Vreme vitregă
vântul bate arborii până trosnesc
tristețea lor s-a transferat în mine
și eu ca ei de frenezie mă dezgolesc
melancolia toamnei circulă prin vine.
cerul fulgeră cu foc într-una tună
vrăbii fără cuiburi au încremenit
pe sărmanii străzii nimeni nu-i adună
furtuna nebună iarăși s-a pornit.
pruni, cireși, caiși tremură-n livadă
timpul friguros pătrunde sub scoarță
lapovița și ninsoarea stau să cadă
la mierle îngheață lacrimile pe față.
nu mai cântă nu mai fac o serenadă
prea vitregă e vremea asta nu e viață.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Testul de rezistență
vântul bare năprasnic se cutremură plopii
eu stau ascunsă-n casă muzică ascult
pe internetul magic de artiști mă apropii
visez cu ochi deschiși la superbii, exult.
lapovița se așterne pe întinderea vastă
iarna s-a apropiat cu sufletul ei rece
crizanteme degerează simt crunta năpastă
fumul peste grădini ca norul vâscos trece.
privesc pe fereastră cum arborii îndură
vremea aspră ce le intră sub scoarță
învață să reziste căci energii procură
prin rădăcini adânci cu mari pofte de viață.
nu poartă prin sevă nici un pic de ură
visează primăvara când blândă îi răsfață.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtuna
Nimeni n-a rămas în stradă,
Norii negri vin grămadă.
Zboară frunzele uscate
În văzduh împrăștiate
Și salcâmii stau să cadă -
Bate vântul, bate...
A ieșit de la răscruce
O femeie care duce
Un copil de mână... Sună
Porți izbite de furtună
Și femeia face cruce -
Fulgeră și tună.
Dar a norilor năframă
Se sfâșie... Biata mamă,
Cu puterile scăzute,
Vrea copilul să-și ajute
Și cu glas pierdut îl cheamă:
Hai cu mama, iute!
L-a luat acum în brațe.
Ploaia o izbește-n față.
Bolta parcă-i spartă-n două...
Cu mânuțele-amândouă
El de gâtul ei s-agață:
Plouă, mamă, plouă!
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Aspecte de vară capricioasă
uneori lumina vine de la frigider
îmi așează bucuria într-o farfurie
la lucrurile simple mai pot să sper
când cerul tună iarăși plin de furie.
ploaia angelică bate tandru în geam
în seva ei sunt sorți de armonie
hrănește arborii cu sacrul hram
ei rodesc fericirea pe această glie.
simbolul bărbăției dăinuie în stejar
când brazii tremură c-or să fie tăiați
atâția arbori au sfârșit în jar
în nebuloasa focului n-au fost iertați.
prin livezi aleargă vântul hoinar
roade s-au pârguit împrejur de Carpați.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vremea colindelor
în decorul iernii culorile sunt reci
codrii au încremenit în viscol și ger
cerbi și căprioare fac întinse poteci
prin zăpada moale căzută din cer.
magnolii în grădina au cunună dalbă
fluturi de gheață atârnă pe acoperiș
magice povești le-am strâns intro salbă
din cufărul vieții le scot pe furiș.
timpul pictează pe geamuri flori de gheață
patinoarul de pe lac e plin de copii
chiar și oameni de zăpadă se bucură de viață
viziuni creștine umplu episcopii.
e vremea colindelor cu lumini pe față
vine Crăciunul legendar fără de utopii.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie de vară
Vremea asta nu-i prea bună,
Rău mă chinuie artrita,
Plouă, fulgeră și tună,
Eu, în casă... cu trăsnita.
epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire roua dimineții
frunză verde, consoartă de lalea
picuri rouă pură în palmele căuș
nu-mi lăsa tristețea să fie o belea
vreau să fiu un cântec pe la zilei arcuș.
vreau să fiu un vers în refrenul vieții
să fiu o bucurie o mângâiere rară
pentru traitorii din negura ceții
care așteaptă soarele în ei să răsară.
inima duioasă mult mai pătimești
iubind lumea asta vitregă, nebună
tot ce vrei în viață este să iubești
să crești mirajul ei până sus la lună.
când vine dimineața și zori îmi bat în pleoape
ce dulce e trezirea cu dragostea aproape.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freamăt înaripat
ca un copac trăiesc cu viermi sub scoarță
în frunziș de gânduri cuiburi au răsărit
cântecul cheamă lumina cu gene de viață
veacul acesta este doar pentru iubit.
arbori de cristal au crescut în privire
codri de vise spre cer am înălțat
cu privighetoarea am o potrivire
rapsodia fericirii și eu am învățat.
torentul de emoții răsună în cascadă
prețuiesc viața că pe o comoară
steaua din mine nu vreau să decadă
măcinată de griji ca piatră de moară.
anotimpului iubirii îi fac o serenadă
prin ființa mea ca un flamingo zboară.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În pragul iernii
timpul e vitreg cu burniță și ceață
soarele când iese își arată dinții
florile-n grădină tremură, îngheață
argintiul zăpezii acoperă munții.
s-a făcut frig, iarna bate la ușe
toamna se grăbește să-și facă bagajul
focul din sobe se transformă-n cenușe
natura-i mohorâtă i-a dispărut mirajul.
arborii dezbrăcați parcă sunt umbre
vântul asprit le săgetează trupul
se-apleacă la pământ cu gemete lugubre
zâmbete îngheață în grimase chipul.
glasul răgușit al păsărilor abia se aude
timpul acesta descarcă sentimente zălude.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebuloasa furtună
vântul îngenunchiază arborii îi frânge
furtunos și nebun nu poate fi oprit
natura e în doliu suferă și plânge
timpul o ia razna s-a înăsprit.
s-a pornit furtuna e periculoasă
norii de praf acoperă lumina
florile-s biciute pe față, se lasă
în voia morții neștiindu-și vina.
natura stresată nu are alinare
pericolul e-n aer în apă în pământ
clima globală vindecare n-are
oameni arbori vietăți bagă în mormânt.
păcatul omenirii este magistral
gunoaie, dejecții urcă și-n astral.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plânge cerul
Plânge cerul în hohote,
tone de lacrimi
scăldând pământul.
Tună și fulgeră
parcă blestemând vremea.
și curg, curg mereu
mii și mii de picături.
Vântul supărat
îndoaie copacii
în timp ce ploaia-i lovește.
Natura dezlănțuită
trimite fiori reci
oricărei ființe.
Și plouă, plouă, plouă...
Cerului nu-i seacă lacrimile..
Mi-e dor să-mi fie dor
de ploile copilăriei,
dar... ploaia de azi
mă neliniștește;
înfiorarea vremii
strecoară tainice gânduri
în mintea-mi răvășită.
Continuă să plouă,
deși cerul își luminează fața.
Plouă asemeni unui plânset
ce pare să se sfârșească.
Vântul oftează lung,
iar lacrimile i-au secat.
Liniștea îmbracă natura,
iar seara se-așterne încet
ca o pătură pufoasă.
poezie de Carmen Munteniță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul furtunii
Prin vișini vuiește vântul,
E turbat, suflă întruna,
S-a întunecat pământul,
Se dezlănțuie furtuna.
Rupe pomilor veșmântul,
Tună, fulgeră nebuna,
Prin vișini vuiește vântul,
Se dezlănțuie furtuna.
Nori de grindină se-adună,
Tristețea-mi umbrește gândul,
Răpăie țigla, răsună,
Cade un copac, rupându-l,
Prin vișini vuiește vântul.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie de toamnă
ce tristă e grădina fără flori
și arbori parcă dârdâie de frig
vântul răvășește cuiburi de cocori
din depărtare primăvara o strig.
pe casă cioara croncăne melodia sumbră
parcă poftește la plăcinta cu dovleac
între două lumini eu mă simt o umbră
vreau la melancolie să-i găsesc un leac.
fumurile toamnei au pornit hai hui
la focul din sobe se fac șezători
se-mprăștie prin case arome de gutui
în sufletul meu se strecoară ardori.
scriu romanța toamnei pe miezul dorului
căci vara m-a umplut cu sublime candori.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi pare rău
Îmi pare rău de cărăbușii harnci,
Fragili și delicați ce, până ieri,
Se zbenguiau pe sub cireșii darnici,
Pe sub caiși și meri și pruni și peri!
Îmi pare rău de meri, de peri, de pruni,
De vișini, de cireși și de caiși,
De zarzări, de gutui, smochini, aluni,
Ce-au înflorit năvalnici și deciși!
Îmi pare rău de via de pe coastă,
Ce-și etalase mugurii în soare,
Ținându-i la vedere ca o proastă!
Îmi pare rău de toți, de fiecare...
Îmi pare rău de nucul plin de flori,
Ce s-a deschis, naiv ca un copil...
I-am prevenit pe toți, de-atâtea ori:
Feriți-vă de-nghețul din april!
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punerea în drepturi a fulgerului: De ce se spune "Tună și fulgeră", când de fapt fulgerul este primul? Sună mai bine: "E o vreme nebună; fulgeră și tună."
aforism de Beatrice Vaisman
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Prin pădurea de stele
mă plimb prin pădurea de stele regală
mângâi cu șoapte arborii de cristal
beau rouă dulce scursă cu migală
amețită de aerul cu miros de santal.
nu vreau tristețea să mă tragă înapoi
să mă îndepărteze de al zilei miraj
vreau să mai conjug iubirea la doi
cât nu-i prea târziu și mai am curaj.
aprind o candelă în liniște mă rog
vremea împăcărilor nu e târzie
chiar dacă timpul pare demagog
totuși îmi leagă sufletul de poezie.
nicicând n-am gândit viața în zeflemea
luptând chiar pentru nemurirea mea.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cosmetizând tristețea
am câștigat prieteni în lumea întreagă
stăm la taifas cu timpul nesfârșit
mereu îmi doresc ca toți să înțeleagă
sufletul meu pe care l-am mărturisit.
iubesc viața dar respir prin poezie
minunile lumii sub cununi de raze
circulă prin suflet fluturi de frenezie
pe câmpuri senine dansează zaraze.
am strâns cu prieteni comori de topaze
pe care-am să le duc pe lumea cealaltă
sunt vise și emoții răspândite-n fraze
și ziua și noaptea inima tresaltă.
cosmetizez tristețea se destramă emfaze
și înalt spre soare speranța mea înaltă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet în vânt
nu contează de unde bate vântul
am rădăcini puternice ramuri nemuritoare
ca bradul care-și ia spre cer avântul
înălțat pe creste și zâmbind la soare.
când vântul mă pleznește peste față
și mă apleacă iarăși la pământ
mă agăț și mai puternic de viață
nimic nu mă oprește să strâng raze-n cuvânt.
când nebunul păgân mă îngenunchiază
și se înverșunează să fie furtună
înalț o rugăciune pură la amiază.
invoc lumina care nu vreau să apună
sufletul meu și pe vânt se mulează
fericit că norii de ploaie mireană adună.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între agonie și extaz
mi-am petrecut destinul în agonie și extaz
mi-au sfredelit carnea ca pe o scoarță
lacrimi mi-au săpat șanțuri pe obraz
îmi vine cu timpul să mă iau la harță.
viață trăită intens cu rugi și acatiste
cu lumânări ce-au ars târziu în noapte
am simțit aproape lumile prea triste
cu care -am împărțit gânduri răscoapte.
acum e vară dar parcă se grăbește
să aurească bucuriile-n câmpii
vreau să aud și vântul că-mi vorbește
că stelele-mi zâmbesc fără de utopii.
mă răspândesc în lume prin cărțile mele
beată de rouă dulce sorbită din zorele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Afară-i toamnă ...
Afară-i toamnă, cotropind coclauri,
Se-aud din cuiburi mierle, vrăbii, grauri.
Frunzele își foșnesc trena pe-alee,
Cu vii culori, ca-n mii de curcubee.
Afară-i toamnă, timp de nostalgie,
Când amintirea verii se mlădie
Și-și pierde urma către orizonturi,
Călătorind spre-ndepărtate porturi.
Afară-i toamnă, de frunzișuri moarte.
E timp destul să răsfoiești o carte.
Șuvițele tale roșcat-aurii,
Împrăștie-arome de toamnă, nurlii.
Afară-i toamnă, rumenă și coaptă.
Vântul își drege glasul, ca în șoaptă.
Ecoul lui ne cântă la ureche,
Romanța toamnei fără de pereche.
Afară-i toamnă pentru ei și noi;
În suflete e primăvară-n doi.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
E toamnă în viață, în noi
E toamnă pe cărare,
Afară plâng a nevoi
Doi puișori de floare.
La geam cântă vântul,
Toamna este tristă,
În buzunar la mine
A ruginit o batistă.
O toamnă e și viața,
Căci moare agale
În fiecare dimineață
Răsăritul de soare.
Iarăși ploi, iarăși frig,
Vântul e profetul
Omul pare acum mic
Și supărat bietul.
Convoiul de păsări
A inundat zenitul,
Etern rămâne cerul
Și soarele necăjitul.
Nu știu ce se-ntâmplă,
Toamna asta doare,
La mine pe tâmplă
Părul a albit tare.
poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!