Sus, pe turnul berzei

Soarele după-amiezii trece dincolo de munţi,
Fluviul Galben curge spre mare.
Încercând să văd cale de-o mie de mile,
mă caţăr pe culmile altei poveşti.

poezie de Wang Zhihuan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de mare [Beyond the sea]

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Inima mea pleacă colo-n depărtare;
Şi pe-aceeaşi cale vor fugi în zare
Gânduri şi dorinţe, dincolo de mare.

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Trece rândunica veşnic călătoare;
Pasăre frumoasă ce te plimbi sub soare
Aş zbura ca tine dincolo de mare!

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Sunt doar inimi bune, feţe zâmbitoare;
Dar pe-aici prin preajmă totul trist îmi pare;
Inima mea-i dusă dincolo de mare.

poezie de Thomas Peacock, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascensiuni

fac ascensiuni pe munţi de poezie
pe stânci abstracte mă caţăr cu funii
rucsacul este greu plin cu fantezie
în cale se aştern sălbatice petunii.

comunic cu aştrii prin telechinezie
cerul îi conferă putere rugăciunii
fac ascensiuni pe munţi de poezie
pe stânci sentimentale mă caţăr cu funii.

trăiesc frematarea de vreme târzie
dezolarile le las în seama lunii
slove de luceferi mă ning cu frenezie
îmi acopăr tâmplele cu laurii cununii.

fac ascensiuni pe munţi de poezie
pe stânci abstracte mă caţăr cu funii.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La tinereţe, iubeşti nebuneşte, iraţional: eşti ca Fluviul Galben, din China, în sezonul polios, care se umflă, rupe totul în cale, trece peste maluri, se revarsă de o parte şi de alta şi mătură totul în cale; la maturitate, iubirea devine raţională – în sensul bun al cuvântului, fluviul revine în matca sa, între maluri, se calmează, iar mâlul fertil pe care-l lasă de o parte şi de alta a malurilor dă recolte bogate.

aforism de George Budoi din Dicţionarul dragostei (4 decembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu vinul nou

Soarele asfinţeşte-n mov,
Rândunelele-au plecat departe.
Seara, sub bolţi, oameni mulţi;
Vinul nou trece din mână-n mână.
Cad ninsori dincolo de munţi.

Urmele verii verzi se îndepărtează,
Vânătorul se-ntoarce din pădure.
Seara, sub bolţi, oameni mulţi;
Vinul nou trece din mână-n mână.
Cad ninsori dincolo de munţi.
.
Aripi de liliac bat lângă frunţi,
Un străin se-apropie-n tăcere.
Seara, sub bolţi, oameni mulţi;
Vinul nou trece din mână-n mână.
Cad ninsori dincolo de munţi.

poezie de Georg Trakl, 1887-1914, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de mare

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Inima mea-i dusă, s-a pierdut în zare;
O singura cale urmăresc sub soare
Gândurile mele, dincolo de mare.

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Rândunica-n volte ca un nor dispare;
O, pasăre ferice,-n albastra depărtare,
Ca şi tine, vreau să zbor dincolo de mare!

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Sunt inimi calde şi-oraşe pline de splendoare;
Eu nu-s acasă-aici, aici nu am stare;
Inima-mi plecată-i dincolo de mare.

poezie celebră de Thomas Love Peacock, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un şuvoi de apă verde

Am navigat pe Fluviul Florilor Galbene,
Purtat de curenţii verzi ai canalului,
Făcând o mie de ocoluri prin munţi
Într-o călătorie de mai puţin de treizeci de mile...
Torente susură deasupra grămezilor de pietre;
Acolo unde lumina scade printre pinii deşi,
Apele unui pârâiaş vin învolburate cu zgomot de trompetă,
Iar vegetaţia creşte exuberantă pe pragurile fluviului.
... În adâncul inimii am fost întotdeaua la fel de pur
Ca această apă cristalină...
O, să rămân întins pe o piatră însorită,
Aruncând pururi undiţa în unde!

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jelindu-l pe Yin Yao

Te însoţim acasă, pe Munte.
Din nou printre stejari şi pini verzi.
Tu rămâi pentru eternitate dincolo de Norii Albi.
Numai acest pârâu curge la vale spre Omenire.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluviul nu mai poate curge înapoi

Se spune că înainte de a intra în mare
fluviul tremură de frică.
El priveşte înapoi spre calea pe care a străbătut-o
începând încă din piscurile muntelui,
lungul drum întortocheat traversând păduri şi sate.

Iar în faţa lui
vede un ocean atât de vast
în care, odată intrat,
ai senzaţia că vei dispărea pentru totdeauna.

Dar nu există o altă alternativă.
Fluviul nu mai poate curge înapoi.
Nimeni nu poate.
Aşa ceva este imposibil în realitatea acestei lumi.

El trebuie să-şi asume riscul
şi să intre în ocean,
numai astfel teama va dispărea,
pentru că acolo fluviul va afla
că nu este vorba despre a te pierde în ocean,
ci de a deveni ocean.

poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

râu învolburat
ducâdu-şi apa la vale
spre fluviul adânc
ce curge lin
către mare

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea de sus

Când zbori, pe culmile iubirii,
Mai sus de munţi, mai sus de brazi,
Nu-i pune umbre fericirii,
Nu te gândi că ai să cazi!

Priveşte dincolo de norii
Ce-ţi ies în cale din senin,
Căci ei, pe cer, sunt călătorii
Spre alte zări, c-un alt destin!

În zborul tău, priveşte drept,
E o alegere, e-a ta,
Urmează-i sfatul înţelept
Când inima ţi-l poate da!.

Nu-i asculta pe cei ce-ţi spun
Că-ţi va fi greu, că vei cădea!
E, poate, lucrul cel mai bun
Să fii mai sus de lumea ta.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţindu-mă de un prieten

Munţi albaştri se întind dincolo de zidul din nord;
La marginea de est a oraşului curge un râu înspumat.
Aici ne despărţim, prietene, de data asta pentru totdeauna.
Tu călătoreşti mii şi mii de mile, pierzându-te în depărtări
Ca un pâlc de nuferi luat de ape.
O, norii plutind pe cer şi gândurile pribeagului!
O, amurgul şi dorul după un vechi prieten!
Ne depărtăm, călări, unul de celălalt, fluturând din mâini,
În vreme ce caii noştri nechează încetişor....

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândurile unui călător sunt ca rătăcirile nopţii într-o mie de mile de vise.

citat din Wang Wei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângându-l pe Yin Yao

Te urmăm acasă pe Munte.
Mergem iarăşi printre stejari şi pini verzi.
Tu sălăşuieşti pururi dincolo de Norii Albi.
Doar acest pârâiaş curge către Omenire.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

măseaua de minte
a acestei zile
se clatină.

nourii expandaţi
înghit apusul toamnei
ca pe gălbenuşul unui ou uriaş.
mâine
toate părerile de rău vor fi
tratate cu antiinflamatoare
şi va ninge domol
în cavitatea toracică
a fiecărui om.
se va clătina
măseaua de minte
a altei zile
a altei zile
a altei zile
până când orizontul
va fi împroşcat
cu galben de crom.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puişorul

Ghemotoc viu, cu puf auriu,
Galben ca de păpădie,
Rătăcit în iarba înaltă,
Plânge şi tot piuie,
Urechile-mi ţiuie.

Mama cloşcă şi-ai lui fraţi,
În grădină sunt plecaţi,
Iar el mic în iarba mare,
Depărtat e de cărare,
Nu-i mai vede pe ai lui,
Disperat piuie tare.

Puişor galben micuţ,
Răsfăţat, dar şi drăguţ,
Când găseşti o râmă în cale,
De-o ciupeşti, cazi din picioare
Şi te-ascunzi de ai tăi fraţi,
Fiindcă nu vrei s-o împarţi.

Aplauzi din aripioare,
Când prinzi muşte înşelătoare
Şi te crezi un cocoş mare,
Când motanu-i la culcare.

Ghemotoc viu, galben ca o păpădie,
Puişorul cloştii mame,
Numai cioc şi gălăgie,
Azi-mâine trezeşti tot natul
Şi-mi defilezi pe tot gardul,
Dar până atunci puiuţ,
Fii cuminte şi drăguţ
Şi pe mama s-o asculţi.

poezie pentru copii de Valeria Mahok (18 mai 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Soria, în munţi albaştri,
pe câmpuri violete,
te-am visat de multe ori
cu tăpşanele tale de flori,
acolo unde Guadalquivir curge
printre portocali aurii
spre mare.

poezie de Antonio Machado din antologia de versuri Florile lumii în siajul navei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

natura renaşte -
Soarele după-amiezii
îmi încălzeşte sufletul

haiku de Cecilia Casiana Ivanov (21 iulie 2019)
Adăugat de Cecilia Casiana Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe munţi de cuvinte

aleea construită cu aurite dale
împrejmuită cu miresme de tei
deschide drumuri noi spre catedrale
unde se convertesc păgâni şi atei.

lângă altar pe albastre spirale
urcă spre cupolă lumina Precistei
este protectoare în şcoli şi spitale
veghetoarea lumii cu harul dragostei.

din tălpi până-n creştet alinturi celeste
sorb cu nesaţ rouă din crin şi din dor
călătoare prin vremi voi ajunge pe creste
pe munţi de cuvinte în văratic decor.

ca un condor voi veghea paradisul din munţi
şi voi sta la poveşti cu molizii cărunţi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâi copil

Rămâi copil,
cu palma ta să-mi scrii poveşti
ce le-am dorit de-o viaţă,
să-mi fii în dimineţile de iarnă reci
soarele ce-mi râde cald pe faţă.

În zilele când s-or aşterne ploi
şi lacrimi printre noi vor vrea a curge,
tu sa topeşti prin zâmbet tot ce-i sloi
să nu ştim niciodată ce inseamnă a plânge.

Cu palma ta în palma mea
hai să pictăm o lume nouă,
copil şi tu şi eu prin ea
şi-o bătrâneţe ca un răsărit spălat în rouă.

Rămâi copil iar eu copila ta
poveşti să scriem cu a inimii bătaie
iar zilele ce vin să reuşim a le picta
în fericire folosind... picurii de ploaie!

Rămâi copil.....

poezie de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

Marea-i mare
Oriunde în zare.
Soarele răsare,
Tot în ea dispare

Marea-i mare
Cu valuri călătoare.
Mii de-notătoare
Îţi apar în cale.

Marea-i mare
De la munte pe cărare,
Serpuită pâ-n la vale,
Pân ce dă în largul mare.

Marea-i mare
Cu-a sa zbuciumare,
Cu zbor de păsări călătoare,
În glas doar a lor chemare.

Marea-i mare,
Clară îndrumare
A vaselor fărmare
Spre veşnică uitare.

Marea-i mare,
Totuşi nu atât de mare.
Poate fi o rezumare
Şi putină informare.

poezie de Camelia Natalia Ignat din Alter ego (mai 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!