Iubire înşelată

În fereastra ta, bat flori de gheaţă;
Eu stau în prag şi te aştept să vii;
Cu fulgi arunc în geamul tău, ori tu... nu ştii
Ce poate face-o dragoste măreaţă!

Privesc la ceas; e ora întâlnirii
Dar camera ţi-e încă luminată!
Ce s-a-ntâmplat? Întârzii prima dată
Şi-mi sfărâmi sentimentul fericirii.

Deodat' lumina-n cameră se stinge;
Văd două umbre, care se sărută.
Te recunosc în una şi inima-mi se frânge!
Îmi şterg cu mâna ochii... iubirea mea-i pierdută!

poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flacăra şi lumânarea

Stau în taverna veche şi tăcută
Şi dau pe gât suavul, roşul vin
Gândindu-mă la dragostea pierdută;
Ridic paharul... pentru ea închin!

Pe masă e aprins-o lumânare;
Încep să o privesc şi să suspin...
Iar flacăra ei vie îmi ogoaie
Rănitu-mi suflet... prea-scăldat în vin.

Văd flacăra cum tandru-o mistuieşte
Cu mângâieri fierbinţi, dogorâtoare
Şi-n ochii minţii văd cum... creşte, creşte
Iubirea dintre ea... şi lumânare.

De dragul flăcării, chiar se topeşte-ncet;
Iar lacrimi mari de ceară se prăvale,
Şi se preling pe trupu-i încă zvelt
Sub mângâierea caldă, arzătoare.

Privesc la lumânarea ce stă dreaptă;
O văd cum lăcrimează: pic... cu pic;
Ceva o doare! Parc-aud o şoaptă:
,, Ea îmi dă totul! Eu... nu-i dau nimic! "

Sărmană şi plăpândă lumânare!
Observ încet, încet, cum te topeşti;
Simt sufletu-ţi de ceară cum te doare
Că nu-i poţi arăta... cât o iubeşti!

Mai duc la gură un pocal cu vin...
Şi strig nebun:,,-Nu-i dragoste mai mare... "
Mă prăbuşesc; apoi, continui lin:
,,... ca între-o flacără şi-o biată lumânare".

Deodat' un gând în minte-mi încolţeşte;
Privesc atent la jocul dragostei...
Şi mă întreb:,, -Dar flacăra-o iubeşte?... "
,,... sau doar... trăieşte din iubirea ei? "

Ori ei, puţin îi pasă că iubirea,
Pe care focul arzător i-o poartă,
Îi va aduce în curând... pieirea;
Trăieşte doar... să fie adorată!

poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mirii se miră

Să ştii că atunci când tu vei pleca,
Fereastra ce dă în camera mea
Va sparge lumina-n fractali de argint
Şi-mi va fi dor, şi-am să plâng, şi-am să mint.

Să ştii că atunci când tu vei veni,
În noaptea din noapte-o s-adun zi cu zi
Şi poate puţin dintr-un bob de-amintiri
Şi cât mai puţin din zăpada de miri.

Cununia să fie aici, pe pământ,
Şi luna de miere în cerul tău sfânt,
Alaiul să poarte trena iubirii,
Aşa cum zăpada se-alintă cu mirii.

Mă uit azi la ceasul ce-şi bate tic-tacul
Din clipă în clipă, cum tremură acul;
Aştept pe un scaun din lemn de arţar
Să gust depărtarea, cu tot cu amar.

În nodul din gât se prinde speranţa.
Tresar, mă ridic, se zguduie clanţa,
Privirea-mi întorc, tăcută, spre uşă:
E moartea, zâmbind, iar eu – o păpuşă.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Dimineaţa, atunci când încă nu te-ai trezit
Eu stau lângă patul tău,
Te privesc,
Şoapte de iubire peste tine rostesc.
Tu ştii că lumea n-are ce să-ţi dea,
De ce alergi mereu spre ea?
Viaţa e pustie fără iubirea ta
Te iubesc, te iubesc, copilul meu
Chiar de încă pribegeşti,
Chiar de tu nu îmi vorbeşti
Te iubesc şi aştept,
Poate mâine ai să-mi vorbeşti
Şi ai să-mi spui şi tu, cât mă iubeşti.

poezie de Cosmin Repede
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste

apeşi mâna ta peste mâna mea
privesc ochii tăi încoronaţi
de mici flori
şi candide simţiri coboară
ca un locuitor nou
în pădurea galbenă
răcoarea albă întrerupe cuvintele
cald şi sincer
pe buze roşii
râd obrajii
ca două fluvii

poezie de Gabriela Gârlonţa din Gabriela Gârlonţa, Poezii/Poems,Editùra ADALEX,Sibiu,,2010
Adăugat de Gabriela Gârlonţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detaşare absolută

Stau şi privesc
Cum lumea se frământă
Cum toţi sunt trişti şi fără chef trudesc
Cum astăzi şi speranţa pare frântă...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum unii mor de foame
Cum alţii tot mai mult se îmbogăţesc
Cum pe Pământ sunt mii şi mii de drame...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum ne-avântăm spre stele
Cum sume mari de bani se cheltuiesc
Cum unii au ajuns doar os şi piele...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum mulţi se nasc şi mor
Cum alţii fără niciun rost trăiesc
Cum viaţa trece iute ca un nor...
Stau şi privesc.

poezie de Octavian Cocoş (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celei mai frumoase

Subţire, zvelt şi-armonios ţi-e trupul
Iar părul lung, pe spate se prăvale.
M-a fermecat conturul gurii tale
Şi dulce tare cred că ţi-e sărutul.

Mă amăgesc sau chiar privesc spre mine
Aceşti doi ochi frumoşi ce ard ca para?
Nu-i pot privi... ei mă privesc... mi-e bine!
Sunt ochi frumoşi, cum are căprioara!

Pe gâtul tău, ca trestia mlădie,
Să ţi-l ating, voi pune-ncet o stea.
Tu vei primi cu dragoste sărutul
Pe pielea moale, ca de catifea.

Mai mult de-atât... lăsa-voi ca să cadă
Fără dorinţa însă de-a jigni,
Pe sânul tău fierbinte-o sărutare;
O mângâiere cald-a inimii.

Vei accepta! Sau poate încruntată
Mă vei respinge ca pe un lucru rău;
Ar fi păcat... în ea, e dorul meu
Ce-a spart o uşă bine ferecată.

poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ziua se stinge

,, Şi plouă şi ninge", e iarnă şi-i frig
Şi vâjâie vântul, e vreme câinoasă,
Când ziua se stinge în noapte te strig
Doar flăcări şi umbre se îngână prin casă

Tu nu eşti aici să-mi mai spui,, te iubesc''
Şi ţes cu fir negru reţele de gânduri
Din vise şi umbre nu pot să clădesc
Iubirea pierdută.... cu zbateri de fluturi

Şi plânge natura cu stele şi ploi
Cu macii pe buze aştept la fereastră
Dar iarna aşterne un zid între noi
Cu nori şi cu neguri pe bolta albastră...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Accident cardio-vascular

Flori de gheaţă, flori de ger,
Cum să-i cer Celui ce-i Cer
O frântură de pământ,
Mândra-mi, sânge şi cuvânt?

Flori de ger şi flori de gheaţă,
M-am rugat de dimineaţă
Dragei, care mi se frânge,
Pe cuvântul meu, prin sânge.

De ger şi de gheaţă flori,
M-am rugat la voi în zori
Să nu rămână de sloi
Frânta din pieptu-mi, ca voi.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Provoacă-mă

Provoacă-mă în dimineaţă
Cu focul gândului sedus,
De trupul care îmi dă viaţă
Ca soarele, înspre apus.

Aştept furtunile postume
Şi smulg destinului plăceri,
Pentru o dragoste anume,
Redefinită de tăceri.

Dezleg de taine, răsăritul,
Şi-alung ispite fără rost,
Sorbind privirilor, ursitul,
Indescifrabil şi anost.

Apoi, arunc cu flori şi rouă,
Cu umbra gândului nespus
Ce frânge inimile-n două
Ducându-se înspre apus.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlniri

Ne întâlnim grăbiţi prin unghere de viaţă,
Şi ne îmbrăţişăm tăcuţi ca două umbre calde,
Departe de figuri cu zâmbete de gheaţă,
Pitiţi pe sub castani cu frunze de smaralde.

Grăbiţi vânăm secunda propice întâlnirii,
Notând clipa aceea în limpezi calendare,
Pe jar de dor pândind momentul revenirii,
Cu ochii de acvilă ţintiţi spre secundare.

Străjuim clepsidre prin care doruri curg,
Ce-n pieptul aşteptării cu flăcări roşii ard,
Cu pâlpâiri pictate pe ceruri în amurg,
Te aştept la întâlnire cu un buchet de nard.

poezie de Paul Aelenei din Gingăşii de Toamnă (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regret

Paşii îndreptaţi spre tine,
De opt luni s-au cam rărit,
Recunosc că sunt mai bine,
Însă tot mai sunt rănit.

Prima dragoste curată
Recunosc că n-am uitat,
Însă inima-mi pătată
Nici acum nu te-a iertat.

Stau şi mă gândesc, copilă,
Câte-am tras, câte-am păţit,
Şi pe-atunci n-aveam regrete,
Azi regret că te-am iubit.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

El şi Ea

Două boli, două necazuri, două trupuri ce atârnă,
Ce-au învins se pare Moartea, trec ţinându-se de mâna!
Doi copii frumoşi la suflet... calmi şi plini de bunătate,
Sprijiniţi merg unu-ntr-altul, emanând seninătate.
Mâna lui, căzu o clipă pe obrazul ei ridat;
Încă vede-n el splendoarea chipului de altădat.
Două lespezi umblătoare... două cruci încovoiate
El o soarbe din privire... ea îşi dă părul pe spate
N-au nevoie de cuvinte! Se cunosc... de când Pământul;
Iar purtarea şi iubirea le înlocuiesc cuvântul.
Nici azi El nu recunoaşte... tot aşa, ca-n tinereţe
Că trăieşte doar prin dânsa... c-o adoră... c-o iubeşte...
Ori Ea... ştie; îl cunoaşte... şi-are sufletu-mpăcat
Dar se face-a nu-nţelege, cum făcea şi altădat.
Doi bătrâni... un singur suflet...
Sub povara grea... de nea.
Insăşi Moartea îi iubeşte... nu gândeşte să îi ia!
Nu voieşte să îi ducă-n a ei linişte deplină!
În întunecata-i lume... ce nevoie-i de lumină?

poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii

Mai ştii cum m-am îmbolnăvit de tine
din prima clipă, fără să gândesc?
Fereastra Raiului sunt pentru mine
ochii tăi dragi, în care m-oglindesc.

Tu ştii cât de frumos cântă tăcerea
la masa sfânt-a dorului din noi
şi cum ne vindecă toată durerea
când ne iubim în lacrime de ploi!

Şi ştii ce dulce ne e suferinţa
când viaţa ne desparte uneori,
când inima tânjeşte de dorinţa
ce umple infinitul de fiori!

Noi ştim că nimeni nu poate să fure
IUBIREA noastră ce e scrisă-n aştri,
că nime-n lume n-ar putea să-ndure
văpaia ei din ochii noştri-albaştri...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii mei calcă timpul

Suflete pustiit
nu adormi încă
şi mai spune-mi
povestea vieţii
încă odat'
ca atunci când
am trăit-o prima
dată cu atâta tristete,
bucurie, dragoste şi dor.
suflete luminat
nu te întuneca încă
şi mai luminează-mi
calea spre fericire
ca atunci când
te-ai aprins prima dată
şi ai născut iubirea.
suflete cald
nu îngheţa încă
şi mai încalzeşte-mă
ca atunci când
topeai tristeţea
în palme.

poezie de Daniela Pană (2008)
Adăugat de Daniela Pană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atenţie, cad flori!

Cad flori de tei
ca un păcat
prin geamul verii care plânge
de dorul tău
ce-nsingurat
de dorul meu nu ţi se frânge
Cad flori de tei
şi ape reci
prin ploaia verii se strecoară
că de-ai venit
doar ca să pleci
pe dorul meu ploua-va iară
Cad flori de tei
din când în când
pe urmele cu vârfu'-n stradă
şi-mi este teamă
că-n curând
nu va avea ce să mai cadă.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi s-a-ntâmplat să te găsesc...

mi s-a-ntâmplat să te găsesc, să te zăresc trecând,
de-atunci pe loc eu te-am iubit şi te iubesc profund,
ai răsărit în ochii mei, un trandafir plăpând,
cu ochii umezi de idei şi ei m-au răscolit

mi s-a-ntâmplat să îţi zăresc, o poză undeva,
imaginea cu flori de câmp şi tu o floare stea,
petale roşii te îmbracă şi albul pur, pe corp,
puţin îţi lasă să se vadă, forma de corp ce-i copt

mi s-a-ntâmplat să te iubesc, să numai dorm deloc,
să ies mereu pe drumul care, te-opreşti din loc în loc,
să te urmez dar de departe cu paşii mărunţiţi,
să îţi privesc făptura dragă cu ochii pironiţi

mi s-a-ntâmplat şi ce să fac, să te alung nu pot,
îmi bate inima să spargă pieptul bătrân de mort
şi mintea mi-a rămas blocată cu gândul tot te chem,
să-mi potoleşti dragostea oarbă ce parcă-i un blestem

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima poartă

se scutură umbre pe ziduri
în tristul ungher
un om îşi caută pasul
în tragic decor efemer

ciuturi de lemn coboară agale
lângă casă, în curtea din vale
plânge o mierlă, a jale
se stinge şi gândul în cale

vântul strigă agonic prin luncă
stele îşi spală paloarea într-o baltă
foşneşte gândul rămas într-o stâncă
mai cântă un cocoş a mea soartă

la fereastră, bolta e spartă
trec în goană păsări de munte
gândul să'l poate iarăşi
dintr-o parte în altă parte

tu respiri şi plângi pe o pernă
ochii curg,
privirea e lacrimă toată
norii trec grăbiţi către cer, încă o dată

clopot stins mă cheamă
umbre curg pe perna goală
tu tremuri, lângă ultima poartă
rezemând a ta soartă

te învelesc în neagra pânză
busuioc în păr, crini albi pe buze
ai rămas statuie de ceară
printre spini şi neguri iarăşi şi iară

vântul bate nebun într-o poartă
o dată, încă o dată
eu aştept pe ţărm iubirea
ce a plecat la drum, pe o poartă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nefericire în loc de flori

Zi de zi, nefericirea,
Mi-o oferi în loc de flori,
Un fruct amar ţi-e iubirea,
L-am gustat de mii de ori.

Nici măcar o vorbă caldă,
Nu mai ştii a-mi adresa,
Inima-n dureri se scaldă,
Tu? Imun la "buba" sa.

Ridici tonul vocii, mâna,
Uneori mai şi loveşti,
De stau toată săptămâna,
Ascunzând semne groteşti.

Îmi vezi lacrima din geană,
Râzând, sadic o priveşti,
Tu eşti Manole, eu Ană,
Cu palme reci mă zideşti.

Dau să plec, te pui în cale,
"Îţi promit, n-o să mai fac!"
Însă cuvintele tale,
În balta minciunii zac.

Suportând acelaşi chin,
Lângă tine mă strevăd,
Cu sufletul tot mai plin,
De răni, care nu se văd.

Eu sunt femeia supusă,
Tu? Barbarul, zis "bărbat",
Mâna ţi-o ţii la gât pusă,
Să nu ţip, poate, vreodat'.

Atunci când luna veghează,
Mă cauţi prin aşternuturi,
După ce se luminează,
Iubirea mi-o iei la şuturi.

Toate vorbele şoptite,
Sărutul întipărit...
Mângâierile sorbite,
Toate pier la răsărit...

Răsărit, care-mi aduce,
Iarăşi, palme pe obraz,
Pe umeri, aceiaşi cruce,
Şi-n pleoape, stropi de topaz.

Zi de zi, nefericirea,
Mi-o oferi în loc de flori,
Un fruct amar ţi-e iubirea,
L-am gustat de mii de ori.

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc la fratele ce tace

Privesc la fratele ce tace
când mulţi îi spun în faţă: tu!
– El poate îndura ocara,
el poate – dar eu încă nu!

Privesc la cel ce nu se plânge
când i se fură tot ce-avu.
– El poate duce nedreptatea,
el poate – dar eu încă nu.

Privesc la cel ce nu întoarce
cu rău, cui răul i-l făcu.
– El poate iertător să rabde,
el poate – dar eu încă nu!

Privesc la cel ce are milă
de blestematul ce-l bătu.
– El poate, paşnic, să se roage,
el poate – dar eu încă nu!

Privesc la cel ce moare-n pace
spre slava care şi-o ceru.
– El poate, Doamne, să Te vadă,
el poate – dar eu încă nu!

Isuse, Doamne, mi-e ruşine
când mă gândesc la ce-ai spus Tu.
– De ce eu nu privesc la Tine,
de ce el poate – şi eu nu!?

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treime

Stelele cad şi mor
Stelele mor arzând
Stelele pline de dor
Ceruri cu dorul sting
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Tu să nu mă aştepţi
Tu să mă uiţi curând
Tu sparge golul din piept
Candela stinge din gând
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Că te-am iubit, tu ştii
Că nu mai vrut, o ştiu
Că printre nopţi târzii
Poate voi sta să-ţi scriu
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Simt cum îmi cresc aripi
Simt cum în cioburi se sparg
Simt cum renasc în nisip
Păsări albastre din larg
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Pietre ca sorii, fierbinţi
Pietre căzute din cer
Pietre ca mine, cuminţi
Stau răstignite la ger
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Poate că voi reveni
Poate că nu, dar mai ştii
Poate că iar voi iubi
Pietre ca tine, pustii
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vine mereu
Ploaia cu stropii de nea...

cântec, versuri de Iurie Osoianu (17 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!