac un pas în faţă
Dar ceva mă trage-n spate,
De toate mi se face greaţă,
Dar n-am frică de moarte.

Merg acasă şi zic "lasă",
Mâine poate e mai bine,
Dar totuşi e speranţă falsă,
De ce mă mint eu pe mine?

Tineretul iese-n drum
Vor lupta şi vor învinge,
Dar văd acum un om nebun,
Ce altă cale-nvinige.

De ce să crezi iar în poveşti,
Să crezi că-i uşoară viaţa,
Acum te naşti şi sigur eşti
Un om făr' de speranţă.

Acum viaţa noastră e un mit,
Ce pătrunde cu durere,
Pe pământul cel scârbit,
Plin de mizerii şi rele.

poezie de Eugenia Calancea (4 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea...

Aş vrea să pătrund
din nou în tainele primăverii,
aş vrea să iau soarele de mână
să-l mângâi ca să dea mai multă căldură
şi apoi să ne jucăm cu razele lui
pe iarba verde din grădină
culegând flori multicolore.
Aş vrea să alergăm prin văi
şi se ne bălăcim în râurile limpezi,
să curăţăm murdăria din sufletele noastre
care s-a acumulat în noi de atâta vreme.
Aş vrea să ne jucăm noaptea
cu luna şi stelele plimbându-ne uşor,
alături de îngeri, la lumina licuricilor,
printre stelele din carul mare în calea lactee.
Aş vrea să ştiu ce e fericirea
alunecând pe pământ în iarba verde,
scăldându-mă în roua dimineţii
şi dansând cu un buchet de flori în braţe.
Aş vrea s-avem aripi imaginare,
să putem zbura odată cu păsările în înaltul cerului
şi s-ascultăm cântecele lor prin livezi.
Aş vrea să fim tot timpul cu zâmbetul pe buze
să uităm de griji, să fim ca o primăvară
plină de muguri şi flori parfumate
şi să aruncăm steagurile singurătăţii,
să fim învăluiţi de îmbrăţişarile noastre.

poezie de Eugenia Calancea (26 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ai fi tu...

De-ai fi un răsărit de soare,
într-un vânt cald, m-aş transforma
şi-aş goni cu-nverşunare
toţi norii din calea ta...

De-ai fi o pasăre în zbor,
eu într-un cuib m-aş transforma
şi te-aş chema nerăbdător
să mi te-aşezi în palma mea...

De-ai fi un murmur de izvor
cu apă limpede şi rece,
din apa ta aş bea de dor
şi dorul meu, atunci va trece...

De-ai fi tu un salcâm în floare,
într-o albină m-aş transforma
şi ţi-aş sorbi c-o sărutare
nectarul din guriţa ta...

Un câmp cu mii de floricele
frumoase şi înmiresmate,
de-ai fi tu, transformat în ele,
cu drag, le-aş săruta pe toate...

poezie de Eugenia Calancea (7 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând rătăcit într-un nor

Agitaţia e atât de grea de suportat
că uneori e ca un val pictat,
când toţi vrem multă libertate
şi vrem ca toate să ne fie acordate.
Iubirea noastră e ca vântul
care adie uşor, oftând,
iar de ar fi să nu mai bată
aş mai avea un singur gând...
Să mă strecor încetişor,
cu gânduri bune şi mult dor,
să iau inima ta din piept, uşor
şi să-i recit cu duioşie un sobor.
Tu mi-ai dat aripi ca să zbor
ca un fulg de nea în nor,
să plutesc spre zări senine,
dar tu iubire zbori cu mine.
Sperăm că vom fi triumfători
în luptele cu buclele de nori
şi vom zâmbi mereu cu duioşie
unul altuia din nou să fie.

poezie de Eugenia Calancea (9 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rece

Şi rece in jurul meu
Şi aerul e rece.
Eu plâng de dorul tău,
E rece şi nu-mi trece.

Dar tu îngheţi
Şi-ai sufletul rece.
Inima mea e caldă,
Dar căldura trece.

Şi e gheaţă in jurul meu
Şi e rece mâna ta.
Ingheaţă si mai tare
Atingându-ţi inima.

poezie de Cristina Vâlcu
Adăugat de Cristina Vâlcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fugind în asfinţit

Fug la pieptul tau iubite
cu inima deschisă-n soare
şi mă ascund uşor la umbră
cu rădăcini ce-acoperă cerul pustiu,
ce bântuie lumina sclipitoare,
dar tu nu te uita cum eu mă aştern
lângă tine cu durerea mea prăbuşită,
cu lacrimi puternice în ochii mei căprui,
ce privesc singurătatea rece,
şi-mi aduc privirile-n tăcerea deşertului,
purtând în ochi chipul tău,
cu conturul vesel sau trist,
aducând clipa aproape de mine,
în asfinţitul prelung de toamnă,
ce se risipeşte treptat în frumuseţea ta
şi vântul adie în cascadă,
alături de noi îmbrăţişati cu iubire.

poezie de Eugenia Calancea (13 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vei lăsa în urma ta

Dimineaţă am văzut surâsul tău,
Uitându-te la paharul de vin
Şi-n sufletul meu tu ai să fii mereu,
Ca o floare ce se deschide ca un crin.

Murmurul de iubire e ca un cântec,
Ce merge cu tine mereu la drum
Şi ochii tăi ard ca un jăratec,
Trecutul dureros să-l transforme scrum.

Simt acum cum marea cântă,
Dar acum e singură şi goală
Şi ştiu că toate mă încântă,
Pierdută-n visul meu de seară.

Uneori iubirea poate fi de aur,
Dar lumina zilei te pune pe gânduri
Şi dragostea noastră urcă ca un laur,
Nu vreau să piară printre rânduri.

poezie de Eugenia Calancea (22 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!