Apă pentru toţi

La cumpăna cerului
plânge ochiul Domnului,
umple fântâna cu lacrimi,
cin' le bea scapă de patimi.

Multe inimi seci, uscate,
vin acolo pe-nserate.
Beau, dar, rătăcind cărarea,
le cade în suflet sarea
şi-apoi sunt mai însetate,
suduie şi-şi fac păcate,
ridicând spre Dumnezeu
aprigul pumn de ateu.

Inimi seci, nemângâiate,
fără soră, fără frate,
pribegesc în lung şi-n lat,
făcând cu Diavolul pact.

Ochiul lor e plin de ură,
vlaga din alţii o fură,
vocea li se mieroşeşte
în minciuna ce sporeşte.
Mierea e de mătrăgună,
vor s-o-arunce în fântână,
patimile să-nmulţească,
lumea să o prăpădească.

Dar nu mai găsesc cărarea,
că mierea le-a dat uitarea.
Diavolul îi locuieşte
şi cu sete-i osândeşte.

La cumpăna cerului
plânge Maica Domnului
şi Domnul, de dragul ei,
i-adapă şi pe mişei.

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cărarea câmpului

Pe cărarea câmpului
Merge Maica Domnului,
Florile îi râd frumos
Îngerul cântă duios

Soarele o încunună
I se pleacă mândra lună
Păsărele i se-nchină
Cărarea-i numai lumină

Domnul din cer o priveşte
Şi cu drag îi zâmbeşte
Vino Eva de priveşte,
Tu Adame dănţuieşte

Că blestemul s-a sfârşit
Blândeţea l-a biruit
Fiul Tatălui iubit
Maicii sfinte dăruit

Cu-a lui dulce găndurat
Bucurie-a-nrâurat
Eva nu te tângui,
Paradisul nu-l jeli

Pe cărarea câmpului
Merge Maica Domnului,
Înspre poarta cerului,
Suie scara Raiului.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călugărul Ieremia Românul: Maica Domnului meu, eşti Împărăteasa cerului şi a pământului, şi nu ai coroană?
Maica Domnului: Coroana mea este Fiul meu!

replici din Biserica unei Mănăstiri din Munţii Apenini
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul vede doar ce-i la suprafaţă

Ochiul vede doar ce-i la suprafaţă.
Inima vede dincolo de adâncimile
lacului cel solemn.
De aceea, binecuvântaţi sunt cei ale căror inimi
nu-s oarbe,
inimi care, asemeni soarelui, văd calea
prin cele mai întunecate nebuloase.

Ele înţeleg urmele Domnului – un extaz.

poezie de LeRoy Clarke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia este ochiul care plânge. Ea este umărul care plânge, ochiul umărului care plânge. Ea este mâna care plânge, ochiul mâinii care plânge. Ea este talpa care plânge, ochiul călcâiului care plânge.

citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Diana Niculae(Peachy)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

A venit şi-aici Crăciunul
Să ne mângâie surghiunul.
Cade alba nea
Peste viaţa mea.
Peste suflet ninge.
Cade alba nea
Peste viaţa mea
Care-aici se stinge.

Tremură albastre stele
Peste lacrimile mele.
Dumnezeu de sus
În inimi ne-a pus
Numai lacrimi grele.
Dumnezeu de sus
În inimi ne-a pus
Pâlpâiri de stele...

Numai casa mea posacă
A-mpietrit sub promoroacă.
Stăm în bezna grea,
Pentru noi nu-i stea,
Cerul nu s-aprinde.
Pentru sgribuliţi
Îngerii grăbiţi
Nu aduc colinde.

O Iisuse împărate,
Iartă greşeli şi păcate.
Vin de-nchizi uşor
Rănile ce dor,
Visul ni-l descuie.
Noi Te-om aştepta,
Căci pe crucea Ta
Stam bătuţi în cuie.

Maica Domnului Curată,
Ad-o veste minunată,
Înflorească-n prag
Zâmbetul Tău drag
Ca o zi cu soare.
Zâmbetul Tău drag
L-aşteptăm în prag,
Noi, din închisoare.

Peste fericiri apuse,
Tinde mila Ta, Iisuse.
Cei din închisori
Te aşteaptă-n zori,
Pieptul lor suspină.
Cei din închisori
Te aşteaptă-n zori
Să le-aduci lumină.

rugăciune de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima rugă

Din trupul salciei bătrâne
Am rupt un ram... Cu trupul său,
Frântă-n duioasă plecăciune,
Am plâns un fiu de Dumnezeu.

Golgota... inimi sfărâmate...
Iisus pe cruce răstignit,
Batjocorit, lovit... Prin moarte
Păcatul nostru l-a plătit.

Între tâlhari, El, prins în cuie,
Nu s-a desprins de Dumnezeu
Ci s-a rugat pentru păcatul
În care azi trăiesc şi eu.

Oh, iartă-i Tată! Cu durere
Sufletul lor înfricoşat
Nu-l arunca în gheena morţii!
Îi cer iertarea de păcat!

Oh, iartă Tată! Ce durere
Va fi în sufletele lor!
Ei nu cunosc împărăţia-Ţi!
Mă scuipă batjocoritor...

Îmi potolesc setea cu sânge
Spre a-i ierta pe muritori,
Iar maica mea, Maria, plânge...
Vor plânge oameni uneori!

De-acum e ultima mea rugă...
Suflet... cu sufletu-mpăcat,
Căci nu vei mai voi să curgă
Sânge de Fiu de Împărat.

La Tine vin cu împăcare...
Tu iartă-i, că nu ştiu ce fac!
În viaţa asta trecătoare,
Ei în întunecare zac.

Străin, în urî şi-n păcate,
Sărac şi fără Dumnezeu,
Viaţa ne e un pas spre moarte
Şi jugul ei amar şi greu.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe de poveste

Opreşte-te şi te-odihneşte!
Îţi cer drept plată un sărut
ce l-am dorit de m-a durut
în viaţa trăită lumeşte...

Secundele am să le număr,
că toate-s clipe de poveşti...
Rămâi atâta cât pofteşti,
dormi liniştit pe al meu umăr!

Poveşti de inimi însetate
de seceta a mii de vieţi,
ce sângerau printre scaieţi
şi se uscau, nemângâiate...

Sărutul tău, plin de ardoare,
mă-nvaţ-acuma A TRĂI,
şi A SIMŢI, şi A IUBI...
Poveste-n DOI, nemuritoare...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În bătaia vântului

La marginea timpului,
în bătaia vântului,
din streaşina cerului,
curge plânsul Domnului.

Plânge, că ne-am câinoşit,
nedemni, ne-am împărtăşit.
Sufletul e-n pribegie,
inim-a rămas pustie.

E mâhnit, dar nu ne pasă!
Avem casă, avem masă,
crezul nostru-i necredinţa,
am uitat ce-i umilinţa.

Importanţa de-a fi prost
ne pune la adăpost
şi minciuna ni-i regină,
coroana-i e de rugină.

Nu mai avem loc pe stradă
de-atâta fanfaronadă.
Vindem tată, vindem mamă,
să ne ia străinii-n seamă.

Prefăcuţi, ne gudurăm,
orice nebun venerăm,
am uitat să ne-nchinăm,
omenia-mpuţinăm.

Şi vorbim, şi clevetim...
până ce ne-ngălbenim.
Vorbim să ne-aflăm în treabă,
chiar când nimeni nu ne-ntreabă.

Prea frumoşi, prea talentaţi,
prea deştepţi, mirobolanţi,
mergem singuri la tăiere,
cinstind călăul... cu miere.

Din streaşina cerului
curge plânsul Domnului,
de focul românului
din bătaia vântului...
la marginea timpului...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi Diavolul, şi Dumnezeu vor sufletul tău: Diavolul ca să-l piardă, Dumnezeu ca să-l salveze. Depinde de tine cui il dai: fără voia ta, nu-l poate avea nici Diavolul, nici Dumenzeu.

aforism de George Budoi din Sufletul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (25 iunie 2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar omul este ateu, diavolul nu. Diavolul nu neagă existenţa lui Dumnezeu: dimpotrivă, el vrea să-i ia locul.

George Budoi (2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu era nimic altceva

Nu era nimic altceva la vedere,
Or fiîn dischete? Care? Omorul.
Cântec, ordine, execuţie.
Apăru un mesaj – ai cuvântul cheie?
Nu. Fără cheie, cum ai umbla fără picioare.
Cu trompeta mai faci câte ceva..
Vorbim cu juma de voce,
Ventriloci oarecum, cu o inimă mare,
Purtăm armură, zale de aur,
Cavalerii morţi ne invidiază.
Obiectele latră uneori, părăsite,
Sărutul tău umed mă smulge din moarte..
Alisa în Ţara Minunilor îmi e soră,
Frate îmi e Don Quijote,
Pot trăi doar metaforic,
Pot înţelege corrida,
Dar şi teama bietului taur,
Arena vieţii noastre comune,
Alisa, eu îţi port trena.
Ce-i mai de preţ, memoria sau visarea?
Răzbunarea /iertarea. Tihna/ agonia?
Fiece pom cu fructele sale,
Fiece om cu păcatele sale
Cine cunoaşte roadele?
Numai Poetul culege cu ochiul minţii
Din Pomul Cunoaşterii.
Liber ca pasărea cerului,
Nimic nu mă-ncătuşează,
Cât timp iubesc. Ea ştie asta.
Nevolnic ajung în faţa tăcerii,
Dumnezeu, spune Cabala, este Femeie.
În rest, totul e prostituţie,
Un pact cu Diavolul.
Un mormânt uriaş pentru nobleţe.
O lumină de culoarea sângelui
Învăluie Timpul.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbim cu juma de voce

1.
Vorbim cu juma de voce,
Ventriloci oarecum, cu o inimă mare,
Purtăm armură, zale de aur,
Cavalerii morţi ne invidiază.
Obiectele latră uneori, părăsite,
Sărutul tău umed mă smulge din moarte.
2.
Alisa în Ţara Minunilor îmi e soră,
Frate îmi e Don Quijote,
Pot trăi doar metaforic,
Pot înţelege corrida,
Dar şi teama bietului taur,
Arena vieţii noastre comune,
Alisa, eu îţi port trena.
3.
Ce-i mai de preţ, memoria sau visarea?
Răzbunarea /iertarea. Tihna/ agonia?
Fiece pom cu fructele sale,
Fiece om cu păcatele sale
Cine cunoaşte roadele?
Numai Poetul culege cu ochiul minţii
Din Pomul Cunoaşterii.
Liber ca pasărea cerului,
Nimic nu mă-ncătuşează,
Cât timp iubesc. Ea ştie asta.
Nevolnic ajung în faţa tăcerii,
Dumnezeu, spune Cabala, este Femeie.
În rest, totul e prostituţie,
Un pact cu Diavolul.
Un mormânt uriaş pentru nobleţe.
O lumină de culoarea sângelui
Învăluie Timpul.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portretul creştinului modern

Prăpăstii de lumină,
Hău de întuneric dur,
Porţi deschise în semiobscur,
Chemare divină.

Îngeri ai cerului
Solii ai Domnului,
protectori,
deschizători de Rai,
dovezi ai veşnicului trai.

Omul-fiinţă muritoare,
Capabil de păcate,
Lipsit de virtuţi,
Nesăvărşitor de bune fapte.
Adept al bogaţii,
Al ispitei şi idolatrii,
Nedoritor al mântuirii,
Sclav în patima beţii,
cunoscător al tainelor hoţii.

Omul, purtător de cruce
În necazuri şi momente de răscruce.
Fiecare treaptă,
O treaptă spre mântuire
O şansă de a tinde spre veşnicie.
Trăieşte în iubire de aproape,
Fii fără de păcate.
Trăieşte în armonie şi întelegere,
Dăruieşte bunătate şi binefacere.

Ajută-ţi semenii,
Lasă deoparte
Invidia şi ura,
Din sufletul tău
Scoate ranchiuna.
Ocoleşte minciuna,
Sădeşte bunătate,
Împarte şi cu cel ce nu ţi-e frate.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea principelui Ştirbey

Turnurile mişcă-n doliu a lor inimi de aramă
Şi un înger cu-aripi negre, cu diademă de spini,
Cu cântarea-i plângătoare lumea mişcă, lumea cheamă,
Precum mişcă vântu-n cântec faţa mării de senin:

Şi cu ochiul plin de lacrimi naţiunea cea română,
Care are-n mii de inimi sufletul ei tremurând,
Vede cum prin nori se stinge stea cu flacără divină
Şi aude-n cer un tunet şi un gemet pe pământ...

A-ntristării neagră-aripă peste lume se întinde,
Totul tace, căci durerea este mută ca un gând,
Lumea azi nimic nu vede, ochiu-i nimic nu cuprinde,
Decât curse-acelui astru ce se sparge p-un mormânt

Cine-i acvila ce cade? Cine-i stânca ce se sfarmă?
Cine-i leul ce închide cu durere ochii săi?
Cine-i tunetul ce moare umplând lumea de alarmă?...
- Este domnul României: Barbu Dimitrie Ştirbey!...

poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era o fântână

Pe-o lungă şi aspră şi stearpă şosea,
Ca toate şoselele lumii.
Pe-o lungă şi aspră şi stearpă şosea,
Era o fântână cu ciutura grea.
Căci apa-şi clădise, trecând peste ea,
În straturi, pojghiţele humii.

Era o fântână cu cumpăna grea,
Ca toate fântânile vieţii.
Era o fântână cu cumpăna grea,
Cu apa sălcie şi caldă şi rea.
Dar furca cu braţele-ntinse pândea,
Momind de departe drumeţii.

Zoreau însetaţii s-ajungă să bea,
Ca toţi însetaţii din viaţă.
Trăgeau cu putere de cumpăna grea
Dar apa sălcie şi caldă-i gonea.
Şi-ades câte unul mai tânăr pleca
Cu lacrimi de ciudă pe faţă.

Şi-ades câte unul mai vârstnic râdea
Ca toţi ce-o cunosc: APA VIEŢII.
Era o fântână cu cumpăna grea,
Cu apa sălcie şi caldă şi rea.
Dar furca cu braţele-ntinse pândea,
Momind de departe drumeţii.

poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răzvrătire

Trupul râde de suflet

sufletul plânge în trup

lumea cu raiul putred

în două am s-o rup

Sufletul plânge în trup

ochii visează câmpia

paşii totuşi din stup

ca mierea fac hârtia

Ochii visează câmpia

lumea cu raiul putred

ce scumpă-i poezia

trupul râde de suflet

Sufletul plânge în trup

adio hai odată să te pup

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (28 mai 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

A plecat actorul

Actorul Radu Beligan
a plecat acolo, sus,
să recite-al său alean,
Domnului nostru, Isus.
Spectatorii lui vor fi,
toţi sfinţii şi îngerii.
Va fi-îndelung aplaudat,
cu aură luminat.
Acolo, pe scena divină,
va recita fără hodină
trăirile de pe pământ,
cum a lăsat cu jurământ.
Maestrul Radu Beligan
şi-n ceruri va fi titan.
Dumnezeu să-l odihnească,
Dumnezeu să-l ocrotească.

poezie de Dumitru Delcă (22 iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există scrieri ale sfintelor femei. Asta nu se întâmplă pentru că ele ar fi sfinte mai mici decât bărbaţii, şi sunt chiar mai multe, însă femeile sfinte au o viaţă ascunsă, îşi pot păstra viaţa lor tainică. Maica Domnului a primit un mare har de la Dumnezeu. Nu avem nicio descoperire care să provină de la Maica Domnului, dar ştim că are un mare har, şi Biserica îl simte, ea şi toţi cei ce i se roagă.

citat clasic din Părintele Sofronie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi din cer

Curg peste noi
Lacrimi şuvoi,
Aparent fără sens
Un fel de plans
Asurzitor...
Vin de undeva
De deasupra cerului.
Lume stupidă,
Lideri nebuni,
Nu observaţi?
Plânge cerul pe noi!

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul răbdării

Răbdarea stinsă de-aşteptări îşi ia biletul spre niciunde...
Se plimbă, fără niciun chef, prin gara vieţii muribunde,
ridică ochii seci, spre mine, fără ranchiună, resemnată,
nemaidorind să mai revină vreodat', dac-ar fi-ntrebată.

Din peticul micuţ de timp, ce îl primise la sosire,
n-a înţeles nimic, nicicând, şi-a strâns doar lacrimi în privire...
Se-ntoarce unde s-a născut, într-un tărâm uitat de vreme,
să îşi îngroape şi necaz, şi ne-mplinire, şi durere...

Răbdarea stinsă de-aşteptare se urcă-n tren, spre nicăieri...
doar cu biletul şi-amintirea, fără bagaj, fără averi...
Gându-i colindă-n vise reci, în miez de noapte adormită,
se înveleşte-n dor de stele şi în răbdare nesfârşită...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!