Între agonie şi extaz

mi-am petrecut destinul în agonie şi extaz
mi-au sfredelit carnea ca pe o scoarţă
lacrimi mi-au săpat şanţuri pe obraz
îmi vine cu timpul să mă iau la harţă.

viaţă trăită intens cu rugi şi acatiste
cu lumânări ce-au ars târziu în noapte
am simţit aproape lumile prea triste
cu care -am împărţit gânduri răscoapte.

acum e vară dar parcă se grăbeşte
să aurească bucuriile-n câmpii
vreau să aud şi vântul că-mi vorbeşte
că stelele-mi zâmbesc fără de utopii.

mă răspândesc în lume prin cărţile mele
beată de rouă dulce sorbită din zorele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extaz şi agonie

picură dragostea din cerul albastru
ca ploaia fericirii semn de seninătate
cu visul meu de dor cuprind un astru
care nu mă trădează nici nu are păcate.

e târziu în noapte iar am insomnie
trec prin mine sentimentele bizare
trăiesc momente de extaz şi agonie
slove de suflet îşi iau zborul în zare.

născută din cenuşe ca pasărea rară
speranţa sapă-n mine pănă la temelie
ţine moartea departe în cuget este vară
mă învălui cu mireasma de camelie.

o minune în noapte vreau să apară
din condei curg lacrimi de melancolie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înlănţuire de cuvinte

am fremătat din greu ca un copac
şi mi-am întins rădăcinile-n glie
am vărsat şi lacrimi pe versul opac
mi-am tatuat pe cord cântul de ciocârlie.

am învăţat ce-i teama cu viermi sub scoarţă
cu furtuni nebune am luptat din rărunchi
cu norii intriganţi m-am luat la harţă
să lase soarele să-mi pătrundă în trunchi.

codrii îmi sunt fraţi în povestiri de vis
m-am desfrunzit ca ei în fiecare toamnă
muguri de iubire primăveri mi-au prezis
ramuri mi-au înviat nimic nu le condamnă.

vuietul romantic în slove l-am descris
lumea cuvintelor la iubire mă-ndeamnă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu moartea-n simbioză

de când mă ştiu trăiesc cu moartea-n simbioză
a îmbătrânit şi ea deodată cu mine
vara se sfârşeste dar de-aş fi o tuberoză
sub valuri de lumină mereu mi-ar fi bine.

mă detaşez de moarte în cel mai profund sens
apropieri de steaua mea mă ridică-n extaz
o lume de valori aprofundenz intens
chiar şi când lacrimi curg şiroi pe obraz.

adevăruri despre viaţă le-am primit ca pe perfuzii
sunt mândră în convingeri precum filozofii
ascensiuni spre univers destramă confuzii
mi-au netezit gândirea îngeri sfinţi şi profii.

mă străduiesc să iau preţioase decizii
cu noianul de vise să urmez teozofii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viziuni lucide

gânduri albastre, violete, maro
le propulsez spre cer semn că exist
le împart în lume în formă angro
culori să nuanţeze spiritul altruist.

maeştrii de cuvinte farmecă viitorul
porniri pasionale iubiri alimentează
în scenarii de viaţă eu sunt autorul
o lume virtuală mă emancipează.

vorbesc cu poeţii câte-n lună şi stele
poeme cu picioare aleargă prin lume
prind aripi de zbor sentimentele mele
mi-au adus faimă mi-au creat un nume.

clipele golaşe se îmbracă în sunet
animându-mi ecoul rănit de un tunet.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decalogul

am vrut să fiu pisc înalt de vis în tăcere
m-am regăsit târziu rămas agăţat fără putere
în rădăcini ce nu mai vor sentimente
posed gânduri care curg cu multă durere
mi-am desfăcut în bucăţi simţurile mele
am rămas vorbă nerostită şi-n grea vreme
vreau să fiu învinuit de trecere prin lume
că nu am putut să dau cei mai bun din mine
simt gust amar de fiere şi nu ofer decât decădere

tălpile mele nu-şi mai au rostul
paşii mei prin viaţă şi-au pierdut firescul
cărările mele mi-au schimbat norocul
sunt fiară care nu respectă nici postul
de mult de om nebun ce sunt cu gândul
am ajuns să nu respect nici dialogul
nu cer iertare cer pedeapsă mare
timpule dacă exişti nu vreau îndurare

poezie de Viorel Muha (august 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou optimist

în desenele mele zâmbetele înfloresc
şi poezia creşte cu muguri de speranţă
cerul şi pământul le preamăresc
căci mi-au dat vieţii dulce substanţă.

mi-au încurajat zborul către stele
şi au desfiinţat din temei prăbuşirea
transfigurate-s în lumini visele mele
şi-n templul meu se dezvoltă iubirea.

raze au creat în mine bolte cristaline
au scormonit după puritate adânc
că să formeze-n suflet lumile divine
să rămân de-a pururi a cerului prunc.

las trecutul în urmă cu bune cu rele
şi-mi colorez prezentul în acuarele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biografie târzie

m-am născut pe o magică geană de rai
luminile stelare mi-au fost ursitoare
mi-au ursit frumuseţea cu părul bălai
şi ochi albaştri ca un cer cu soare.

mi-au tatuat pe inimă iubirea sublimă
şi mi-au sortit să mă-nfrăţesc cu fluturi
cu păsările care prin cântec mă animă
cu arbori care-n faţa vântului fac scuturi.

şi fiecare floare să îmi fie aproape
cu parfum şi cu miasme de poveste
din vesele izvoare să sorb proaspete ape
cu poezia vieţii să mă înalţ pe creste.

mă veghează îngeri de rele să mă scape
să simt pururi măreţia minunilor celeste.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

ochiul văzduhului vede
plângerile mele aride
lacrimi ce ne desparte
tot ce ne-a ţinut aproape

timpul încă prea devreme
prin moara lui mi-a luat din zile
prin fragmente prea mărunte
m-a stins încet prin grele clipe

gheara mă strânge cu durere
inima-mi tresaltă bătând cu putere
sunt fiinţa plăpândă ce alergă prin viaţă
nu cred că mai am şi-o altă şansă

balustrada vieţii mele
strigă la mine cu putere
toboganul îmi aduce aminte
că am fost de multe ori fără minte

vreau să-n-torc timpul spre început
să mut acele timpului cu cei sfânt
nu mai vreau clipele ce-au fost în urnă
vreau mintea mea cea de pe urmă

poezie de Viorel Muha (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flăcări de dorinţe

mă îngrijesc de flacăra nestinsei iubiri
să ardă în suflet suspinul, mâhnirea
timpul îmbătrânit şi-a ieşit din firi
plimbă ca pe-o nălucă în mine amintirea.

un infinit de vise trimit în univers
la sori şi la stele să ia din strălucire
să simt fericirea să nu aibă revers
ci doar lumini suave să râdă în privire.

dulce povară şi totuşi ce grea
e viaţa mea cu roiuri de dorinţe
flori şi fluturi din dragostea mea
sensibilizează timpul plin de năzuinţe.

mă simt şi eu o floare cu rouă pe obraz
lacrimi devin poeme cu flăcări de extaz.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gustul mierii de albină

Am umblat din floare-n floare...
Mierea bună să -mi adun,
Dar... in timp... floarea dispare
Şi -n jur... toţi mă cred nebun.

Mi-am pus lista pe-un perete
Şi-am făcut un inventar.
Dar cu timpul am regrete
Miere... am... doar in pahar.

Ciufulit de vremuri grele
Şi străpuns de amintiri
Mi-au rămas visele mele
Culegând pe trandafiri.

Trandafirii vieţii noastre
Cu spini răi... nenumăraţi.
Ce-au plecat sus către astre
Sau... acuma sunt uscaţi.

Gustul mierii de albină
A fost dulce l-an'ceput.
Dar acum... ştiu am o vină
Tinereţea mi-am pierdut.

Şi număr... speranţe goale
Parcă sunt un oropsit.
Dar caut cu disperare
Gustul mierii de albină...
Ce acum m-a părăsit.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie de noapte

tristeţea curge-n mine ca un râu de lavă
îmbătrânesc şi-n trup toate oasele dor
am uitat de zâmbet de simţirea suavă
hulpave flăcări ard aripi de amor.

stelele-mi sunt aproape ca să mă anime
strălucesc în noapte cu un singur scop
să-mi călăuzească visele prin lume
în jocul cu cromatici sunt un caleidoscop.

iubesc în mii de rime viaţa îmi e dragă
ca lumina ochilor când nu lăcrimează
splendorile naturii mai pot să mă atragă
luceafărul iubirii încă mă mai scanează.

timpul converteşte gânduri ştie să le aleagă
înţelepciunea-n suflet adânc o formează.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La final

într-o zi mi-au închis glasul
e întunernic amarnic în mine
potop şi lacrimi în jur
e timpul de rămas bun
noaptea plânge fără înviere
nu am pace, nu am drum
rătăcisem îmbrăţişarea tristelor figuri, oameni buni
soarele s-a ascuns în gânduri
nu-i lumină, nici acum
toate-s oale şi ulcele, viaţa scrum
frunzele plecaseră să se culce
noapte bună, oameni buni
suferinţa e în toate
am rămas copac acum
fără muguri, fără frunze, un nebun
am strigat mereu întruna
muguri cresc din oase rupte
vine toamna, pleacă luna
noapte bună, oameni buni
s-a frânt noaptea, pleacă clipa
ducă-se în lumea largă
eu m-am stins demult în zodii
în istorii triste şi pustii
la final, într-o zi, de va fi,
vă zic acum
noapte bună, oameni buni

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când singur

Când singur iar mă revăd
Şi trece curând al meu nume,
Şi-atâtea sperări...
Mi-am zis: e târziu -
O, gânduri,
În lume!

Când inspirată de evocări
Mai crezi în câteva glume
Sau al beţiei mister...
Mi-am zis: e târziu -
O, gânduri,
În lume!

Şi când, aproape, nimic nu mai eşti,
Când cauţi că orice renume,
De-acum e târziu...
Mi-am zis: e târziu -
O, gânduri,
În lume!

poezie celebră de George Bacovia din Comedii în fond (1936)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extaz portocaliu

bătrâneţea mi-a adus suferinţă şi chin
dar oaza de linişte mi-a fost inoculată
noaptea înstelată e ca un baldachin
peste nesomnul meu de floare exaltată.

dincolo de agonie un extaz portocaliu
se pogoare printre gânduri în rărunchi
printre zeci de probleme am rămas candriu
seva romantismului se ridică pe trunchi.

sunt soră cu cireşii cu florile de Mai
în freamătul frunzelor triluri răsună
mă leagănă vântul pe un colţ de rai
sufletul meu boem mii de slove adună.

respir miresmele de trandafiri corai
vara splendorilor nu vreau să apună.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmarul vieţii

trăiesc ca un copac cu viermi sub scoarţă
rod nestingheriţi din nervurile mele
îmi vine cu cerul să mă iau la harţă
curând o să m-acopere o pulbere de stele.

curând n-am să mai văd magia luminii
nici farmecul culorilor formând un curcubeu
voi rătăci ca duh şi-o să mă latre câinii
până voi găşi un drum spre Dumnezeu.

voi fi un suflet pe clopotul din turlă
sperând să-l fac să cânte la liturghie
voi pleca de-aici cu trâmbiţă şi surlă
căci mi-am croit un drum prin poezie.

ce pot să fac când sufletul meu urlă?
ca lupii la lună în noaptea târzie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Determinare

sufletul lumii este templu de închinare
pe catapeteasmă zâmbesc ametiste
pâini de lumină s-au copt din grânare
să le împartă vântul în zări pacifiste.

mă topesc în noapte ca o lumânare
alung întunecările cu acatiste
sufletul lumii este templu de închinare
pe catapeteasmă strălucesc ametiste.

în poezia lunii găsesc alinare
stelele iubirii sunt ţesute-n batiste
visele nocturne au o determinare
să ardă în raze gândurile triste.

sufletul lumii este templu de închinare
pe catapeteasmă zâmbesc ametiste

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină de vară

e vară în unghii înfloresc noiţe
alerg prin iarbă ca fulgul de uşor
contemplu satul împânzit cu troiţe
unde mi-am ctitorit un cuibuşor.

săteni îmi dau bineţe cu sufletul curat
trandafirii în grădini zâmbesc seducători
cu splendori mirene m-am înconjurat
şi cu raiul de salcâmi vindecători.

mi-am făcut aici prieteni de seamă
îmi petrec timpul cu trainice vise
cu vecini de cinste nu mai am teamă
că amintiri şi doruri vor fi ucise.

pâinea se coace pe albastre vetre
minuni de viaţă pun în lada de zestre.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreme vitregă

vântul bate arborii până trosnesc
tristeţea lor s-a transferat în mine
şi eu ca ei de frenezie mă dezgolesc
melancolia toamnei circulă prin vine.

cerul fulgeră cu foc într-una tună
vrăbii fără cuiburi au încremenit
pe sărmanii străzii nimeni nu-i adună
furtuna nebună iarăşi s-a pornit.

pruni, cireşi, caişi tremură-n livadă
timpul friguros pătrunde sub scoarţă
lapoviţa şi ninsoarea stau să cadă
la mierle îngheaţă lacrimile pe faţă.

nu mai cântă nu mai fac o serenadă
prea vitregă e vremea asta nu e viaţă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin pădurea de stele

mă plimb prin pădurea de stele regală
mângâi cu şoapte arborii de cristal
beau rouă dulce scursă cu migală
ameţită de aerul cu miros de santal.

nu vreau tristeţea să mă tragă înapoi
să mă îndepărteze de al zilei miraj
vreau să mai conjug iubirea la doi
cât nu-i prea târziu şi mai am curaj.

aprind o candelă în linişte mă rog
vremea împăcărilor nu e târzie
chiar dacă timpul pare demagog
totuşi îmi leagă sufletul de poezie.

nicicând n-am gândit viaţa în zeflemea
luptând chiar pentru nemurirea mea.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi sărate

Acum, e atât de trist
aici...
nu mai am cui povesti
ce am mai simţit azi
ce trăiri
sau ce vise prosteşti de copil

Când ne vom întâlni iar
nu mi le voi mai aminti
dar nici nu vor mai conta
şi curg lacrimi...
şi-s sărate...

Şi nu mai ştiu ce să cred
sau în cine...
"O să fie bine!" aud
oriunde merg şi de la
oricine întâlnesc...
le zic şi eu la fel, dar
oare chiar va fi?

Şi parcă dacă zic şi îmi repet...
"acum" e tot trist
iar "atunci" încă nu a venit!
şi lacrimi iarăşi se preling...
şi-s sărate...

Nu ştiu cât voi rezista
mi-e dor...
şi te vreau...
acum şi aici

Îţi ascult ticăitul ceasului
şi el plânge după
mâna ta...

Şi totul e trist şi
mi-e frică...
Simt cum îmi pierd speranţa,
iar încrederea în mine
nu o mai am de mult

De ce toate astea? mă întreb...
pentru ce? pentru cine?
şi răspunsul – pentru noi! – vine.

Lacrimile se usucă pe obraz
nu mai ajung să
le simt gustul (poate
acum sunt dulci?)
şi gândul devine rece
iar ochii se măresc în
intensitatea culorii...

Dar eu tot singură rămân
fără un scop în viaţă
şi fără nimeni care să ştie...

Poate totuşi voi ajunge la tine...
poate... mai devreme decât
mai târziu...

Şi în jur e rece de
priviri pline de compasiune
care mă apasă
până la lacrimi...
lacrimi sărate...

poezie de Lidia Mihai
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!