Poezia este ochiul care plânge. Ea este umărul care plânge, ochiul umărului care plânge. Ea este mâna care plânge, ochiul mâinii care plânge. Ea este talpa care plânge, ochiul călcâiului care plânge.
citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Diana Niculae(Peachy)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Citate similare
Plânge toamna
Plânge toamna cu frunze ruginii,
Peste ochii tăi iubito și peste câmpii.
Plânge toamna peste meleagul nostru sfânt,
Peste iarba care se ascunde în pământ.
Plânge cum plânge o mamă după copiii săi.
Toamna plânge peste copacii goi de pe alei.
Iubito dacă vrei pot să rog toamna,
Să numai plângă peste ochii tăi.
poezie de Vladimir Potlog (2 noiembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.- a plânge
- A plânge nu înseamnă a avea ochi; ci a plânge nu înseamnă decât a fi.
definiție celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Poezia este o lacrimă care plânge cu ochii.
citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Andra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Filosofia
iubita mea mă plânge din dragoste
apoi mă plânge din dragoste
apoi mă plânge
apoi
iubita mea nu mai plânge
doar dă cu umerii fălcilor de pereți
cum ar plânge pe gură ca proasta din prea
mută filosofie
apoi
se pierde ca idioata
în detaliii ciudate
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărata durere
Când e singură nu plânge Gelia pe al ei tată;
Dar cum se ivește unul, lacrimi îi țâșnesc deodată.
Nu e sincer cel ce plânge ca să fie consolat,
Cel ce plânge fără martori, plânge cu adevărat.
epigramă de Marțial din Epigrame (1961), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea ce plânge
Și piatra...
tulburată de urletul brazilor
în timp ce stâncile oarbe
opresc valurile norilor
în murmurul zorilor
unde străpunge polul
vârfurile ghețarilor
orizontul alb...
ce văd e numai veșnicia
ce respiră
și plânge... plânge.... plânge tăcerea....
poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâna care ține Soarele
- dedcație pentru C. D. -
Mâna care ține Soarele aproape
Și unește cerul, cu nisip și ape,
Poartă-n ea lumină, suflet și destin
Și ne duce gândul pe tărâm divin.
Fiece celulă lacrima și-o poartă,
Plânge cu iubire, plânge viața toată.
Vânt de dor de mamă urcă-n cer și plânge...
Brațu-i este armă și dureri și sânge.
I-a crescut durerea... smulge munți de gheață.
Crucea fiicei sale i se-arată-n față.
Timpul se oprește, nu mai este lume,
Își întinde brațul, lauri să adune
Și să pună-n suflet la copila dusă.
Însă printre îngeri ea îi e ascunsă.
Cu năpârci se luptă, cale să își facă,
Dar iubirea-i este ca un fel de groapă.
Dreptul său la viață-i "a se răzbuna".
Mamă care plânge pentru fiica sa!
Cerul e în doliu! Ce durere mare!
Un erou al păcii, somn de veci își doarme...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prietenia e considerată deșertăciune, într-o epocă aspră și grăbită. Ce este prietenia pentru acela care ar sacrifica-o unui principiu? Ce este prietenia într-o lume care disprețuiește delicatețile inimii? Nu mă interesează, spun ei. Cine plânge la urmă plânge mai bine.
Jean Cocteau în Jurnalul unui necunoscut
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "The Holy Terrors:" de Jean Cocteau este disponibilă pentru comandă online la 73.99 lei.
Timpul și-a pierdut compasul
Plânge ziua, plânge ceasul
Și-n secunda tremurată,
Pe cadrane sfărâmată,
Timpul și-a pierdut compasul.
Plânge ora, plânge clipa
Pe-amintirea-ncremenită,
Când nădejdea ofilită,
De neant și-a frânt aripa.
Plânge ziua, plânge ceasul
Sus, în turla veșniciei,
Ori pe pragul agoniei,
Timpul și-a pierdut compasul.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu plânge, mamă...
Nu plânge, mamă, pentru mine,
Nu plânge, zău nu are rost,
Sunt val ce strigă ziua lumii
Și noaptea uitå de ninsori
Nu plânge, mamă, nu e bine,
O lacrimă de-a ta, e mult
Mai bine lasă-mă pe mine
Să-mi duc necazul început!
Nu plânge, mamă, trece toamna
Și frunzele se pierd pe drum,
Simt rodul dragostei în mine
Ce-ascunde amintiri de mult!
Nu plânge, mamă, n-am så mor,
Când vântul bate dinspre nord
Și sufletul mi-e înghețat
De dorul mare ce îl am!
Nu plânge, mamă, lasă așa...
Sau hai să plângem împreună,
Ne ștergem lacrimile-n zori
Și până-n seară se usucă!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu plânge la mormântul meu
Nu plânge la mormântul meu
Nu sunt aici, nu dorm mereu
Cu vânturile m-am unit
Un diamant am devenit.
Sunt soarele ce coace grâul
Sunt ploaia care umflă râul.
Când te trezești de dimineață
Sunt briza care te răsfață
Sunt păsările-n al lor zbor
Sunt strălucirea stelelor.
Nu plânge acuma la mormânt
Nu am murit, nu-s în pământ.
poezie de Mary Elizabeth Frye, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încearcă a nu plânge...
Încearcă a nu plânge, când zorii dimineții
Nu vor putea să-mbrace în purpură poeții,
Și tu, nu plânge dacă ei nu mai pot să scrie,
De dragoste de viață o altă poezie.
E un sfârșit în toate, cum este pe pământul,
Unde o nemurire e numai în Cuvântul,
În care toți poeții au fost și-or să mai fie,
Trăind doar cu Femeia, mereu, în Poezie,
Că lor le e Femeia un vis crescut în floare
Și ea le este muză, în veci nemuritoare,
Așadar, tu, nu plânge, Femeie, când se duce,
Poetul să își pună în vers aripi de Cruce,
El știe că-i rămâne, în urmă, numai cântul
Iubirii lui, ce poate a înflori pământul,
Nu plânge, când el știe că nu-i va fi sfârșitul
Acolo unde Crucea-i așteaptă răsăritul...
poezie de Pavel Lică din Galaxia marilor iubiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu plânge, Maică Românie!
"Nu plânge, Maică Românie,
Că am să mor neîmpărtășit!
Un glonț pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit....
Nu plânge, Maică Românie!
E rândul nostru să luptăm
Și din pământul ce ne arde
Nici o fărâmă să nu dăm!
Nu plânge, Maică Românie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noștri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o știm!
Nu plânge, Maică Românie!
Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă și pe noi la praznic,
Când România va fi Mare!"
poezie de autor necunoscut/anonim (15 octombrie 1918)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa grea
Nu plânge suflete,
nu plânge...
Nu lăsa clipa grea
să te strivească...
Furtuna asta
nu va dura
o veșnicie!
Doar stropii reci
îți vor aminti
că ești vie...
Fulgerele
se scurg în pământ
luminându-te,
tunetele
îți spun că exiști...
Rămâi de granit,
să nu te miști!!
Nu plânge suflete,
nu plânge...
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hodie mihi, cras tibi
În mine,
În tine
Și-n el
Inima cântă
Și plânge la fel...
Cântă
Și plânge
Înfiptă în noi
Căntă în clipa în care ne naștem
Și plânge cu clipa de-apoi...
Când cântă cu ploaia
Ne-nchidem odaia...
Când plânge cu vântul
Ne-nchidem mormântul
Tustrei, și, la fel,
Și-n mine,
Și-n tine,
Și-n el!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Familia, seria II, nr. 4-5 (mai 1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Să nu-l credeți pe poet când plânge. Niciodată lacrima lui nu e lacrima lui. El a stors lucrurile de lacrimi. El plânge cu lacrima lucrurilor...
Nichita Stănescu în Belgradul în Cinci Prieteni, Poetul ca și soldatul (1971)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Plânge marea
Plânge marea, plânge țărmul,
Albatroșii plâng și ei,
Vântul și-a-ntețit vacarmul
Biciuit fiind de zei.
Plâng și crestele-nspumate,
Plâng catargele... se frâng,
Pentru cei plecați departe
Ochii celor dragi, azi, plâng.
Și natura toată plânge
Lacrimi podidesc și curg,
Matrozi uzi cu rece sânge
Trimit gândul lor în burg.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ce constă forța unui discipol? În lacrimile sale de dor de Dumnezeu. Așa cum o mamă nu rezistă dorinței copilului său care plânge, tot astfel Dumnezeu acordă din plin copilului Său care plânge de dorul Lui, grația Sa supremă.
citat din Ramakrishna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei doamne care zice că ar plânge la catafalcul meu
Știu, draga mea, doar nu-s naiv,
Și ăsta-i adevărul gol:
Ai plânge și-ai avea motiv!
(De la vaporii de formol.)
epigramă de Liviu Sergiu Manolache (7 noiembrie 2012)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Basarabia și România
Basarabia ne cheamă,
Plânge după țara mamă,
Căci de-atâta pribegie,
Suferința o sfâșie.
Dar și mama, dragii mei,
Plânge după fi'ca ei;
Plânge zilnic și oftează,
Lacrimile nu-ncetează.
poezie de George Budoi din România și Românii (1 decembrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.