Gânduri de astăzi....

De aş fi fost eu "pupăza din tei",
Chiar de povestea spune c-am scăpat,
Orgoliul, sigur, nu m-ar fi lăsat...
Cum pana mea (?!) Vândută pe cinci lei (?!)...

Dar să fi fost eu "capra cu trei iezi"
Pe lup, măi nene, altfel ţi-l prăjeam,
Cu-n şmen, o ţeapă, şi-apoi îl dădeam
Pe euroi, în piaţă, la chinezi;

"Punguţa cu doi bani" dacă eram,
Pe Ţiriac 'l-aveam la deştu mic,
Iară Becali păpa tot lăptic,
Atât de bine ce mă investeam;

Ion dacă era astăzi, la fel,
Nu îşi pierdea el vremea cu poveşti,
Era parlamentar prin Bucureşti
Şi-avea şi-un tei, şi-un Mercedes sub el,

Iar dacă eu, pe vremea lui trăiam,
Ştiind ce mult citesc românii mei,
Îl dădeam dracu', frate, de condei
Şi popă, protopop chiar, mă făceam!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capcanele timpului

Eram altfel cândva, cu toţii...
Nu ne plângeam pe atunci morţii;
Şi chiar şi noi eram mai vii...
Mă-ntreb dacă mai ştii?!

Mai ştii de unde vii, hai spune:
De ce ţii astăzi cont de lume
Şi uiţi de tot ce ţi-ai promis...
Mai ştii c-aveai un vis?

De ce pretinzi că nu mai eşti,
Astăzi, tu - cel ce-ai fost?
Împreună, am scris poveşti...
Îţi ştiu povestea pe de rost!

Nu poţi nega că ai uitat,
De vremea când îţi permiteai,
Să fii TU: cel adevărat...
De vremea când trăiam în Rai!

Mă-ntreb ce oare te-a făcut,
Astăzi, să fii absent,
S-ajungi de nerecunoscut,
Atât de neglijent?

Atât de mic în ochii mei!
Mă doare să te ştiu,
Astăzi, atâta de pustiu,
De parcă nu mai vrei,

Să simţi ce-nseamnă să trăieşti
Cu-adevărat, să faci -
Parte din acele poveşti,
Ce azi te fac să taci...

Spune-mi, încotro ai de gând,
Să te îndrepţi acum?
Oare-ai putea să fii mai blând,
Cu tine-n primul rând?

De tot ce am trăit cândva,
Observ că ai uitat!
Astăzi, aspiri spre altceva...
Cine-o fi vinovat?

Viaţa? Deşi nu sunt convins
Că ea mi te-a furat...
Mă-ntreb cine oare te-a-nvins?!
Şi de ce mi te-a luat?
....................................

Credeam că scopu-i altul;
Al tău, al meu, al nostru...
N-aş fi crezut că timpul
Este, de fapt, un monstru...

poezie de Andrei Ş.L. Evelin (2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremuri noi

Din vremea când trăiam, copii, la sat,
Şi până azi a' toate ştiutori,
Chiar de-omenirea dacă s-a schimbat,
Eu doar la ţoale, rar, în sărbători ;

Pe-atunci era ruşine şi respect,
Iar de nu dam un ban pe disciplină,
Cum tata era om foarte corect,
Săptămânal îmi da câte-o chenzină,

Păi de făceam cumva câte-o trăznaie,
Mă lua cu-a lui curea la întrebări
Şi mă-nchidea la mine în odaie,
Nu apă, mămăligă, până-n zori ;

Ionel al meu, computer, telefon,
Un patefon cu plăci d-alea d'o şchioapă,
Iar lâng-acel TV pân' la plafon
Are şi-un bar, copilu'.... rău de apă,

Aşa că eu, când vreau să-l pedepsesc,
Ca tata, când veneam din sat hai-hui,
De mă-sa doar îi zic, să nu-l jignesc,
Şi-apoi mă-nchid în dormitorul lui.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teofil: Ai slujit biserica o vreme...
Brâncuşi: Da... La Craiova... La Bucureşti... Chiar şi la Paris... Ca de obicei, făceam lucruri simple... Când Părintele citea în faţa Altarului, aprindeam lumânarea la sfinţi. Dădeam cădelniţa, trăgeam perdeaua... Tatăl mamei a fost diacon...

replici din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capra cu trei iezi (în versiune modernă)

Zise unul dintre iezi:
"Să ne-aduci, când vei sosi,
Dacă vrei să ne mai vezi,
Kent, cafea şi Ecstasy!"

epigramă de Vasile Vorobeţ (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eram student, toată facultatea încăpea într-un local... dacă întârziam la un curs la care dădeam examen, intram alături, la un curs la care nu dădeam examen. Şi mă învăţasem să urmez mai ales cursurile la care nu dădeam examen. Fiindcă celelalte tot trebuia să le învăţ pentru examen.

Grigore Moisil în revista Viaţa Studenţească nr. 1/1970
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciclu

Dacă nu aş fi fost om aş fi fost lebădă.
Dacă nu eram lebădă, lac
pe care o lebădă să plutească, mă doream.
Dacă nici măcar aceasta nu se putea,
mă rugam să fiu nufăr
ori oglindirea lui pe boltă,
stea,
când va veni vremea căderii
transformându-mă în Icar.

Ce bine era să fi fost lebădă...

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actor pe scena vieţii

a venit vremea şi clipa să ne aducem aminte, să nu uităm
că am fost un trup şi-un suflet, iubindu-ne nebuni

a venit vremea să nu mai mergem pe-o dungă de viaţă
că nu mai este timpul să fim uniţi în piese, actori paiaţă

a venit vremea să nu uităm că teatrul vieţii nu ne iartă
că am fost farsori, păcălindu-ne o viaţă-n întreagă

a venit vremea să ne adunăm recuzitele, costumele rebegite
că am fost uitaţi şi-am devenit de mult amintiri prăfuite

a venit vremea ca vieţile noastre să fie puse ele-n scenă
că noi, nu uita! - am fost o dramă pentru suflete, iubite -

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare unui vechi amic

Pe vremea când eram flăcău în sat
Şi apăream la horă mândru, frate,
Se minunau, zicând, fetele toate:
“Măi, ce frumos şi ce chipeş băiat!”;

Le-am auzit şi-apoi, fi’nd însurat,
Când ne plimbam la braţ în parcuri seara,
Prin Bucureşti, de-acolo-i Mărioara,
Aceeaşi frază pân’ m-au deocheat,

Însă de când, şi eu, m-am pensionat,
Două femei în lume, o pereche,
Le mai aud zicându-mi fraza veche,
“Măi, ce frumos şi ce chipeş băiat”;

Cred c-ai ghicit cam cine-s, imediat!
E mama, ce în viaţă încă este
Şi Mărioara, prima mea poveste….
Când mă gândesc, m-apucă şi-un oftat

De cum îmi zic, că d-aia-s ofticat,
Că una-mi zice cu semnul mirării
Şi alta-mi zice cu semnu-ntrebării,
În rest, toate-s mişto, te-am salutat!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare unui vechi amic

Pe vremea când eram flăcău în sat
Şi apăream la horă mândru, frate,
Se minunau, zicând, fetele toate:
"Măi, ce frumos şi ce chipeş băiat!";

Le-am auzit şi-apoi, fi'nd însurat,
Când ne plimbam la braţ în parcuri seara
Prin Bucureşti, de-acolo-i Mărioara,
Aceeaşi frază pân' m-au deocheat,

Însă de când eu m-am pensionat,
Două femei în lume, o pereche,
Le mai aud zicându-mi fraza veche,
"Măi, ce frumos şi ce chipeş băiat";

Cred c-ai ghicit cam cine-s, imediat!
E mama, ce în viaţă încă este
Şi Mărioara, prima mea poveste....
Când mă gândesc, m-apucă şi-un oftat

De cum îmi zic, că d-aia-s ofticat,
Că una-mi zice cu semnul mirării
Şi alta-mi zice cu semnu-ntrebării,
În rest, toate-s mişto, te-am salutat!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pică pară mălăiaţă... în gura lui nătăfleaţă

N-a fost nicicând la noi în sat
O mult mai bună zicătoare,
Însă de când au tot plecat
Copiii,-n van, peste hotare,
De perii care s-au uscat,
Ca şi de astă vorbă mare,
Bătrânii,-n vatră, au uitat
Vorbind la celulare,

Dar pere rumene, de soi,
Găseşti cu tonele în piaţă,
La preţ baban, în euroi,
Însă niciuna mălăiaţă,
Şi-apoi, de-ai întreba, la noi,
Pe fiecare drept în faţă,
Nu-ţi spune unul, nu zic doi,
Că ar fi... nătăfleaţă (!)

Aşa c-a mai rămas "picatul"
Din zicătorea asta dură,
Şi "gura", ce-o... aia tot natul,
Bine'nţeles ca-njurătură,
Când speră în zadar să pice
De la putere-ntreaga clică,
Ce... cum o altă vorbă zice:
"Dacă nu curge... pică"!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Election day

Este ziua când speranţa
Prinde rădăcină iară,
Când norodul e instanţa
Iar dreptatea-i şi mai chioară,

Când tot natul, unanim,
Trece printr-o ipostază,
Renunţând la un regim
Că dieta nu lucrează,

Când dintre atâţia răi,
Hoţi, corupţi, la tot imuni,
Căcănari, nu zic, lingăi,
Punem deştu’ p’ăi mai buni,

Este ziua când în sat
După ani de tărăboi,
Pe cei de i-am înjurat
Îi schimbăm cu alţii noi,

Cei care de nas ne-au dus,
Urecheaţi ce ne-au minţit,
Îi dăm jos, şi-i punem sus
Pe cei care ne promit,

Căci în anii din-napoi,
Noi, cuminţi şi gospodari,
Am scăpat de nişte boi
Şi am ales nişte măgari,

Însă pân-aici le-a fost,
De regim ne-am săturat,
Chiar dacă suntem în post,
Azi e ziua de ignat,

Punem pe-alţii, cu onor,
Şi de s-or spurca la bani,
Democratic…. mama lor!
Văd ei peste patru ani!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darwinistă

De când prin ziare-am tot citit
Despre extratereştrii care
Apar, dispar, din infinit,
În obiecte zburătoare,

Am început să cred şi eu,
(Chiar dacă prin bisericuţe
Se-nalţă Dumnezei mereu)
Că noi ne tragem din maimuţe,

Numai că soiul respectiv,
Din care-am fi atât popor,
Cu al meu simţ intuitiv,
E cert c-a fost inferior,

Fiindcă logic dac-o iei,
Imaginaţi-vă şi voi,
Din ce maimuţe se trag ei,
De au ajuns până la noi!

Valeriu Cercel

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergie românească

Stau câteodat' şi mă gândesc,
Făcându-mi cruci, lipsit de grai,
S-ajung eu teafăr, s-o mierlesc
Cu doctori, popi şi poliţai!

Acum... nu sufăr de nimic,
Să bat în lemn, oţel-beton!...
Pe un vecin şi-un bun amic,
O boală am, să fiu în ton,

Pilule, nu servesc, parol!
N-am trebă cu... rinichi, ficat,
Ori cu al meu colesterol,
Mereu obraznic, ridicat,

Dar asta, de anul trecut,
Că pân-atunci, dintr-un nimic,
De groază şi de necrezut,
Ce crize-aveam... nu vă mai zic;

De câte ori lumea-mi era
Mai dragă, nene, dintr-o dat'
Pământul se rostogolea,
Picând, cât sunt de lung eu, lat!

Imaginea îmi dispărea,
Vorbeam aiurea şi confuz,
Şi-odat' cu conştiinţa mea,
Pierdeam şi-al raţiunii uz,

Dădeam din mâini, spărgeam pereţi,
Cu capul, bineînţeles,
Băgând şi soacra-n sperieţi,
"Ce dracu', fii-sa şi-a ales!"

Îi înjuram pe toţi din jur,
Pe Băse, Ponta şi-alţi mişei,
Săream prin curte-n sus de şnur,
Murind să văd antena trei!...

Şi-am fost la doctori renumiţi,
Ce-analizând, au constatat
C-ai mei părinţi n-au fost zmintiţi,
La doage când m-au numărat,

Veni şi Smurdul de trei ori,
Şi-n loc, măcar să-mi dea un hap,
Mă consolau plini de fiori,
Că numai popa-mi dă de cap,

Şi fui la el, sub patrafir,
Ca dup'un ceas de descântat,
Ţinând şi post, mai abitir
Acele crize m-au luat,

Descoperind tot eu, cu har,
C-aveam... nimic paranormal...
O simplă alergie doar,
De la lichide,-n special,

Ce m-apuca, şi cu dureri,
(De la poliţie o ştiu)
Când beam mai mult de zece beri,
Sau două sticle de rachiu!

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Poate că nu te-ai străduit destul. Doar atât dacă i-ai spune, că o iubeşti şi totul s-ar rezolva, s-ar schimba brusc, în bine, pentru amândoi.
Lucian: Chiar crezi asta? Eu nu sunt atât de sigur. Nu cu ea. Cu ea nu va fi aşa de uşor. Dacă ar fi fost alta, poate da, dar ea... Nu! Nu merge. Poate ar fi ţinut figura dacă ea ar fi fost altfel, însă... Nu ştiu. Nu ştiu ce să mai cred.
Maria: Cum să nu ştii? Cum poţi spune aşa ceva? Tocmai tu? Acest termen nu există, sau poate fi depăşit, mai ales pentru tine.
Lucian: Bine ar fi să fie aşa, însă, din nefericire pentru mine, nu e deloc astfel... Sunt nehotărât, Maria; e pentru prima oară în viaţă că mi se întâmplă aşa ceva, dar culmea, într-adevăr nu ştiu ce să fac. Ezit mereu, amân mereu, deşi nu asta mi-aş dori. Din cauza asta trebuie să mă mai gândesc, să devin odată hotărât.
Maria: Bine, Luci, atunci mai gândeşte-te, poate că ceea ce ţi-am spus îţi va fi de folos într-un fel; cel puţin eu aşa sper.
Lucian: Sigur. Chiar îmi este de folos. Îţi sunt recunoscător.
Maria: Lasă asta. N-am nevoie de recunoştinţa ta.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toaletă cu taxă

Aici am stat cu inimioara strânsă, cinchit pe vine,
Plătisem cinci cenţi şi sufeream că nu îmi vine.
Nu ştiu de ce ghinionul cu miros de pucioasă
Loveşte mai mereu când aproape-am ajuns acasă.
Daravela mă costă prea mulţi bani de-acuşa,
Cu cinci cenţi astăzi nu poţi să deschizi nici uşa.
Demult, când eram copii şi-o păţeam pe bulevard,
Ne târam pe burtă, rezolvam problema după gard.
Acum chiar n-ar avea sens şi-am fi şi imprudenţi
Dacă-am face-aşa ceva pentru-a salva cinci cenţi.
Dar cinci cenţi pe vremea aia ar fi fost ceva mişto,
Puteai cumpara o-îngheţată vafé cu dungi maro,
Cinci sucuri, un pachet de gumă sau cam aşa ceva,
Sau mai puneai doi cenţi şi intrai la cinema.
Timpurile se schimbă şi nu-întotdeuna-n bine,
Aşa că ia ce poţi şi uită tot ce nu-ţi convine.
Ascultă-mi sfatul când îţi spun ce trebuie să faci
Sau fă cum îţi place, dacă nu-ţi trebuie cârmaci!

poezie de George Hunter, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Post-campionat de fotbal (South Africa 2010)

După atâtea meciuri grele,
Cu faze, goluri berechet,
Acel ecou de vuvuzele
Mi-a pus în suflet un regret ;

Pe vremea când eram copil,
Lovind băşica pe maidane,
Ai mei părinţi, driblând subtil,
Câd mă vedeau făceau baloane,

Plin de talente, fiţe, fente,
De-atunci i-aveam la deştu' mic
Pe Torres, Klose, pe Llorente,
Ronaldo... era mizilic,

Dar tata, sictirit de moarte,
Cînd eu aveam un viitor (!)
Dorea să pun mâna pe carte
Decât o minge la picior,

Că prin liceu, aveam o şcoalăăă,
Înaintaş, la un nivel
Că de-ajungeam în naţională,
Precis Kakà făcea pe el,

Pân' a sărit mama la cap,
Însă la faultul lui tata,
C-am mers în ghips, fără ciorap,
De fotbal m-am lăsat şi gata,

Visând o diplomă, şi-apoi
Un titlu, printre-atâţi nerozi,
Ca ei, aşa cum e la noi,
Să se dea grande pe la cozi,

De am ajuns la o etate
Un terchea-berchea-n cartier,
Cu ani pierduţi prin facultate,
Un prăpădit de inginer,

Putând să joc la Barcelona
Că Messi-ăla-i un afon,
Sau antrenor, ca Maradona,
Ori ca portar, cum e Buffon,

Şi-n loc să trag şuturi la poartă,
Lovele,-aplauze, onor,
De coadă trag mâţa, şi moartă,
Şi-un sfert din pensile lor,

Că de-aia zic, mă ierte sfinţii
De fac păcate-n astă zi,
Aşa se-ntâmplă când părinţii
Nu vor s-asculte de copii.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Nicolae

Îmi amintesc cu nostalgie,
Pe vremi, copii, eram o droaie,
Îl aşteptam cu bucurie,
Să vină Moşul Nicolae,

Puneam la uşă, lustruite,
Tot peticite de cizmari,
Ghetuţe vechi şi obosite,
Pe rând purtate de cei mari;

Nu mai conta, c-am fost cuminţi,
Ori c-am făcut numai belele
Încărunţindu-i pe părinţi...
În zori... găseam ceva în ele,

Covrigi şi nuci, vreo trei praline,
Şi totodat', afar', la uşă,
Sătui fiind... ştia el bine(!)
Ne mai lăsa şi-o nuieluşă...

Numai c-aveam respect şi teamă
De nuieluşa respectivă,
Că, fără a băga de seamă,
Ea ne-a creat o perspectivă...

Ei, bine,-acum, la pensionare,
Ne amintim copilăria
Şi chiar avem momente-n care
Ne-apucă, nene, pandalia,

Văzând ce guvernanţi năuci
Avem acum... şi-avem o droaie!
Ce bâte sunt, şi ce măciuci,
Că... plângem după Nicolae!

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binecuvântare divină

Când vedem ce-i azi prin lume, gloanţe, bombe şi omor,
Cui, papucii mei, de glume îi mai arde, sau umor?!
Ca şi-acum, îmi amintesc ce mult sânge a vărsat
Neamul nostru românesc, când cu turcii a luptat,

Iar, de n-aveam un Ştefan, sau un Mircea, un Mihai,
Purtam toţi şi azi turban, pe al nostru mândru plai...
Mai aveam noi datini, oare, ca români adevăraţi,
Cu năravuri milenare, buni creştini şi botezaţi?!

Căci, mă-ntreb, dacă eram cuceriţi de-atunci de ei,
De sarmale mai ştiam, mămăligă sau mujdei?!
Mai ştiam de şpriţ, rachiu, cârciumă, sau bar, vreodat'?
Mai vedeam noi vr'un chefliu tăvălit spre casă beat?!

Nici nu ne dădea prin minţi să-njurăm ca pe ogor,
De Cristos, de cruci, de sfinţi, aveam noi aşa folclor?!
Sau, ceva cu mult mai trist, auzeam noi de-un bărbat
C-ar fi fost el, familist, la vreo fufă noaptea-n sat?...

Nu tu ţeapă, nu tu şmen, nu puteam ciordi un ac,
Nici pe blat să mergi pe tren, vai de-al nostru cozonac!
Iară hoţii, evident, votau liber, nu forţaţi,
Doar cu-o mână-n parlament, de cealaltă fi'nd scurtaţi,

Şi apoi, cu-a mea belea, Doamneee, ce amar şi chin!
Mă gândesc, român sadea, să nu fi fost eu creştin...
Iarnă, vară, noapte, zi, ce terorizat eram!...
Aveam io şapte soţii, dar şi şapte soacre-aveam!

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi ochi albaştri am iubit

Doi ochi albaştri am iubit,
Atât de mult îndrăgostit,
Dar am uitat răpit de ei,
Dacă au fost chiar ochii tăi?
Dacă au fost chiar ochii tăi?

Acum îi caut tot mai mult,
Căci mi-au plăcut atât de mult,
Atât de grav rănit de ei,
Azi i-ai ascuns de ochii mei...
Azi i-ai ascuns de ochii mei...

Doi ochi albaştri am iubit,
Dar oarecum mă simt silit,
Să spun abia de îndrăznesc:
Căci astăzi încă le iubesc!..
Căci astăzi încă le iubesc!..

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Nicolae

Îmi amintesc cu nostalgie,
Pe vremi, copii, eram o droaie,
Când aşteptam cu bucurie,
Să vină Moşul Nicolae,

Puneam la uşă, lustruite,
Tot peticite de cizmari,
Ghetuţe vechi şi obosite,
Pe rând purtate de cei mari;

Nu mai conta, c-am fost cuminţi,
Ori c-am făcut numai belele
Încărunţindu-i pe părinţi...
În zori... găseam ceva în ele,

Covrigi şi nuci, vreo trei praline,
Şi totodat', afar', la uşă,
Sătui fiind... ştia el bine(!)
Ne mai lăsa şi-o nuieluşă...

Numai c-aveam respect şi teamă
De nuieluşa respectivă,
Că, fără a băga de seamă,
Ea ne-a creat o perspectivă...

Ei, bine,-acum, la pensionare,
Ne amintim copilăria
Şi chiar avem momente-n care
Ne-apucă, nene, nostalgia,

Văzând ce guvernanţi năuci
Avem acum... şi-avem o droaie!
Ce bâte sunt, şi ce măciuci,
Că... plângem după Nicolae!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!