Era o fântână
Pe-o lungă și aspră și stearpă șosea,
Ca toate șoselele lumii.
Pe-o lungă și aspră și stearpă șosea,
Era o fântână cu ciutura grea.
Căci apa-și clădise, trecând peste ea,
În straturi, pojghițele humii.
Era o fântână cu cumpăna grea,
Ca toate fântânile vieții.
Era o fântână cu cumpăna grea,
Cu apa sălcie și caldă și rea.
Dar furca cu brațele-ntinse pândea,
Momind de departe drumeții.
Zoreau însetații s-ajungă să bea,
Ca toți însetații din viață.
Trăgeau cu putere de cumpăna grea
Dar apa sălcie și caldă-i gonea.
Și-ades câte unul mai tânăr pleca
Cu lacrimi de ciudă pe față.
Și-ades câte unul mai vârstnic râdea
Ca toți ce-o cunosc: APA VIEȚII.
Era o fântână cu cumpăna grea,
Cu apa sălcie și caldă și rea.
Dar furca cu brațele-ntinse pândea,
Momind de departe drumeții.
poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre șosele, poezii despre viață, citate de Elena Farago despre viață, poezii despre drumeție, poezii despre tinerețe, poezii despre cunoaștere sau poezii despre bătrânețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.