Din depărtare
Iubește-mă din depărtarea ta
Cum te iubesc din depărtarea mea,
Să ne-amintim cum ne iubeam cândva
Când depărtarea nu-nsemna ceva.
Iubește-mă oriunde ești acum
Cum te iubesc și știi, ca un nebun,
Cheamă-mă prin gând și-n orice noapte
Luna-i singura ce ne desparte
E imposibil să mă fi uitat
E imposibil să te uit, nu pot,
Mi-e imposibil să nu mă gândesc
La ochii tăi pe care îi iubesc
Iubește-mă cum te iubesc și eu
Și caută-mă mereu în jurul tău,
Chiar dacă cercul nostru s-a lărgit
Urmează-i diametrul pietruit
În lungul lui privesc cu ochii storși,
Pe-acolo-i cel mai scurt să te întorci,
Pe-acolo vino și-am să vin și eu
Pe raza cercului, în centrul său
Acolo am să fiu și te aștept
Cu inima spărgându-mi bietul piept
Aici voi fi scriindu-ți poezii,
Am terminat o carte, nici nu știi
Sau poate am greșit, nu m-ai iubit,
Poate doar eu sunt singurul vrăjit
De cerul tău atât de însorit
Sub care somnul meu e chinuit
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Radu Mihăilescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.