Țară de pripas
Un vechi tolbaș de vorbe late,
Om norocos din cale-afara,
S-a pomenit pe neașteptate
Stăpân peste întreaga tară.
Din ea-si făcu o prăvălie,
si ca un negustor de treabă,
Pentru ca-n lume sa se știe,
Prinse-a striga de la tarabă
Poftiți aici! Oricine are
Obrazul fără de rușine
s-o conștiință de vânzare...
Poftiți sa faceți târg cu mine!
Prostie, lene, lingușire,
Eu cumpăr tot. Veniți aici!
si cei mai nărăviți din fire
Mi-or fi tovarăși si amici.
Eu dau tot felul de noroace,
Caci sunt atotțiitorul,
Măriri, averi... Sa vie-ncoace
Toti trântorii ce le duc dorul!...
Asa, sunt zece ani de când
Pe norocosul negustor
Îl auzim mereu strigând,
si mușteriii vin de zor.
În zece ani ce de-a lingăi
Nu se văzură-n slujbe mari,
Câți oameni fără căpătai
N-ajunseră milionari!
Veniți si voi, străini calici,
si strângeți tot ce-a mai rămas!...
...............
Ce să mai faci? Ce să mai zici?
Sărmană țară de pripas!
poezie celebră de Alexandru Vlahuță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noroc
- poezii despre comerț
- poezii despre rușine
- poezii despre prostie
- poezii despre prietenie
- poezii despre lene
- poezii despre dor
- poezii despre conștiință
- poezii despre avere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.