Cartea mea de geografie

Cartea mea de geografie
Are daruri ca-n poveste,
Ea mă duce fără veste,
Pe întreaga Românie.

Şi mă trece-n ţări, departe,
De la Nil la Eufrat,
Cu o pagină-mi împarte
Tot ce-n lume acolo-i dat.

Şi la Poluri îngheţate,
Şi-n cetăţi cu lume multă,
Mintea ea mereu ascultă
Lecţiile învăţate.

Într-un ceas cartea mă fură,
Pe cărări ca-n zece ani
Şi mă simt ca-ntr-o trăsură
Trasă de cai năzdrăvani.

poezie de Caterina Talaz
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu eşti tu cel care alege cartea, ci cartea te alege pe tine să-şi spună propria poveste.
Bibliotecile din întreaga lume distrug multe cărţi din aşa-zisa lipsă de spaţiu. În era revoluţiei digitale cartea va rezista sau va dispare?

Camelia Opriţa în Zidul gândurilor (aprilie 2020)
Adăugat de IoanAIoan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * * (La fel ca-n teatru scena lumii este)

La fel ca-n teatru scena lumii este.
Jucăm într-un balet fără de veste:
Când cineva ar vrea fierbinte
Să-şi facă drum spre titluri mai propice,
Nu-i bai să-şi obosească mintea -
De-ajuns piciorul să-şi ridice.

poezie clasică de Mihail Lermontov, traducere de Ion Hadârcă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegerea lui Solomon

În ceas de noapte, Domnul i-a vorbit
Lui Solomon, cum Biblia ne spune.
Tot felul de comori i-a oferit,
Dar regele-a ales înţelepciune.
Şi-n vremea lui, în linişte de aur,
S-a construit cel mai măreţ palat,
Ca-n el să locuiască pe vecie,
Pe tronul păcii, Domnul împărat.
...........................................
Şi s-a dus vestea până-n ţări străine,
De regele cel tânăr, înţelept.
Venind regina Sabei ca să-l vadă,
A apucat şi ea pe drumul drept.

Ce trist că Solomon îşi pierde mintea,
Trăgând apoi o lume după el!
La urmă, pocăit, a scris cu lacrimi:
,, Deşertăciune! Toate sunt la fel!"

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupoaica

te aştept de-atâta vreme, inima o simt cum geme,
şi mă-ndepărtez de tine, fără cânt, fără sobor;
amintire, preţ de-o clipă, doar de lacrimi fac risipă,
te-am iubit, cu ce ardoare, mai ca-n luna lui cuptor;
printre gânduri se-nfiripă - o-ntrebare, de-am să mor,
mă vei ţine iar în braţe, să mă-nveţi din nou să zbor?
am să zbor doar cu-o aripă, cu cealaltă-am să cobor.

pretutindeni umbre mute - negrele necunoscute,
şi adorm ca-ntr-o poveste - de nescris, într-alt decor;
chipul tău, întreaga viaţă, mi-a fost unica povaţă,
chiar şi-n gânduri infidele, chiar şi-n gândul trecător,
da, am renunţat la stele - te-am ales în locul lor...
şi acum, o altă maică, mă va învăţa să mor,
am să te visez lupoaică în ţinutul lupilor.

dar în vise, porţi-închise, şi-o putere care-mi cere
să mă lepăd de durere, să rămân un privitor,
să te uit, să-mi curgă spume, să nu pot să-ţi spun pe nume,
să pândesc halucinante creaturi ce-n spaima lor
vor fugi întruna-întruna – fără glasuri, fără dor;
mă vor învăţa să urlu, voi ajunge prădător...
ca un lup fără pereche, în ţinutul lupilor.

poezie de Ionuţ Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca-n codru

Azi se fură ca-n pădure
Şi-i normal şi foarte logic
C-au ajuns ca să ne fure
Chiar şi ceasul... biologic!

epigramă de Mircea C. Dinescu din Revista nouă, nr. 7 (2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept în fiecare seară

Te-aştept în fiecare seară,
Cu sufletul mocnind de dor.
Pe-acel peron, din mica gară,
Te văd în orice călător.

Doar amintirile ca-n ceaţă,
M-aduc împinsă de-un miraj
Şi în obraji simt o roşeaţă,
Când vreun tren şuieră-n triaj.

Oriunde-n lume te-oi ascunde,
Eu te aştept ca-n alte dăţi.
Cât timpul macină secunde,
Încă mai sper să te arăţi.

Şi toamna şi-a întins covorul
Pândind al revenirii ceas.
Mi-e primenit de mult pridvorul,
Aştept şi-acult fiece pas.

Tren după tren, trece pe şine.
E toamnă, seară şi mi-e frig,
Numai iubitul meu nu vine
Şi-n suflet mii de spini se-nfig.

Te-aştept în fiecare seară,
Febril, şi-n orice călător,
Care-a trecut prin mica gară,
Te văd şi simt că mor de dor.

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dac-aş putea ...

Dac-aş putea, copii fără părinţi,
Cu ochii tot mai stinşi, ce veşnic plâng,
La pieptul meu de-a valma să vă strâng;
Dar n-am puteri şi simt că-mi ies din minţi.

Dac-aş putea aş face pentru voi
Curate case din săracul lut,
Unde iubiri să fie aşternut,
Ca-n cartea de poveşti cu mii de foi.

Dac-aş putea aş face-aşa încât,
Din griji şi întristări să iau cât pot,
Ca la limanul vieţii să vă scot,
Să nu mai văd un chip posomorât.

Dac-aş putea să strig: doar tu exişti!
Coşmarul tău s-ar risipi ca-n zbor,
Dar văd că mă priveşti ne-ncrezător
Şi mă asemăn ţie, cu ochi trişti.

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imposibila geografie

Ţări îndepărtate, sobre şi şocante,
Ţări fără colibe, fără buburuze,
Ţări cu vize autocolante
Te fură azi cu zîmbetul pe buze...

Ţări cu formulare suspect de precise,
Ţări absurd de scumpe pentru banii mei,
Ţări cu sistem de taxe pentru vise
Te iau de lîngă mine, şi tu te duci şi vrei;

Ţări cu telefoane care nu se strică,
Te sună-n miez de noapte ca să te grăbeşti,
Ţări de aluminiu, de care mi-e frică,
Mă lasă fără tine, şi tu nici nu clipeşti...

Ţări tăiate-n două de linii abstracte,
Ţări cu kilometri de iarbă şi şosea,
Ţări cu dulapuri pline de contracte,
Pe tine, nu pe alta, de-aici vor să te ia...

Am să-ţi dau adresa, am s-aştept scrisoare,
Plicul o să aibă un timbru caraghios,
Tu vei fi acolo, eu voi fi la mare,
Cum să fie bine cînd totu-i pe dos?

poezie de Alexandru Andrieş din Azi (1991)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre carte

De când e pe lume, omul
a avut prieten cartea.
Cu ea a creat atomul.
cu ea a-împărţit dreptatea.

Am uitat să mai citim
de când avem internet.
Cartea n-o mai răsfoim
şi asta nu e corect.

Dacă nu citeşti o carte
înseamnă că nu trăieşti.
Nu poţi merge mai departe,
în labirint rătăceşti.

poezie de Dumitru Delcă
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul,propriul chip

Om, ce ai apărut în lume,
Ori ai plecat devreme
Timpul îşi lasă urme
El, prin noi aşterne...

Tic-Tac, sunetul de ceas
Care pare a fi grăbit
Tu ca om, plecat, rămas,
Oare chiar ne-ai socotit?

Nu lăsa ce ai în mână
Nici în suflet, nici în trup
Să te uiţi ca-ntr-o fântână
Ca pădurea către lup.

Tot ce va veni de-acum
Şi ce-ţi va da de veste
Iartă, nu te face scrum
Rămâi tu, o poveste!

poezie de Vlad Milon (12 august 2021)
Adăugat de Vlad Milon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea bună vs cartea proastă

O carte sigur este bună
Când nu te-nduri s-o laşi din mână
Şi când, citind-o, negreşit,
Îţi pare rău că s-a sfârşit.

O carte-i proastă, tre să ştii,
Când zace mult în librării
Şi-aşteaptă tristă ca-n sfârşit
Să fie dusă la topit.

poezie de George Budoi din Cartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (9 septembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi cum s-a stins…

Şi cum s-a stins fără de veste
Amorul cel nemărginit
De-ţi pare că e o poveste
Ce alţii ţi-ar fi povestit.

Şi cum mereu în cale lungă
Trec norii peste mări şi ţări,
Astfel simţirile s-alungă
Şi moare dragostea de ieri.

Şi vecinic altă e simţirea
În sân de oameni muritori,
Schimbată e întreagă firea
Din ceas în ceas până ce mori.

Iată de ce gândind la tine
Nu plâng c-amorul tău s-a stins,
Căci astăzi, ştiu atât de bine
Că dorul care te-a cuprins,

Se va sfârşi, fără de urmă,
S-a stinge ca şi cel dintâi,
Iar moartea patimile curmă
Şi-o biată pulbere rămâi.

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul veşniciei

În grabă anii trec şi fără veste
Se-nghesuie cu sârg în cupa vieţii;
Din firul lor se ţese o poveste
Plăpândă, cum e roua dimineţii.

De le simţi zboru-nalt pe culmi celeste,
Ori de te-mbracă-n haina bătrâneţii,
În grabă anii trec şi fără veste
Se-nghesuie cu sârg în cupa vieţii.

Secretul veşniciei înscris este
În cartea inimii şi-a tinereţii!
Urmeaz-o, aşadar, apostoleşte,
Alungă orice urmă a tristeţii,
Căci anii-n grabă trec şi fără veste.

rondel de Valeria Merca (19 iulie 2014)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Netul (29 octombrie – Ziua mondială a Internetului)

Fereastră în Lume,
Cu fapte şi glume.
Pe Net ca-n poveste:
Şi ce-ţi doreşti... este!

madrigal de Mihai Cucereavii (29 octombrie 2012)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când sărbătorile sosesc

Iată, anul nou vine
Peste dealuri şi câmpii,
Şi aduce daruri multe
La o mulţime de copii!

Totul este ca-n poveste,
Afara ninge aşa frumos,
Şi o stea ne dă de veste
Că s-a născut Hristos.

O, ce bine îmi pare
Când sărbătorile sosesc,
Căci odată cu dânsele
De copilăriea mea,

Cu drag îmi amintesc.

poezie de Vladimir Potlog (29 decembrie 2007)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţară de pripas

Un vechi tolbaş de vorbe late,
Om norocos din cale-afara,
S-a pomenit pe neaşteptate
Stăpân peste întreaga tară.

Din ea-si făcu o prăvălie,
si ca un negustor de treabă,
Pentru ca-n lume sa se ştie,
Prinse-a striga de la tarabă

Poftiţi aici! Oricine are
Obrazul fără de ruşine
s-o conştiinţă de vânzare...
Poftiţi sa faceţi târg cu mine!

Prostie, lene, linguşire,
Eu cumpăr tot. Veniţi aici!
si cei mai nărăviţi din fire
Mi-or fi tovarăşi si amici.

Eu dau tot felul de noroace,
Caci sunt atotţiitorul,
Măriri, averi... Sa vie-ncoace
Toti trântorii ce le duc dorul!...

Asa, sunt zece ani de când
Pe norocosul negustor
Îl auzim mereu strigând,
si muşteriii vin de zor.

În zece ani ce de-a lingăi
Nu se văzură-n slujbe mari,
Câţi oameni fără căpătai
N-ajunseră milionari!

Veniţi si voi, străini calici,
si strângeţi tot ce-a mai rămas!...
...............
Ce să mai faci? Ce să mai zici?
Sărmană ţară de pripas!

poezie celebră de Alexandru Vlahuţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lume bună

-Văd în cartea ta, poete, gloată numai şi prostime...
N-ai găsit şi lume bună vrednică de-nalt şi rime?!
-Am găsit şi lume bună, despre ea atât se scrie!,
Dar văzut-ai... lume bună să-ţi inspire-o... poezie

epigramă de Goethe din Din epigramiştii lumii, mică antologie (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serenadă pentru iubire

iubirea e ca floarea cu mult parfum
o frumuseţe fină ce-atinge absolutul
împrăştiată-n lume pe fiecare drum
amprentează glia până cântă lutul.

iubirea e prilej de veghe ne-ntreruptă
se sincronizează cu natura sublimă
în inimă şi-n suflet duce mereu o luptă
să cucerească stele indiferent de climă.

iubirea străluceşte pe chipuri zâmbitoare
înăbuşe suspinul într-un extaz poetic
se prinde în hore ca-n zi de sărbătoare
se înalţă la ceruri cu sentiment frenetic.

iubirea e liantul dintre pământ şi soare
absoarbe veşnicia cu freamătul genetic.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă Românie

În cer e-o altă Românie
Şi plânge-acolo-n locul meu
Şi s-a ascuns în veşnicie...
Poate-am să merg cândva şi eu,

În România mea de-acolo.
Şi altă lume vom forma –
O lume de valori şi stele
A ea, a noatră şi a ta...

Ne mor valorile, fireşte,
Dar vor trăi prin noi etern,
Iar cei ce ne ucid valoarea
Grăbesc s-ajungă în infern.

Ce zâmbete! În dănţuire
Cu îngerii, sunt mir ceresc
Şi vieţuiesc spre nemurire
Şi-n noi alte valori rodesc.

E un copac – o Românie mare –
Ascunsă-n noi, ascunsă-n cer
Acolo-s oameni de valoare
Ce niciodată nu mai pier.

Când fi-va clipa – pe curând –
Pe drum de lacrimi voi pleca,
Dar voi purta mereu în gând,
Această Românie-a mea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge ca-n poveşti, seara se coboară

tribute to Cristian Paţurcă

Veneam de la Unirii, într-o zi specială,
Mergeam eu şi Paţurcă,"La aniversară"
Frigul şi norii căzuseră la învoială,
Ninge ca-n poveşti, seara se coboară.

La Universitate ajungem, e puhoi de lume,
Punem flori la Troiţă, ei ne înconjoară
Oamenii sunt trişti, nu e loc de glume,
Ninge ca-n poveşti, seara se coboară.

Azi e 21 decembrie, s-a împlinit un an,
Nu ne vine a crede cum timpul zboară
Totul e-un infinit alb, ca într-un roman,
Ninge ca-n poveşti, seara se coboară.

De la revoluţie a trecut un an de libertate,
Un an de când oamenii au învăţat să moară,
Pentru democraţii şi minciuni sfruntate
Ninge ca-n poveşti, seara se coboară.

Brusc mă trezesc din somn, Cristi a murit,
Imediat dau fuga la geam şi mă uit afară
În spatele blocului totul pare liniştit,
Ninge ca-n poveşti, seara se coboară.

Merg jos la florărie, frumoşi trandafiri,
Cumpăr, dar sufletul începe să mă doară
Mă urc în maşină, gonesc spre cimitir,
Ninge ca-n poveşti, seara se coboară.

Mă opresc la mormânt unde Cristi zace,
Sărut fotografia şi îi spun "Odihnă uşoară"
Iar bunul Dumnezeu să îţi ofere pace,
Ninge ca-n poveşti, seara se coboară.

poezie de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!