Pe munţi de cuvinte

aleea construită cu aurite dale
împrejmuită cu miresme de tei
deschide drumuri noi spre catedrale
unde se convertesc păgâni şi atei.

lângă altar pe albastre spirale
urcă spre cupolă lumina Precistei
este protectoare în şcoli şi spitale
veghetoarea lumii cu harul dragostei.

din tălpi până-n creştet alinturi celeste
sorb cu nesaţ rouă din crin şi din dor
călătoare prin vremi voi ajunge pe creste
pe munţi de cuvinte în văratic decor.

ca un condor voi veghea paradisul din munţi
şi voi sta la poveşti cu molizii cărunţi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina cuvintelor

prin munţi de poezie alerg cu nerăbdare
pe urmele ce-mi sorb din ochi lumină
tăcerile se pierd printre abecedare
melancolia sîngelui pătrunde-n albumină.

pe clape de pian păşeşte-o înserare
şi fluturi se îmbată cu rouă din stamină
prin munţi de poezie alerg cu nerăbdare
pe urmele ce-mi sorb din ochi lumină.

pe aripi de iubire trasalt cu fremătare
mă simt nimfa nopţii cu stele în mână
vorbesc cu luceferi sublimă consolare
energia cuvintelor moartea o amână.

prin munţi de poezie alerg cu nerăbdare
pe urmele ce-mi sorb din ochi lumină.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pagina filozofală

liniştea nopţii se strecoară în piatră
în stâncile mari pe creste de munţi
tăcerea-i întreruptă de câinii ce latră
dar coşmarul negru poţi să îl înfrunţi.

spui o rugăciune pentru toţi cei morţi
gândind la Dumnezeu iubirea absolută
lumina iertării trece printre sorţi
în veghea nocturnă stai ca pe redută.

nu te temi de neguri nici de stafii
ele caută pacea prin rugile profunde
cu lumea de dincolo s-au scris teozofii
viaţa-i peste moarte cu laturi rotunde.

ai strâns de-a lungul vremii scumpe filozofii
înaintezi spre ceruri pe a luminii unde.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doina prieteniei

(lui Ninel si Mihaelei)

drumul spre inima ta l-am pavat cu versuri
prietenia noastră e-un curcubeu de gânduri
o scară de cuvinte urcă spre universuri
am spart între noi negricioasele ziduri.

tei au dat în floare ador parfumul lor
aleile spre tine s-au umplut cu miresme
adunăm în suflet splendoarea viselor
pictăm lumini albastre pe catapetesme.

cerul înstelat ne-învăluie cu şoapte
până la moarte noi vom fi împreună
martoră este Luna regină peste noapte
ani de prietenie pe-un şirag se adună.

ne bucurăm de viaţă în fiecare clipă
de armonii solare să nu facem risipă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ardealul - Bijuteria României

Cetatea aceasta dintre munţi
Ne spune poveşti cu izvoare
Oricine ai fi să poţi să asculţi
Istoria sacră din depărtare

Ardealul aici e o cetate
Cu râuri şi dealuri cu munţi şi poveşti
Cu schimburi de ochi până departe
Cu şoapte şi raze atent de priveşti

Pe râuri de ochi aleargă maşini
Şi totul aici e un picur de rouă
De chipuri senine oamenii-s plini
Când soarele arde când ninge ori plouă

Văzut de Bălcescu Ardealul e-un zid
De munţi şi miresme de şoapte şi dor
O uşă pe care cei de aici o deschid
Cetate şi perlă pentru popor

Clujul aici e-un zbor înspre stele
Un salt peste piscuri- un glas în izvor
Braşovul aduce unghiul de perle
Şi Sighişoara surâde gingaşă-n zbor

Taine şi munţi ziduri palate
Îşi deapănă firul aici în Ardeal
Şi case si râuri iubirii i-s date
Să zburde în voie ca apa la mal

România aici urcă pe stânci
Şi bate poteci cu ochii spre soare
Luându-şi pe palme sensuri adânci
Mişcată uşor de foc şi savoare

Ardealul i-un zâmbet spre cer
Istorie scrisă pe frunze şi ochi
Cu oameni şi fapte ce umblă şi pier
Cum viaţa e dată pe stânci şi în gropi

Sunt lunci şi miresme— dealuri cărări
Cascade cu paşi voioşi în cădere
Şi râuri senine se varsă-n cântări
Pe palme de aer clădind giuvaiere

Seninul şi norii aici se-ntâlnesc
Pe vârfuri de munte pe dealuri pe ape
Pe muchia umbrei ideile cresc
Şi mai ca oriunde ceru-i aproape

Nu-i joc de cuvinte ci este real
Pasul ce umblă descuţ în tăcere
Aici este omul— omul real
O vino şi tu- azi la vedere

poezie de Ioan Daniel Bălan (5 octombrie 2012)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Combinaţii lirice

ciupesc lira toamnei să cânte frumos
mustul de afine cu sete mare sorb
spre codrul poeziei privesc languros
în desiş de cuvinte se-ascunde un corb.

Doamne mă închin la picioarele tale
mâini de raze mă mângâie duios
printre munţi răsună corul de vestale
timpul îmi e prielnic, melodios.

simt bucuria un imbold un impuls
al inimii cu freamătul în sânge
captează iubire cu fiecare puls
orice durere cu cântec o stinge.

ugerul de nori ploile l-au muls
puterea dragostei în slovă se distinge.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ardealul-Bijuteria României

Cetatea aceasta dintre munţi
Ne spune poveşti cu izvoare
Oricine ai fi să poţi să asculţi
Istoria sacră din depărtare

Ardealul aici e o cetate
Cu râuri şi dealuri cu munţi şi poveşti
Cu schimburi de ochi până departe
Cu şoapte şi raze atent de priveşti

Pe râuri de ochi aleargă maşini
Şi totul aici e un picur de rouă
De chipuri senine oamenii-s plini
Când soarele arde când ninge ori plouă

Văzut de Bălcescu Ardealul e-un zid
De munţi şi miresme de şoapte şi dor
O uşă pe care cei de aici o deschid
Cetate şi perlă pentru popor

Clujul aici e-un zbor înspre stele
Un salt peste piscuri un glas în izvor
Braşovul aduce unghiul de perle
Şi Sighişoara surâde gingaşă-n zbor

Taine şi munţi ziduri palate
Îşi deapănă firul aici în Ardeal
Şi case si râuri iubirii i-s date
Să zburde în voie ca apa la mal

România aici urcă pe stânci
Şi bate poteci cu ochii spre soare
Luându-şi pe palme sensuri adânci
Mişcată uşor de foc şi savoare

Ardealul i-un zâmbet spre cer
Istorie scrisă pe frunze şi ochi
Cu oameni şi fapte ce umblă şi pier
Cum viaţa e dată pe stânci şi în gropi

Sunt lunci şi miresme— dealuri cărări
Cascade cu paşi voioşi în cădere
Şi râuri senine se varsă-n cântări
Pe palme de aer clădind giuvaiere

Seninul şi norii aici se-ntâlnesc
Pe vârfuri de munte pe dealuri pe ape
Pe muchia umbrei ideile cresc
Şi mai ca oriunde ceru-i aproape

Nu-i joc de cuvinte ci este real
Pasul ce umblă descuţ în tăcere
Aici este omul— omul real
O vino şi tu azi la vedere
Vineri 05 octombrie 2012 Cluj—Napoca

poezie de Ioan Daniel Bălan din Mersul pe zid (2014)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Tâmpa

Un nor ivit de cătr-apus
Se urcă-n sus
Plutind încet spre miazănoapte
Iar umbra lui prin văi căzând
Acum întunecă pe rând
Livezi şi vii şi grâne coapte.

Văd drumuri albe-n zări senine,
La margini munţi, mai jos coline
Şi, ca pe-o pânză zugrăvit,
Oraşu-n vale-adânc sub mine.
E pace-n cer şi pe pământ;
Abia nestătătorul vânt
Venit de peste munţi, de-aiurea,
Tot spune ce din veci a spus—
Şi până-n văi, de-aici de sus,
Se zbate-ncet doinind pădurea.

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

educaţie

Educaţiunea e îndrumare spre stăpânire de sine, îndrumare spre supunerea către rânduiala morală ori îndrumare spre virtute. Prin educaţiunea raţională omul are deci să fie îndrumat, înainte de toate, spre cumpătare, spre spiritul de economie, spre clemenţă şi spre generozitate. Piscurile acestor munţi se ating greu, dar se urcă.

definiţie clasică de Ioan Slavici în Educaţiunea morală
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

În veghea lunii

mă învelesc în noapte lumini de catifea
mai propulsez un vis spre univers
la masa de scris sub aburi de cafea
înşir pe clorofilă vers după vers.

pulsaţiile nopţii îmi dau avânt poetic
vreau să mă întâlnesc cu steaua mea
să ardă calm în raze gândul luetic
încleştarea inimii curând va dispărea.

vreau să transform suspinele în fluturi
roiuri, roiuri să zburde în poiene mândre
prin rouă pe covor floral unde nu sunt ciuturi
unde raze liniştite mângâie clepsidre.

în veghea lunii tu Floare să te bucuri
căci noaptea de poveste e pictată în cadre.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţii albastre

aspiraţii se dilată pe sfera albastră
gânduri cristalizate le transpun poeme
zori prietenoşi pătrund pe fereastră
la radio se-anunţă minunată vreme.

mi-am aţintit privirea spre zbor
corpul vibrează ca struna de vioară
aş vrea să am şi eu aripi de condor
să plutesc pe ceruri din zori până-n seară.

mă bucur de avânturi de libertate
pot să-mi imaginez farmecul vieţii
sentimente se desfată în seninătate
cuprind şi noaptea albastre reflecţii.

anotimpuri mă seduc prin vastă claritate
poeţii visători ştiu să-mi ofere lecţii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România - picur de rouă

România
e piatră luată din stele
un picur de rouă
din Univers
bucuria
primului vers

România
e umbra chipului tău
întins peste ape şi munţi
e floarea iubirii
de vrei s-o asculţi
ţâşnind peste hău

România
e mâna fecioarei
ce-n gingăşie
cu atâta sete faţa îşi spală
ca luna să fie
şi haine de gală

cântul
ciocârliei ce urcă spre soare
înveşmântând păşunea-n melodie
cu flori de aer pe-aripioare
mai altfel veşnic ea să fie
e România

pe nori de stele şi de astre
croind lumina uneori
ne soarbe-n căile albastre
cu flori de zi
la subsiori
România
patria mea

poezie de Ioan Daniel Bălan (28 februarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de adio

Cuvinte, ramuri, zboruri reci
cai munţi şi mulţi pe creste
chipul în care nu mai eşti
mi s-a tot dus şi este

Spun iar adio şi în mâini
îmi şuieră tot vântul
un cântec sterp şi doi ciulini
mai spulberă pământul

De-ai şti cât ropot dinadins
în glezne se prăvale
în nai şi lemnul mi s-a stins
şi roibii trec călare

Cuvinte, ramuri, zboruri reci
cai munţi şi mulţi pe creste
o spune-mi doară când mai treci
să dai de mine-o veste?

poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântână săpată-n fântână-cântec

anii
nu mi se mai supun
şi clipele
săpate în piatră
mă pun în cântece
până pe marginea umbrei
pe care cu sete o ţin ca un izvor
ce nu vreau să-mi scape din mâini

cumpănă
azvârlită pe ape
fântână
săpată-n fântână
cu munţi de priviri
până în stele
mâini
şi surâs

de clipă legată
e clipa în floare
pe marginea clipei cernută în rouă

munţi
de cuvinte
până sub
nuca săpată în jar
pe muchia umbrei
dor şi vis
deschis
perlă
spre paradis

poezie de Ioan Daniel Bălan (8 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pragul sărbătorilor

sunt momente care se transformă-n poveşti
armonii de linişte legate de suflet
care te îndrumă să afli cine eşti
când aduni splendorile prin umblet.

sunt momente care devin sărbători
alaiul de colinde porţile deschide
bucurii cernute de colindători
gătiţi ca steaua în straie strălucinde.

sărbătorile încep cu Sfântul Andrei
el deschide calea către Iisus Hristos
inoculând credinţa în suflet de atei
însămânţând iubirea în cuget pios.

spală păcatele din calea dragostei
vindecă ridică oameni din noroiul de pe jos.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Referinţe de iarnă

se apropie alaiul sărbătorilor de iarnă
înaintează frenetic pe creste de munţi
lumina argintie a-nceput să se-aştearnă
pe chipuri zâmbitoare pe tâmple pe frunţi.

aud frunze arămii foşnind pe alei
şoapte de arbori ce se-ndreaptă spre lut
fac loc tradiţiei cu sfântul Andrei
aduce-nţelepciuni pentru nou început.

el alungă strigoii dezleagă blesteme
cu clarităţi creştine înzestrează timpul
îmbunează moartea scoate din anateme
păcătoşi, cu iubire însămânţează câmpul.

vin şi ninsorile, imaculate diademe
decorează arbori, glia îşi schimbă chipul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape de amurg

mă îngrept spre amurguri ce devin aurore
nu am lacrimi de risipit pentru pustiu
clarităţi irezistibile curg multicolore
din universul pur al soarelui candriu.

e multă fantezie şi elan în lume
obsesive viziuni vânează fericirea
toţi avem o soartă toţi avem un nume
fluiditităţi trasparente limpezesc iubirea.

natura absolută este de seve plină
ample extazuri răsar din rădăcini
mă îmbăt cu miresme precum o albină
sorb polenul dragostei din cupe de crini.

înrădăcinată în raiul ce m-alină
sunt floare vorbitoare încolţită de spini.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi moartea

frica de moarte ca spaima de gropar
le ard cu lumânarea aprinsă de credinţă
rostesc o rugăciune descrisă în tropar
nu risipesc ideile le port cu chibzuinţă.

unde e veşnicia nimeni nu îmi spune
moartea se apropie cu paşi grăbiţi
ştiu că soarele din mine nu va apune
va străluci mereu peste munţi fericiţi.

când totuşi am să mor voi răsări un tei
să împrăştii miresme în primăvara lumii
îngerii cerului mă aşteaptă la ei
unde fericirea o clădesc heruvimii.

aş vrea să repar greşeli din trecut
să plec din lumea sură în rai absolut.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ilustraţii emoţionante

admir valsul vântului cu trandafirii
miresme de parfum mă învăluie lin
stropi calzi de ploaie cad în legea firii
arborii se fericesc sub cerul calin.

splendori răcoroase freamătă pe alei
vara împrăştie ritmuri molipsitoare
s-a umplut oraşul cu miresme de tei
fantezii în floare urcă spre soare.

poveştile verii sunt cu happy end
natura ne invită la roade savuroase
ieftine fericiri găsesc la second hand
viaţa se desfăşoară cu emoţii frumoase.

romantismul verde este mereu în trend
transformă în slove clipele preţioase.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O geografie a dragostei de ţară

Un joc cu munţi-am inventat,
O geografie a dragostei de ţară,
Cu dor pe-un cal înaripat
Zburând peste-o vatră milenară.
De sus pamântul ţării-i o poveste
În strai de aur înnoit mereu,
Carpaţii au cununi de vânt pe creste,
Câmpia e scăldată-n curcubeu.
Oraşele sunt argintii, semeţe,
Făcute din sclipiri de rouă,
Din piscuri urcă vise îndrăzneţe
Şi peste sate cu arome plouă.
Urcăm mereu mai sus.
Şi flori de colţ
Ne strigă din înalt ca dintr-o şcoală,
Suntem o cavalcadă triumfală,
Un sat în zbor cu ciocârlii la porţi.
Un joc cu munţi am inventat,
O geografie a dragostei de ţară,
Cu dorul pe un cal înaripat
Zburând peste-o vatră milenară.

poezie de Katia Nanu
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cu patos

invoc iubirea ta Isus Cristos
lumina ta îmi este călăuză
trec prin viaţă cu nesfârşit patos
pentru pacate mai oferă-mi o scuză.

la răscruce de vânturi e cerul
mă înalţ spre el cu evlavie mare
muzica divină inundă eterul
ascult în noapte a stelei chemare.

la răspântie de drumuri este visul
urcă Golgota cu crucea cea grea
ajută-mă Doamne să înving abisul
care se tot cască înaintea mea.

fericirea mea constă în scrisul
vitalelor poeme pe scumpă reţea.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!