Efemeride
Mă copleșește bucuria
ce zumzăie în muguri
ca o promisiune a vieții
și simt primăvara
crescând în mine
ca firele de iarbă
din pamăntul reavăn
pe care s-a odihnit zăpada.
Aud tristețile pulsând în urechi
și-mi simt sângele gros
ca un râu de munte
ce duce cu el toate sudalmele iernii.
Într-un colț al sufletului
încă doare lipsa ta
dar e ceva atât de firesc
așa cum sunt ploile
în luna lui martie...
Și atunci știu
că trăiești în carnea mea
că niciodată nu te-am pierdut
că ai trecut doar într-o altă stare...
și că în curând
te vei răsfăța pe buzele mele
în înflorirea unui surâs.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.