Aspecte de vară capricioasă
uneori lumina vine de la frigider
îmi așează bucuria într-o farfurie
la lucrurile simple mai pot să sper
când cerul tună iarăși plin de furie.
ploaia angelică bate tandru în geam
în seva ei sunt sorți de armonie
hrănește arborii cu sacrul hram
ei rodesc fericirea pe această glie.
simbolul bărbăției dăinuie în stejar
când brazii tremură c-or să fie tăiați
atâția arbori au sfârșit în jar
în nebuloasa focului n-au fost iertați.
prin livezi aleargă vântul hoinar
roade s-au pârguit împrejur de Carpați.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Vreme vitregă
vântul bate arborii până trosnesc
tristețea lor s-a transferat în mine
și eu ca ei de frenezie mă dezgolesc
melancolia toamnei circulă prin vine.
cerul fulgeră cu foc într-una tună
vrăbii fără cuiburi au încremenit
pe sărmanii străzii nimeni nu-i adună
furtuna nebună iarăși s-a pornit.
pruni, cireși, caiși tremură-n livadă
timpul friguros pătrunde sub scoarță
lapovița și ninsoarea stau să cadă
la mierle îngheață lacrimile pe față.
nu mai cântă nu mai fac o serenadă
prea vitregă e vremea asta nu e viață.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Episod dramatic
nori negri se înghesuie unul într-altul
acoperă lumina prevestesc furtună
descărcări electrice fulgeră înaltul
în deșertăciunea cu păcate tună.
grindina strivește splendori în grădină
florile iubirii le culcă la pământ
pe alocuri ploaia cânta în surdină
îi ascult mesajul sculptat pe cuvânt.
când suferă natura plânge și Dumnezeu
arborii de cristal sunt frânți de tornade
prin marea speranței trece un alizeu
cu moartea pe aripi pretinde ofrande.
ne-am bătut joc de planetă e în agonie
omenirea se preschimbă într-o mare demonie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebuloasa furtună
vântul îngenunchiază arborii îi frânge
furtunos și nebun nu poate fi oprit
natura e în doliu suferă și plânge
timpul o ia razna s-a înăsprit.
s-a pornit furtuna e periculoasă
norii de praf acoperă lumina
florile-s biciute pe față, se lasă
în voia morții neștiindu-și vina.
natura stresată nu are alinare
pericolul e-n aer în apă în pământ
clima globală vindecare n-are
oameni arbori vietăți bagă în mormânt.
păcatul omenirii este magistral
gunoaie, dejecții urcă și-n astral.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În armonii plenare
trăiesc pe o frecvență cu lumina astrală
în zona de cunoaștere găsesc numai iubire
un lac plin cu nuferi, o grădină florală
cu ochi de copil mirări port în privire.
mereu mă las cuprinsă de miracolul vieții
de peisaje cu codrii care îmbracă munți
vântul se joacă-n arborii cu zorii dimineții
secunde plenare suav mângâie frunți.
natura îmi crează în suflet un tezaur
de splendori pe care le port cu mândrie
sunt copilul vieții am crescut un faur
din ample admirații compun o simfonie.
gust din seva infinitului cu arome de laur
mă-nclin în fața gliei - leagăn de armonie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rapsodia ploii
toată noaptea cântă broaștele pe lac
emit incantații ploaia să revină
fără apa sfântă pământul e sărac
arbori și flori mor fără nicio vină.
atunci să vină ploaia cea mireană
rapsodia izvoarelor să se audă iar
pe dealuri să răsune fericirea codreană
în lac să se-nmulțească armonii de cleștar.
pe scenă intră vântul norii păstorește
minunații scutură diafanii stropi
curcubeul răsare când cerul zâmbește
cu lumini ce nu se-mpiedică de gropi.
agheasma cerului glia o sfințește
mult mai profund ca un sobor de popi.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia de mătase
mâinile diafane a ploii de toamnă
mângâie tandru arbori înfometați
ritmul stropilor la dans mă îndeamnă
descopăr cântecul norilor fermecați.
simfonia ploii pe strune de vioară
îmi alină dorul puternic ardent
toamna cochetă în rochie de seară
face spectacol magic pe continent.
ca-ntr-un cult ploaia adapă pământul
seva-i pură fascinantă pe deplin hrănitoare
perdele transparente le flutură vântul
răspândind în lume valuri de răcoare.
ploaia de mătase este precum alintul
așteptat de codri, de fiecare floare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secvențe de toamnă
vântul pleznește frunze - descreierat
apleacă arborii până la pământ
ploaia peste case s-a împrăștiat
florile freneziei de vară s-au frânt.
privighetorile au încetat să cânte
poienele sunt triste fără fluturi
iar s-au întors zăpezile pe munte
moartea cere de la viață tributuri.
înțeleg că natura vrea să se odihnească
după ce vara întreagă din greu a trudit
lumea de pretutindeni să o hrănească
totuși soarele zâmbește de la răsărit.
toamna-i pentru natură vacanță cerească
toți arborii gliei au un nimb aurit.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie amară
când frunzele cad sufletul mă doare
mi-au fremătat la geam povești sublime
nu vreau să se îngroape ore de încântare
doar arborii visării știu să mă anime.
sufăr când se dezbracă timpul de splendori
când florile se veștejesc și mor
când cocorii veseliei pleacă migratori
departe, căci toamna aduce nor după nor.
toamna aduce ceață, bruma care dezbină
poiene de vise le aruncă în moarte
fluturii pier ca orice zumzet de albină
se stinge frenezia vremea amărăciuni împarte.
pe cerul meu tomnatic zboară o columbină
s-a lipit de glie și nu pleacă departe.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imnul ploii
nori albi pufoși se perindă pe cer
pregătesc o ploaie să scalde pământul
în stropii reci, limpezi zădufurile pier
și arborii triumfă, îmbunează vântul.
au și naturile dorințe de-mplinire
ca oricare om dornic de vise mari
eu trăiesc ca arborii freamătul în fire
dar eu sunt efemeră, stejari-s seculari.
fără ploi mirene viața ar fi pustie
planeta s-ar încinge cu focul din infern
soarta lumii ar fi dramatică stihie
dar Dumnezeu ne este salvatorul etern.
compun imnul ploii să răsune în glie
ploaia este vitală cu spirit matern.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe valea suspinelor
pe muntele credinței izvoarele curg
ca sângele prin mine- făptură de carne
îi urmez pe sfinți s-ajung la Demiurg
lumina izbăvirii pe frunte s-o toarne.
pe valea suspinelor am creat un pod
să treacă lumea spre sufletul meu
am fremătat cu arborii preaplini de rod
mult am iubit viața și când mi-a fost greu.
cinstesc destinul meu cu mulți prieteni
și fac mărturisiri din adânc de suflet
când aleargă prin mine îngeri sprinteni
simt că prind iar energie în umblet.
vorbesc cu icoane când nu mă vede nimeni
ecoul strigătului meu vreau să aibă răsunet.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incursiune în suflu poetic
e poezie atunci când doi îndrăgostiți
umplu universul cu săruturi tandre
e poezie atunci când fluturi fericiți
dansează cu florile în sublime cadre.
e poezie când marea îmbrățișează țărmul
când arborii se fericesc sub ploaia deasă
când copii învață să păstreze ritmul
armoniilor vieții ce-n suflete se lasă.
e poezie între munți și susur de izvoare
care se strecoară vesel prin propria matcă
e poezie când roua scaldă petale de floare
și ademenește vântul timpul să-l petreacă.
e poezie curată de la lumini stelare
când luna veghetoare peste pământ se-apleacă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epopeea ploii
îndrăgostit de viață iremediabil
sufletul se bucură de primăvară
timpul surprizelor este formidabil
euforia cu paharul se măsoară.
norii grei își scutură amarul
vântul antrenat matură aleea
rafale de ploaie spală trotuarul
motivată eu le scriu epopeea.
fluturi s-au ascuns după umbrele
așteaptă docili soarele să răsară
imagini imortalizate în acuarele
peste tot în expoziții o s-apară.
arbori, flori se leagănă de fericire
ploaia le hrănește sublima menire.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie arămie
se așează bruma pe zâmbete de crizanteme
tremurul arborilor îl resimt și eu
își desfrunzesc treptat trăirile boeme
nostalgia arămie mă apasă din greu
toamna se strecoară și-n conștiința mea
ceața persistentă acoperă zorii lucizi
am păstrat din vară mirări de catifea
zboruri și avânturi de fluturi candizi
în parcuri trandafirii s-au veștejit
povestea lor mireană dăinuie în poeme
băncile sunt triste sub cerul cernit
cu moartea aproape învăț a mă teme
entuziasmul scade ca lumina zilei
o romanță răsare pe albul pur al filei
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Afară e sfârșit de toamnă
Afară e sfârșit de toamnă,
Copacii sunt goi.
Pământul îmi pare ca o vamă
Prin care trec lucruri mai vechi și mai noi.
Afară e sfârșit de toamnă,
O frunză rătăcită bate în geam.
Și tu citești o frumoasă poveste
Despre o prințesă și un sultan.
Afară e sfârșit de toamnă,
Norii pe cer să adună.
Eu mă întreb cam ironic:
O să plouă sau o să fie furtună?
Afară e sfârșit de toamnă,
Dar soarele tot mai încălzește
Pe un copil care aleargă după a sa mamă,
Pe o floare care îi mai zâmbește.
poezie de Vladimir Potlog (13 noiembrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet în vânt
nu contează de unde bate vântul
am rădăcini puternice ramuri nemuritoare
ca bradul care-și ia spre cer avântul
înălțat pe creste și zâmbind la soare.
când vântul mă pleznește peste față
și mă apleacă iarăși la pământ
mă agăț și mai puternic de viață
nimic nu mă oprește să strâng raze-n cuvânt.
când nebunul păgân mă îngenunchiază
și se înverșunează să fie furtună
înalț o rugăciune pură la amiază.
invoc lumina care nu vreau să apună
sufletul meu și pe vânt se mulează
fericit că norii de ploaie mireană adună.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În leagănul luminii
înrădăcinez în Soare spiritul meu
lumina este seva care mă hrănește
vaste clarități curg de la Dumnezeu
absoluta creație în mine doinește.
în goluri de viață gândurile cresc
fericirea ca tristețea sunt lecții de viață
izvodesc lumina să nu mă rătăcesc
prin întunericul orbit de ceață.
avânturi tumultuoase cosmosul ating
dorințe ascunse ca focul răbufnesc
flăcări prometeice cu lacrimi le sting
ocrotind în mine lumea pe care o iubesc.
cresc în suflet principii care mă definesc
în leagănul luminii vise se împlinsc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt!
Sunt în acord cu liniștea din mine
Și cu emoțiile care mă-nfioară,
Cu gândul ce neobosit se duce și revine
Ca seva care urcă-n floare-n primăvară...
Sunt în acord cu cerul și pământul,
Cu firul ierbii și cu floarea de cais,
Cu mângaierea părului când bate vântul
Și-mi răvășește simțurile ca-ntr-un vis.
Sunt în acord cu șoapta de iubire
Care mă tulbură ades, ca-ntâia oară,
Când trupul ce-l credeam în amorțire
Se metamorfozează ca o floare-n primăvară.
Sunt în acord cu pasărea ce zboară
Ca visele pe care nu le pot opri,
Născute din speranță, într-o infinită vară,
Ca mugurii care pleznesc mereu spre a-nflori.
Sunt în acord total cu bucuria,
Cu lacrima pe care n-o pot stapâni,
Cu râsul, joaca și copilăria
Și cu miracolul ce-mi dă puterea de-a iubi...
Sunt în acord cu tot ce-i armonie
Și-n dezacord cu haosul nebun,
Sunt patimă și liniște și bucurie,
Sunt în acord cu tot ce fac, ce simt și spun!
Sunt în acord cu ziua și cu noaptea,
Cu tot ce mă-ncălzește ori mă-ngheață,
Sunt în acord cu viața și cu moartea
Și cu întoarcerea din moarte iar la viață!
Sunt în acord cu sinele din mine,
Ca un violonist cu-arcușul și vioara sa,
Cu muzica iubirii care-mi curge-n vine,
Cu armonia dintre el și ea...
poezie de Florentina Mitrică (22 decembrie 2014)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
În pragul iernii
timpul e vitreg cu burniță și ceață
soarele când iese își arată dinții
florile-n grădină tremură, îngheață
argintiul zăpezii acoperă munții.
s-a făcut frig, iarna bate la ușe
toamna se grăbește să-și facă bagajul
focul din sobe se transformă-n cenușe
natura-i mohorâtă i-a dispărut mirajul.
arborii dezbrăcați parcă sunt umbre
vântul asprit le săgetează trupul
se-apleacă la pământ cu gemete lugubre
zâmbete îngheață în grimase chipul.
glasul răgușit al păsărilor abia se aude
timpul acesta descarcă sentimente zălude.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În mirajul luminii
magică fericire, ridică-mă la cer
pe aripi de cântec cu vântul în plete
între minuni stelare vreau să prosper
lumina pe creștet s-o simt pe îndelete.
sunt irezistibile avânturile vieții
să am iarăși întâlnire cu destinul
de sufletul meu s-au lipit poeții
au transformat în vers durerea, suspinul.
în lumea poeților am ajuns și eu
cu migală transpun tristețea-n parodie
cu romantism albastru aprofundez mereu
dragostea pentru natură, pentru glie.
în mirajul luminii descriu un panseu
poezia dragostei cu sânge se scrie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecții de viață
iubirea mă învață că viața e frumoasă
un cântec de speranță cu textul sublim
lumina îmi vorbește într-o limbă duioasă
e ninsoare de stele în forul intim.
învăț de la păsări să zbor către soare
învăț de la arbori înfrunzirea pură
învăț de la munte că sunt nemuritoare
să fiu mereu dârză fără dram de ură.
învăț de la ecou să răspândesc cuvântul
de la curcubeu deprind culorile magiei
mă las de el purtată prin lume ca vântul
ce împrăștie norii pe cerul nostalgiei.
învăț de la îngeri să preaslăvesc pământul
leagăn de visare sfântă, sursa energiei.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!