Calea de sus
Când zbori, pe culmile iubirii,
Mai sus de munți, mai sus de brazi,
Nu-i pune umbre fericirii,
Nu te gândi că ai să cazi!
Privește dincolo de norii
Ce-ți ies în cale din senin,
Căci ei, pe cer, sunt călătorii
Spre alte zări, c-un alt destin!
În zborul tău, privește drept,
E o alegere, e-a ta,
Urmează-i sfatul înțelept
Când inima ți-l poate da!.
Nu-i asculta pe cei ce-ți spun
Că-ți va fi greu, că vei cădea!
E, poate, lucrul cel mai bun
Să fii mai sus de lumea ta.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.