Rondelul veşniciei

În grabă anii trec şi fără veste
Se-nghesuie cu sârg în cupa vieţii;
Din firul lor se ţese o poveste
Plăpândă, cum e roua dimineţii.

De le simţi zboru-nalt pe culmi celeste,
Ori de te-mbracă-n haina bătrâneţii,
În grabă anii trec şi fără veste
Se-nghesuie cu sârg în cupa vieţii.

Secretul veşniciei înscris este
În cartea inimii şi-a tinereţii!
Urmeaz-o, aşadar, apostoleşte,
Alungă orice urmă a tristeţii,
Căci anii-n grabă trec şi fără veste.

rondel de Valeria Merca (19 iulie 2014)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec anii

Trec anii prin toate cele
Şi cu bune şi cu rele
Câte unul sau în şir
Se duc anii în delir,
În zile calde sau reci
Pe cărări sau pe poteci,
Ani rebeli şi ani integrii
Ani albi şi anii negrii
Se duc anii cu antren
După acelaşi refren,
Trec prin ziduri de cetate
Indiferent de etate
Prin noianul infinit
Trec anii la nesfârşit
Şi la soare şi la umbră
Trec cu o alură sumbră,
Hotărâţi fără tăgadă
Se duc anii în cascadă,
Trec anii într-o clipită
Nu iau şpagă iau mită,
Trec ani din zare-n zare
Peste munte, peste mare
Lasă semne de întrebare.

poezie de David Boia (31 ianuarie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul bătrâneţii

Trecut-au anii tinereţii
Şi nu se mai ivesc vreodată;
Iar bătrâneţea-ntunecată
Mi-a risipit în păr nămeţii.

Când june eram odată
La arme plecam cu băieţii;
Trecut-au anii tinereţii
Şi nu se mai ivesc vreodată.

Eu n-am dat vreun curs tristeţii
Că vine moartea-nfometată
Cu capa ei îndoliată,
Să-mi taie mie firul vieţii.

Trecut-au anii tinereţii.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vară de poveste

anii trec în grabă nu ajung goana lor
eu sunt o frunză în arborele vieţii
freamăt ziua întreagă cu speranţă şi dor
mă-ngălbenesc treptat sub umbra tristeţii.

anii ce mi-au rămas îi dedic poeziei
prietenilor virtuali ce vibrează ca mine
sunt poeţii mândri pe geana fanteziei
în slove de suflet curg lacrimi sibiline.

trăiesc să iubesc să vorbesc de miracol
nimic nu-i mai presus ca viaţa sublimă
cu Dumnezeu în cuget n-am teamă de pericol
sper ca bătrâneţea să aibă blândă climă.

vara e de poveste din superb spectacol
în suflet cântă păsări inima mi-o animă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destăinuire

Trec anii, cu o grabă cam suspectă,
În urma mea troiene mari clădesc,
Peisaje, chipuri, fapte-ngrămădesc
Ca-ntr-un bazar ce nimeni nu-l respectă...

În nopţi insomnioase regăsesc
Aievea, clar, în ordine perfectă,
Trăiri din anii buni care reflectă
Bilanţul din periplul meu lumesc

Copilăria – veşnica ispită –
Icoanele părinţilor zâmbind
Şi tinereţea-n visuri risipită...

Muncind stăruitor, greşind, iubind,
Grijind copii cu draga hărăzită...
Prin cartea vieţii recitesc cu jind!

sonet de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stihuitorul

Eu sunt un biet stihuitor
De care nimenea nu întreabă
Şi trec prin lume fără grabă
Chiar dacă toţi mă iau la zor

Fac planton şi mă retrag
Slova îmi e singura avere
Şi trec apoi în alte sfere,
Lăsând un trandafir pe prag

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec anii

Trec anii şi se schimbă toate priorităţile
Când eram mici... grija era rezolvarea temelor.
Trec anii, cunoaştem treptat greutăţile
Şi căutăm zilnic rezolvare problemelor.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (8 iunie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa noastră

Ici seară, ici dimineaţă...
Trec în mare grabă anii
Şi ne trece-ntreaga viaţă
Plini de griji şi de... grijanii!

epigramă de Corneliu Sofronie
Adăugat de cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte azi, căci mâine...

Ca vântul prin grădină trec anii tinereţii,
Iubeşte azi, căci mâine, în anii bătrâneţii,
Când inima-ţi tresaltă, degeaba ai voinţă,
Puterea ţi-e sleită şi nema puterinţă.

poezie de George Budoi din Dicţionarul dragostei (4 februarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O voce siderală

Uitarea retrezită, ivită dintr-o teamă
lăsată deoparte pe vârful unui dâmb,
în prag de insomnie fără răgaz îşi cheamă
ispitele amare găsite-n gândul strâmb.

Trec orele haine şi somnul întârzie
sub visuri revenite, pe aripi de mister,
din rimele trădate în falsa poezie,
trecută de pendulă prin ceasul auster.

Iar timpul, pe tăcute, aduce fără grabă
secundele orfane, venite din trecut
cu amăgiri haine ascunse-ntr-o silabă
la marginea tăcerii din dorul convolut.

Aud în depărtare o voce siderală –
ajunge fără veste, în timp nedefinit,
destramă neuitarea şi ultima-ndoială
prin ceasul cu pendulă dispare-n infinit.

poezie din Creaţie nouă
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O voce siderală

Uitarea retrezită, ivită dintr-o teamă
lăsată într-o seară pe coama unui deal,
în prag de insomnie fără răgaz mă cheamă
să-ascult pe înserate un cântec din caval.

Trec orele haine şi somnul întârzie
sub visuri revenite, pe aripi de mister,
din rimele trădate în falsa poezie,
trecută de pendulă prin ceasul auster.

Iar timpul, pe tăcute, aduce fără grabă
secundele orfane, venite din trecut
cu amăgiri haine ascunse-ntr-o silabă
la marginea tăcerii din dorul convolut.

Aud în depărtare o voce siderală –
ajunge fără veste, în timp nedefinit,
destramă neuitarea şi ultima-ndoială
prin ceasul cu pendulă dispare-n infinit.

poezie de Corneliu Neagu (4 ianuarie 2022)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O voce siderală

Uitarea retrezită, ivită dintr-o teamă
lăsată într-o seară pe coama unui deal,
în prag de insomnie fără răgaz mă cheamă
să-ascult pe înserate un cântec din caval.

Trec orele haine şi somnul întârzie
sub visuri revenite, pe aripi de mister,
din rimele trădate în falsa poezie,
trecută de pendulă prin ceasul auster.
Iar timpul, pe tăcute, aduce fără grabă
secundele orfane, venite din trecut
cu amăgiri haine ascunse-ntr-o silabă
la marginea tăcerii din dorul convolut.

Aud în depărtare o voce siderală –
ajunge fără veste, în timp nedefinit,
destramă neuitarea şi ultima-ndoială
prin ceasul cu pendulă dispare-n infinit.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea

Tăcerea răzvrătită, ivită dintr-o teamă
lăsată deoparte pe vârful unui dâmb,
în prag de insomnie fără răgaz îşi cheamă
dulăii neuitării legaţi de gândul strâmb.

Trec orele haine şi somnul nici nu ştie
că visurile-ntoarse pe aripi de mister
vor fi pe veci rescrise în falsa poezie
trecută de pendulă prin ritmu-i auster.

Iar timpul, pe tăcute, adună fără grabă
secundele orfane, pierdute în trecut,
în neuitări sterile ascunse-ntr-o silabă
la marginea tăcerii din dorul convolut.

Tăcerea se destramă şi-o voce siderală
mă cheamă, fără veste, în timp nedefinit,
ascult smerit chemarea şi ultima-ndoială
prin ceasul cu pendulă dispare-n infinit.

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec anotimpuri...

Aştern pe foaia albă
cuvintele ce curg ca un izvor
cu ape limpezi
şi dor nemăsurat
din frământările nopţii
timpul aleargă...
prin lumini şi umbre
scăntei din raiul vieţii
o lacrimă uitată cade
înflorind în roua dimineţii
s-au scuturat de floare pomii
de vise albe-aripi de îngeri
se coc pe ramuri fructele iubirii
fară de început şi fără de sfârşit
trec anotimpuri...
plouă peste fruntea răvăşită de gânduri
fărâme de nelinişte din glas izvorăsc
iar clipa împleteşte lanţul neîntrerupt
reînflorind în orizontul veşniciei.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caierul vieţii

Într-un nor
ca-ntr-un fuior...
cuib îşi are ciocârlia.
Puiul,
liei-ciocârliei
soarbe aurul câmpiei
de rămâne norul sec.
Pe pământ doar umbre trec
însoţind un tril-febril.
Vai, ce iute mai trec anii
când bat câmpii ciocârlanii
şi se-nşiruie în an,
lunile,
ca mărgelele-n mărgean
şi se scurg anii din viaţă...
ca mărgelele din aţă!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zgomote

Ce frică fără cauză
A poposit...
Sunt bucuriile
Din subconştient
Ce se coboară-n geam
Ca întuneric fără veste,
Sunt ale oraşului intimidări,
Enigme de hazard
Şi anii ce-au fugit,
Fără-nţeles
Şi şoaptele uitării,
Sau fie
Şi orice s-ar întâmpla...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi cum s-a stins…

Şi cum s-a stins fără de veste
Amorul cel nemărginit
De-ţi pare că e o poveste
Ce alţii ţi-ar fi povestit.

Şi cum mereu în cale lungă
Trec norii peste mări şi ţări,
Astfel simţirile s-alungă
Şi moare dragostea de ieri.

Şi vecinic altă e simţirea
În sân de oameni muritori,
Schimbată e întreagă firea
Din ceas în ceas până ce mori.

Iată de ce gândind la tine
Nu plâng c-amorul tău s-a stins,
Căci astăzi, ştiu atât de bine
Că dorul care te-a cuprins,

Se va sfârşi, fără de urmă,
S-a stinge ca şi cel dintâi,
Iar moartea patimile curmă
Şi-o biată pulbere rămâi.

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucea pădurea, de miresme beată...

Lucea pădurea, de miresme beată,
Roş-sângeriu mai stăruia pe creste,
Se oglindeau pe file de poveste
Doi maci zglobii, cu floarea tremurată.

Cum tresăream în somn, câteodată!
(Poştaşul nu aduse nicio veste).
În farmece şi leagăne celeste
Era cuprinsă împăcarea toată.

Privesc muşcata ofilită-n glastră,
Mă întristez la gândul c-o să moară,
Cat lung şi fără ţintă la fereastră,

Adulmec amintirea, într-o doară,
Doar marea cu privirea ei albastră
Şi răsărit de jar mă înfioară.

sonet de Valeria Merca (7 iulie 2016)
Adăugat de Floare de mac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crez

Nu-mi las speranţa la voia-ntâmplării,
Nu stau la umbra timpului nicicând;
Mi-e casa inimii pe malul mării,
Înveşmântată-n al iubirii cânt.

Îmi e de-ajuns o rază jucăuşă
S-o prind din zbor, la pieptul meu s-o ţin,
Dar nu disper când, fără veste, o uşă
Mi se închide-n faţă, din senin.

În casa minţii colectez lumină,
Îmi place să conjug verbul "a fi";
Deopotrivă,-n gândul meu, se-mbină
Un dor febril şi vocea inimii.

poezie de Valeria Merca (3 iunie 2014)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pokemonul meu, pereche...

L-am ocolit fiindcă-i zurliu
Şi răzvrătit ca visul nopţii,
Ce cade în aventuri din zori,
Neliniştit în patul sorţii.
L-am ocolit fiindcă-i zburdalnic
Şi viu ca anii tinereţii,
Fără de el viaţa mi-e goală,
Ca o grădină părăsită,
De toate florile vieţii.
L-am ocolit că-i pokemon...
Dar tot mereu îmi iese în cale,
Cu firea lui profund nativă...
Cu care râd, de cum îl văd,
Căci sufletul mi-l înfloreşte
Şi uit de moftul bătrâneţii,
El totul în jur întinereşte,
Cu karma ce îl defineşte.
E pokemonul lipicios,
Ce nu renunţă la ce-i place,
El viaţa curcubeu ţi-o face,
Cu neastâmpăru-i firesc,
Ce inimii mele îi place.
De-l ocoleşti îţi iese în cale,
Cu zâmbetul frumos, drăcesc
Şi te pândeşte ca un câine,
Ce pân la urmă îl doreşti.
E pokemonul ce-l visezi,
Când e departe multe zile,
Iar când e aproape, îi vai de tine,
De nu ştii caii să-i opreşti.
Fără de el viaţa e fadă
Şi simţi încet că te ofileşti,
E pokemonul meu de suflet,
Darul vieţii, nefiresc.

poezie de Valeria Mahok (3 august 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată cum trec

Şi iată cum trec anii,
Priveşte cum se duc,
Lăsându-mă sărmanii
Stăpân în cuib de cuc...

Se-mprăştie pe dealuri,
Se spulberă-n văzduh,
Furaţi de idealuri
De trup fără de duh.

Mi-s paşii fără urmă
Şi glasul fără cânt,
Zâmbirea mi se curmâ
La capăt de pământ

Şi mi se uscă dorul
De vifor şi stihii
Că, sugrumând amorul
Uitai mereu să vii.

Desprindă-se din soare
Un înger temerar,
S-aprind-o lumânare
În sufletu-mi amar

Când noaptea mă apasă
Din margini de nimic...
Că eşti aşa frumoasă
Eu nu o să-ţi mai zic.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (10 noiembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!