Crisalida

toate plajele din goa strânse într-un cocon de mătase
ca dintr-un poem deşiri firele umede ale iluziei
în gât e setea nebună de a găsi zbaterea aia
de animal prăpădit cu dinţi ascuţiţi
care şchioapătă în spatele turmei
după ce sorbi singurătatea monstruoasă
a unei mări îngheţate în marmura iernii
încă ţii în căuşul palmelor fluturele cald
te lovesc toate obligaţiile de peste tot
şi dintr-o dată începi să însemni ceva

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închisoarea viitorului

Merg cu spatele înainte,
cu periscopul scos afară din pânza freatică a timpului,
după ce-am mai aruncat din balast,
doar atât cât să văd ce încă mai ţin minte, în minte,
pierdut în mrejele anotimpului alintului
cu sufletul prăpădit, de atât nefast
după toate întâmplările, în tâmple împinse
cu palma gândului,
doar el, ce mi-l mai am de-un sprijin...
mă ţin strâns de timona din barca în siaj, pe suspine prelinse
izvoare, spălând malurile prundului
rămas împietrit sub umbrar de-un arin,
acolo unde aşteptă, uitat, un covrig printre haine,
puţine, de-o vară,
nesfârşită pe-atunci,
numai zile, zile, toate un mister, aşteptările taine...
cum ai sta dus, să nu pierzi din priviri pe-un peron dintr-o gară
un neştiut, să coboare din vagon de pe şinele, şinele lungi...
şi îmi împiedică văz nişte dâre, în zăbrele, pe ochi, nişte umede dungi.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ceaşcă cu ceai -
fluturele de mătase
ieşind din cocon

haiku de Lucia Cezara Plătică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O strânse la piept, îi strivi trupul cu trupul lui, îi strivi gura cu buzele lui, cu setea deznădăjduită strânsă într-un pustiu de neîmpliniri, peste care se revărsa acum un şuvoi de nestăpânit, aducând cu el toate dorinţele lui, nu numai sexuale, ci întreg noianul de lucruri oprite, romantism, aventură, păcat, nebunie, animalitate, pe toate le simţea acum străbătându-i, dezlănţuite, trupul.

John Fowles în Iubita locotenetului francez
Adăugat de D.H
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viziune

viziunea i-a apărut Mariei Angelica într-o noapte în care
chinuită de vechile coşmaruri, s-a ridicat din pat
şi s-a îndreptat apoi spre bucătărie după un pahar cu apă
apucând să facă numai câţiva paşi
a simţit dintr-o dată o aşa uşurătate trupească
încât îşi tot apăsa cu pumnul pe piept
pentru a-şi ţine carnea lipită de suflet
speriată de această subită stare de imponderabilitate
voind să se sprijine pe concreteţea lucrurilor din jur
continuă să meargă prin încăperile atât de cunoscute

deschide cu hotărâre uşa frigiderului

ea e aici şi acum
deţine un control permanent asupra a tot ceea ce o înconjoară
şi îi aparţine, deopotriva

şi-a pierdut din setea aceea intensă cu care părăsise aşternutul

legume, o sticlă cu vin, friptură
portocale, o pizza congelată şi... groaza
groaza care te cuprinde atunci când vezi un bocet fără să-l auzi
între toate acestea, pe al doilea raft frigorific
într-o pungă înnodată la capăt cu un lanţ de buruieni
este pusă la păstrat luna
o lună albă, rotundă, cu vinişoare albastre
în care pulsează esenţa îngheţată a unei nopţi tăcute
cu aceeaşi lâncezeală cu care alunecă sângele în venele unora
care trăiesc în case fără ferestre

plăcerea o caut, luarea în râs a coşmarului lumesc
a prostiei de a crede în ceva
paranormalul din privirea unei pisici suedeze
îşi spuse Maria Angelica
în timp ce pipăia cu mâinile tremurânde şi amorţite
punga rece care sta să crape

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirul îngheţat

Ia-mă
te rog
în căuşul
palmelor catifelate
calde de a inimii tale dogoare
atentă fiind
să nu îmi spargi
petalele de sânge îngheţate
apoi
până îmi mai menţin
frăgezimea
rupe
cea mai rubinie
dintre petale
şi ascundeţi-o
în sân
după care
aruncă trandafirul
în primul râu
ivit în a ta cale.

poezie de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă dimineaţă

parşiva lentoare a norilor în dimineţi
în care sentinţa arată
că nu mai poţi face decât călătorii în sufragerie
arcurile unei trambuline abandonate
pompează încă sângele în artere
câteva reclame în mail o fostă cunoştinţă te sună
îi simţi deodată parfumul dulceag te scârbeşti
în prima zi de pensie să simţi oră după oră
o povară invizibilă
elefanţii şi-au pierdut colţii
încă tropăie pe drumul din sălbăticie
dervişii din capul tău nu au curaj să deschidă
lacătul e spart dar a dispărut siguranţa
că pot alege să nu se mai mişte sau să alerge
ce bună ar fi o inimă de cârpă şi nişte braţe îndemânatice
un ceai care se răceşte în cană
ţi-ai luat toate obiectele de la birou
mici cadouri de despărţire de la colegii puţin mai tineri
au promis că îţi trimit dvd-ul cu lecţii de grădinărit
ai de întreţinut relaţia cu pământul
şi câteva dorinţe atât de simple
încât le poţi admira de la fereastră
nişte baloane care se înalţă şi dispar
apa din sufletul tău
o picatură care tremură să devină hrană
pentru florile care cresc în toate culorile

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

8 noiembrie

am ţinut un iepure
în căuşul palmelor, simţeam
bătăile inimii, căldura, blăniţa moale
până ce
m-am crezut şi eu
un iepure în alt căuş mai mare

am ţinut o pasăre până ce m-am văzut
zburând
măceş, trandafir, lujer nou, grâu, brusture
stejar,
gâză
vierme
peşte mic, peştele şi mai mic…
am uitat punctul de plecare – din
căuşul palmelor sângerând cresc
muşchi, ciuperci vineţii, vernil

mă îmbrăţişez
singur
ca atunci când ţi-e tare frig
duc palmele
toate palmele în ţărână, caut ape
lăptoase, tainice, apoi
le port curate
la buze, la frunte
mi-am regăsit rugăciunea
doi arhangheli cunosc pentru mine
căuşul căuşurilor

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unholy war

Vine şi resemnarea într-un final
şi e ca un corp cald
care se aşază
peste pielea udă, corpul tău în convulsii.
Un calm lipsit
de orice incertitudine, raze de lumină străpungând
toate coşmarurile de peste noapte,
sânge ţâşnind stereo
peste zăpadă ingenuă ca dintr-o maşină de carne.

Poţi să treci
prin mine cu ura ta,
sabie laser Star Wars,
n-o să rămână
niciun semn straniu
pe piele într-o viaţă următoare. E un zid
în jurul meu care mă protejează,
dragostea lui,
dragostea lui ca o armată
de nanoroboţi, roi furios
de viespi zumzăind metalic.

Noradrenalină-n
circuite, fiecare zi
care trece
e ca o piatră împinsă în amonte,
la final
uşurarea unei blattodee de a nu fi strivite.
Mii de emoţii pe minut,
fiecare dintre ele
ca o bulă tridimensională. Împrumută-mi un pic
sabia ta laser,
sabia ta de ură,
o să ies
învingătoare din asta,
o să accept într-un final
trupul acela cald
peste pielea mea udă, trupul meu în convulsii.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sus,
într-o ţară cu umeri albaştri,
gerul s-a oprit să privească păsările
dintr-un refugiu de aer.

se însera a joi
când a început să ningă în spaţiu,
era un ger tânăr,
se-nchipuia
visul dintr-un somn de pasăre.
fără să vrea
îngheţase roua pe lună
şi, dintr-odată,
timpul, ca o apă gândind în frig,
a început să cadă
peste toate părţile viului.

ningea
în ţara cu umeri albaştri...
un poem,
care zburase mai sus de lună,
vedea cum
se arginta singurătatea.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbet în alb

Zâmbetul tău
alungă strigătele
îngheţate
pe ramurile
ninse.

Gânduri izvorâte
din mici fantome
albe şi reci
se încâlzesc
între clipele
din căuşul
palmelor.

Le zâmbeşti
în alb.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un lucru interesant despre şampanie este faptul că este un obiect asociativ. De fiecare dată când deschizi o sticlă de şampanie, este o celebrare, deci nu există nici o modalitate mai bună de a începe o sărbătoare decât deschiderea unei sticle de şampanie. De fiecare dată când sorbi din şampanie, sorbi din toate celelalte sărbători. Bucuria se acumulează în timp.

David Levithan în Dicţionarul îndrăgostitului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina la care doresc să ajung

Alerg după cuvinte fugite din poeme,
adun himerele-n căuşul palmelor,
toate vânturile bat dintr-o parte
şi acea parte eşti tu.

Pe întinderi uscate
se surpă nopţile cu arhangheli,
ploile mele sunt pâinea dăruită lor
la masa tăcerilor flămânde.

Lumina la care doresc să ajung
are cerul scăpat de îngeri decăzuţi,
din foişoare conspiralive
privesc cu neîncredere lumea de dincolo.

Mi-am surghiunit păcatele vechi
pe drumul golgotei
nimeni n-o mai face pentru noi
cum Iisus răstignit.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Începuturi...

În ziua în care toate mamele îşi leagănă pruncii
am învăţat tăcerea
şi-n căuşul palmelor
am lăcrimat
era prima zi a lumii cu o singură viaţă
de frica zilei de mâine am tras
cerul peste mine
şi-am aşteptat
din senzaţia că exist
mi-am făurit un zâmbet
şi din când în când
înfloreşte în zâmbetul mamei

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu încă mai crezi în ea

Dintre toate nenorocirile care se ivesc
Tu treci nepăsător peste ele
Deşi te lovesc ca pe fiecare
Aproape nu mai ştiu în ce stare sunt
În anotimpul acesta destructiv.

Nopţile se vor stinge de teamă
Se va mai schimba câte ceva
Cred că vechea iubirea dintre noi
Nu se lasă
Tu încă mai crezi în ea
Când totul devine normal eu voi fi ca mai înainte.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efemeride

Mă copleşeşte bucuria
ce zumzăie în muguri
ca o promisiune a vieţii
şi simt primăvara
crescând în mine
ca firele de iarbă
din pamăntul reavăn
pe care s-a odihnit zăpada.

Aud tristeţile pulsând în urechi
şi-mi simt sângele gros
ca un râu de munte
ce duce cu el toate sudalmele iernii.
Într-un colţ al sufletului
încă doare lipsa ta
dar e ceva atât de firesc
aşa cum sunt ploile
în luna lui martie...

Şi atunci ştiu
că trăieşti în carnea mea
că niciodată nu te-am pierdut
că ai trecut doar într-o altă stare...
şi că în curând
te vei răsfăţa pe buzele mele
în înflorirea unui surâs.

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Junk

dimineaţa începe cu un spam şi dintr-o dată senzaţia că trăiesc o zi falsă cu soare fals într-un bloc fals
mi-aprind ţigara deschid fereasta dintr-o dată străzile încep chiar din faţa blocului
senzaţia asta creşte în mine atât de mare încât la un moment dat cred că vrea să mă suprime

& privesc lumea printr-o fereastră deschisă cu toată încrederea că moartea poate fi tot o fereastră deschisă
dintr-o dată simt gust de sirop de vişine se propagă infinit în mine apoi pe străzi pe cerul întins peste blocuri
lumea capătă gust dulce acrişor văd o pereche de delfini albi înotând în aerul duce acrişor

& mă îndoiesc de fiinţa mea fiindcă mi-e mai la-ndemână decât să-l acuz pe dumnezeu
că îmi trimite dimineţi spam iar eu însumi aş putea fi un mesaj trimis oamenilor în junk mail
apoi am brusc o senzaţie de bine şi sunt sigur că în toate benzinăriile maşinile sunt alimentate
cu lapte că lumea îşi zâmbeşe în vitrine iar toate femeile au buzele rupte din cel mai dulce vişin

& lumea se uită în mine prin fereastra deschisă şi mă gîndesc că aşa a fost de la început
când omul priveşte în infinit şi infinitul priveşte în om

poezie de Leonard Ancuţa (16 septembrie 2010)
Adăugat de Leonard Ancuţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te cunosc după surâsul crud şi
focul de vânzare dintre coapse

îmi aminteşti de trădări
şi crime necomise

mie
celui ce se plimbă pe trupul tău
şi se rătăceşte ştiinţific într-insul
cel ce îţi trasează sânii sfioşi
în căuşul palmelor
şi nu te interzice

(am pus lumina în dulap
în caz că va veni cineva să o caute)

e vremea ca
genunchii tăi se îndoaie
iar tu să nu te îndoieşti de mine

sfârcurile îţi mărturisesc sanguin tremurul
carnea ta îmi spune numele

gemetele
nişte umbre strânse pe tine

ne privim în ochi
rămânem unul în altul
abuzându-ne corect
în faţa unei lumi greşite

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zmeoaica, după ce alergă într-o parte şi într-alta şi nu găsi pe Ţugulea, miroşi ea că trebuie să fie la împăratul cel cu zidul mare. Se întoarse şi să te ţii, pârleo! într-un suflet ajunse, căzând lângă zid de osteneală şi amărăciune. Apoi se sculă cum putu şi vru să sară peste zid. Sări, însă în sec. Dacă văzu că-i este peste putinţă a sări pe dasupra zidului, se urcă până la gaura ce o facuse Ţugulea şi începu a sorbi, voind să înghiţă totul ce era în cetate. Împăratul şi oamenii din cetate se păreau a fi scrişi pe părete, atât îi înmărmurise frica. Ţugulea nu-şi pierdu cumpătul ci, cu măciuca roşie ca focul şi ţiind-o de coadă, merse la gaură. Când sorbi o dată zmeoaica, trase măciuca arsă tocmai în inimă.

Petre Ispirescu în Ţugulea, fiul unchiaşului şi al mătuşei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condiţie...

cuprinde-mi gândurile în căuşul
palmelor tale,
şi-abia apoi ai să poţi sorbi
din pocalul cu zile siclamen,
un strop de fericire,
ridică-mi tâmpla spre
orizontul
cerului purpuriu,
pentru că numai acolo
am să mă ştiu
iubită de tine,
adună-mi petalele toate
de visuri trădate
şi culcă-mi încet, pe spate,
nemărginirea privirii tale iertate,
scoate apă din fântâna
faptelor clare
şi ia-mi mâna firavă
în gândurile tale,
şi-atunci şi numai atunci,
hrăneşte-mă cu nectarul
cuvântului tău...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Setea de suprarealism

trotuarul este umed şi întunecat
noroc că, în ritmul celei mai bizare muzici,
picioarele mele ştiu drumul pe de rost
billie holliday
mă poartă până la prima cârciumă
în care vreau să îmi sting setea de suprarealism
se simte intens în ochiul din frunte
el nu vrea, nu vrea de data asta
să se închidă.

e ciudat cum în viaţă
ţi-ai acordat perfect anumite mişcări
cu mersul lucrurilor
nu şi cu mica ta busolă
uneori este aşa plăcut
să te îndepărtezi puţin câte puţin de tine
când îţi devii de nesuportat
să cutreieri
să cânţi
să te abandonezi în mici explozii de confetti
să nu mai târăşti după tine acele părţi
care alcătuiesc un aparat de zbor experimental
ci să le laşi pur şi simplu să ruginească
la marginea drumului
să devii aşa un om practic
fără nicio povară
devine din ce în ce mai uşor
să te regăseşti într-o variantă mai acceptabilă
trebuie să te acomodezi
cu străinul care ai devenit
şi care crede că a făcut
o mişcare bună la şah
o mişcare lipsită de imaginaţie, dar sigură
nu îi pare rău că a pierdut nirvana
şi atâtea sensuri ascunse
şi grădini care freamătă de mister
şi triluri
şi pământ pe care să îţi aşterni urechea
apoi să începi să-l modelezi
cu mâini vii, de artist.
în final, după pactul ăsta de zile mari
apare duioşia cu care
omul îmbrăţişează resemnarea la o masă de plastic
şi bea, bea întruna
să stingă setea de suprarealism.

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!