Deasupra noastră apele de treceri

Ştii bine, femeie, mirările nu ni se albesc
dincolo de lutul acesta
ronţăit în gingii de păcat,
dragostea-i bătrână, i-au căzut dinţii..
Prin carii de clipă-i privim cu elogiu
limba de şoaptă-n iubind
pe-aceeaşi limbă grăind
în piept orologiu...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minima oglindire

sânge grăind
pe limba visării
tăceri
înţelesuri dorm
aeriform
drum de ieri

nicăieri
tu mă vinzi
(de amor
grai de zbor)
în oglinzi

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba noastră

Limba noastră e dulce
Ca fagurul de miere,
E măreaţă şi frumoasă
Ca luceafărul între stele.

E ca soarele care răsare,
Sus pe cer.
Limba noastră e plină
De taină, tandreţe şi mister.

Altă limbă mai frumoasă
Nicăieri nu mai găseşti,
Limba noastră cea română,
Limba gliei strămoşeşti!

Chiar şi sufletul şi dorul
Au şi ele limba lor,
Acesta este limba vechilor cazanii,
Limba Românilor!

poezie de Vladimir Potlog (31 august 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi vorbim o limbă sfântă

Noi suntem pe acest pământ stăpâni
Şi vorbim o limbă sfântă.
Şi nu-i ascultăm pe acei păgâni care spun,
Că limba noastră, e o limbă frântă.

Limba noastră e dulce ca mierea de albină,
E gingaşă şi frumoasă ca floarea din grădină.
Limba noastră, e limbă veche, e de pe timpul lui Traian.
Ea s-a născut atunci când s-a înfrăţit poporul dac cu cel roman!

Limba noastră, e o limbă divină.
Aşa a fost şi va fi mereu,
Căci limba noastră cea română
E vorbită chiar şi de bunul Dumnezeu.

poezie de Vladimir Potlog (30 august 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Con orbiri literare

uneori făptuiesc suicidul
la sânul ciudat al îmbrăţişării tale,
mă reîntorc la tine în viaţă,
moartea umblă în papuci de casă prin odaia cu lebede
luntrea e încă departe iar luntraşul, beţiv,
în largul de ape de leaturi aruncă
ca în mal, de ancore-a morţii poruncă

zidind mănăstiri, sentinţe-n gingii
(dinţii mi-au emigrat încă din vremuri eterne-n efigii)
tiptile-n nimicuri de dricuri
şi-mi eşti în cuminte de rai,
mi-e piatra mai moale, căzută-n lăuntrul
pletelor tale de grai
şi pielea-ţi era mai moale la strai

doar noaptea voiaja perpendicular
pe umbre
şi taina e-n clar

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Persefona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin tot ospiciul slovei

în caldul din păcat mister se coace
cu fruntea omul rece-a necuprinde
când frigul de fiinţă ni se vinde
din vipia infernului rapace...
cuvinte fără urmă am veninde
în tot zadarul stihului ce-mi tace
în ochi întâmplători de viciu-n pace
de lacrimi Şarpelui a da merinde...
în sângele ce-mi e pătat de vină
de Măr eresuri ţipă-n bezne, fierb
şi se aşază-n Raiul în ruină...

femeie care-mi poposeşti în verb,
să ştii, demenţa vorbei mi-e vecină
prin tot ospiciul slovei trec imberb...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem al cărnii cu viciu a nefi

Fiind, de cazi în umbre-a morţii viciu
Grăind un întuneric plumb a noapte
Ţi-s rănile din gând în chinuri coapte
Şi-n sânge ai de patimi edificiu.

Cu mine te-nvelesc şi bându-ţi şoapte
În tine intru prin sărut, indiciu
De cuget ce mi-l ţin pe drum de-ospiciu
În orizont stricat, în zări inapte.

Acolo-n plaga clipelor de piatră
Cu ochi din frunte-n răcnet te-am văzut,
Exişti a nefiinţă idolatră.

Din brâu a toamnă frunza ne-a căzut
Şi-n iarna de hârtie stih e-n vatră...
Amor, poem al cărnii, imn de lut...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Poesis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de mare [Beyond the sea]

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Inima mea pleacă colo-n depărtare;
Şi pe-aceeaşi cale vor fugi în zare
Gânduri şi dorinţe, dincolo de mare.

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Trece rândunica veşnic călătoare;
Pasăre frumoasă ce te plimbi sub soare
Aş zbura ca tine dincolo de mare!

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Sunt doar inimi bune, feţe zâmbitoare;
Dar pe-aici prin preajmă totul trist îmi pare;
Inima mea-i dusă dincolo de mare.

poezie de Thomas Peacock, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne iese Moartea din gingii

de-atunci când suntem mici copii
ne iese Moartea din gingii,
pumnale albe ce vor fi
înfipte în celule vii.

zâmbim, vorbim şi ne distrăm,
cuvinte mari ne declarăm,
iar foamea ne va obliga
să-i spunem crimei noastre: Da!

ne socotim mari înţelepţi
şi-i condamnăm pe cei nedrepţi,
dar dinţii noştri ascuţiţi
sunt pentru crime pregătiţi.

chiar şi bătrâni, cu dinţii rari,
ucidem viaţa pe molari,
de n-avem dinţi, ne chinuim
bucata-ntreagă s-o-nghiţim.

de-s negri dinţii, îi albim,
de ne lipsesc, îi construim,
chiar şi cu placa, hap, hap, hap,
ne facem, ucigând, de cap.

concluzia e foarte clară:
suntem de Moarte traşi pe sfoară,
iar când în groapă ne vom duce
rânji-va poza de pe cruce.
---
de-atunci când suntem mici copii
ne iese Moartea din gingii,
pumnale albe ce vor fi
înfipte în celule vii.

poezie de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat, ediţia a II-a (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă se ştie că latinaesca e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba rumună este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba rumună sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers! Cu alte cuvinte, nu limba rumună este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă rumună. Aşadar, vreau sa-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale.

citat din Miceal Ledwith
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când barbariei i-au căzut dinţii de bătrâneţe, oamenii au botezat-o civilizaţie.

aforism de Paula Adriana Cozian din Cugetări şi reflecţii (2015)
Adăugat de Paula Adriana Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba nu e vorba ce o faci;
singura limbă, limba ta deplină,
stăpână peste taine şi lumină
e-aceea-n care ştii să taci.

catren de Lucian Blaga
Adăugat de Camelia Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiu patriei

Ţara noastră-i splendidă,
E frumoasă şi iubită,
Însă are-o mare hibă:
E păcat că-i locuită!

epigramă de Radu von Clausenburg
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi numi o femeie bătrână decât dacă îţi rupi dinţii când o muşti de fund.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua limbii române

Zi de sărbătoare sfântă,-
Îi aducem just elogiu
Unei limbi ce-i neînfrântă,
Arc subtil de orologiu.
Limba doinelor de jale,
Inima acestei naţii,
Miez de pilde ancestrale,
Baza bunei educaţii.
În nestinsa ei comoară,
În periplul ei istoric,
Rele vremuri n-o-ntinară
Oprind meritu-i valoric.
Maica noastră neuitată,
Ancoră latină bravă,
Neclintit îverşunată,
Exilată-n marea slavă...

acrostih de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epiderma unui gând

cunosc la zei de apă convertire
când ploaia gândului izbeşte pieptul
şi raţiunea îmi conjugă dreptul
la rătăciri de vin de prin potire.

se săvârşeşte visul, înţeleptul,
dub toată dulce-a aştrilor rotire
în simplă a luminii povestire
şi nefiind tenebrelor adeptul.

venind, femeie, în odaia-mi stinsă
aprinzi scântei de lene a păcat
dar şarpele-are patima învinsă.

cu tine-a mea murire-am îmbrăcat
spinarea cu poveri de alb mi-e ninsă,
acolo epiderma ţi-ai urcat.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Rey
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu floare roşie de pin

În lumea asta mare şi sucită,
Poţi să mănânci, să bei pe gratis,
Poţi să plăteşti ori să forţezi o gură,
Să te sărute pân' te saturi.
Poţi să te pierzi prin lan de grâu,
Iubind grăbit, orice femeie,
Ce ţi-a căzut cum cade para,
In gura unui trecător, fără lovele.
Poţi să-ţi faci brâuri de mătase,
Din părul blond de cucuruz, şi dame,
Ce te aşteaptă-n Soare surâzând,
Pentru o clipă de plăcere.
Chiar şi pe munti, tu poţi urca,
S-ajungi să tragi Luna de barbă,
Şi o femeie adormită-n stânci,
De-un dor făţarnic, cerşetorul de iubire.
Poţi să pribegeşti, cât vrei!
Pământul este nesfârşit de mare,
Cu suflete şi frunze ce se dăruiesc,
La orice umăr trecător prin ele.
De vrei să mori,... şi asta, poţi!
Dar o să mori iubind, o dulce floare,
O floare roşie de pin ce infloreşte,
In cordul tău, după un veac trăit in comă.
Nu ai să scapi! E prinsă-n inimă şi tace,
Ea te-nsoţeşte pretudindeni, respirând,
Tristeţea ta pitită, din dor de ea şi viaţă,
Ce sapă zilnic şanţuri, în trupul
Ea o să-ţi fie întotdeauna, vie,
In oxigenul inspirat de tine,
Ce-ţi ţine viaţa-n dor de ea, aprinsă,
Să o iubeşti, cât inima din tine toarce.
Şi poţi! Nu-ţi ţine dragul meu, Iubirea,
In somn şi-n ploi de lacrimi, ce albesc,
Sufletul tău, sufletul ei, ca două dude,
Căzute-n faţa celor, ce au acelaşi drum.
Şi poţi! Nu-ţi reprima aceste sentimente,
Nu-ţi poţi tăia din aripi, şi din viaţă,
Atâta timp cât cuibul te aşteaptă,
Să te-ncălzeşti in el, iubind ce te iubeşte.

poezie de Adelina Cojocaru (22 martie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Spre mâine-n întrebărilor cocoaşă
Erau de umbre jocuri, teatru-n clipe
Era prin sânge-a fi, în glii să ţipe
Şi o beţie-n pietre, uriaşă.

Grădini în minţi ivind de gând tulipe,
Tu strigi tăceri hârtiei, pe cămaşă...
Aşa, la vorbă miez în rost te-nfaşă
Să-mi tălmăceşti în fum de rugă-n pipe.

Fierbinte taină te ducea alături
De nunta cu inel de plumb topit
Şi-n liniştea cuvântului cioplit
De celuloză iar vuiau omături.

Grăind neauzit în albe locuri
Enigme duci în şa de echivocuri...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui beţiv

Motive de "căzut pe gânduri":
Adesea "cazi prin şanţuri", beat,
În timp ce-n tot atâtea rânduri,
Nevasta-ţi "cade în păcat".

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean (2007)
Adăugat de Ştefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie împlinită

De câţiva ani, ea îşi dorea
Un fruct din dragostea-i curată,
Şi, în sfârşit, rămase grea,
Acum se simte... uşurată!

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria stomatologiei geriatrice

Trecutul îndepărtat:
Nu-i frumoasă, da-i bătrână
Baba cu dinţii de lână

Trecutul apropiat:
Uneori e greu să-ţi vezi părinţii
Că-n pahare le clănţăne dinţii

Prezentul:
Azi cu toţii-şi fac implant
Să-şi ia şi dinţii în neant

poezie satirică de Beatrice Vaisman
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!