Pică pară mălăiață... în gura lui nătăfleață
N-a fost nicicând la noi în sat
O mult mai bună zicătoare,
Însă de când au tot plecat
Copiii,-n van, peste hotare,
De perii care s-au uscat,
Ca și de astă vorbă mare,
Bătrânii,-n vatră, au uitat
Vorbind la celulare,
Dar pere rumene, de soi,
Găsești cu tonele în piață,
La preț baban, în euroi,
Însă niciuna mălăiață,
Și-apoi, de-ai întreba, la noi,
Pe fiecare drept în față,
Nu-ți spune unul, nu zic doi,
Că ar fi... nătăfleață (!)
Așa c-a mai rămas "picatul"
Din zicătorea asta dură,
Și "gura", ce-o... aia tot natul,
Bine'nțeles ca-njurătură,
Când speră în zadar să pice
De la putere-ntreaga clică,
Ce... cum o altă vorbă zice:
"Dacă nu curge... pică"!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.