Aplaudând existența cu bătăile inimii
Lumina adormită se trezește și coboară în oameni,
Dumnezeu o semnează cu boabe de mărgăritar...
În condiția umană,
debutez în fiecare dimineață;
chiar dacă,
de cele mai multe ori,
sunt același,
de fiecare dată,
fac cunoștință cu mine.
După ce-mi fură,
de sub pleoape,
ultimul vis,
zorile îmi legitimează debutul.
Descărcat de povara sfâșietoare a viselor,
trebuie să iau singurătatea așteptării de la capăt
(într-un fel sau altul,
toți suntem urmăriți de sisificul destin),
cu iubire la obârșia fiecărui gând,
accesându-i formulele deziderative,
orientându-mă după bătaia lui,
spre orizontul imaginar al vieții,
acceptând chiar întâmplări neașteptate,
sub semnul preasfânt al speranței,
atent,
totuși,
la spaima prezumtivă a orelor.
Și totuși...
ceea ce fac azi
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Costel Avrămescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.