Timpul,propriul chip
Om, ce ai apărut în lume,
Ori ai plecat devreme
Timpul își lasă urme
El, prin noi așterne...
Tic-Tac, sunetul de ceas
Care pare a fi grăbit
Tu ca om, plecat, rămas,
Oare chiar ne-ai socotit?
Nu lăsa ce ai în mână
Nici în suflet, nici în trup
Să te uiți ca-ntr-o fântână
Ca pădurea către lup.
Tot ce va veni de-acum
Și ce-ți va da de veste
Iartă, nu te face scrum
Rămâi tu, o poveste!
poezie de Vlad Milon (12 august 2021)
Adăugat de Vlad Milon
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.