Culcat în iarbă
ai dormit vreodată
în iarbă?
covor verde
răcoros ușor umed...
ai auzit glasul pământului
din adâncuri
venind spre tine
cu șoapte nedeslușite?
ai văzut
răsărit de soare
și boabe de rouă
la margini de pădure?
ai alergat
să prinzi fluturi albi
sau petalele unui mac
răvășit de vânt?
ai strâns în mâna ta
în dimineți calde
pești micuți
din râu de munte?
ai privit în ochi
floarea fragedă
de măr sau de cireș?
ai sărutat boticul unui ied
cu ciucure roșu?
vei râde....
dar nu știi nimic
din ce am trăit eu!
într-o zi
acolo mă voi intoarce
în veșnicie
culcat în iarbă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre sărut
- poezii despre somn
- poezii despre roșu
- poezii despre rouă
- poezii despre păduri
Citate similare
Voi fi
voi fi în firul de nisip
pe care-l calci.
voi fi în stropii reci de ploaie,
în firele de iarbă,
în frunze care cad
în adierea unui vânt.
voi fi o șoaptă
de demult
în salcia plângând la mal,
în ape tumultoase,
sau în izvoare cristaline.
voi fi
în cerul plin de stele
în marea verde de smarald
și în zăpada ce se-așterne...
voi fi o toamnă-n primăveri
voi fi ce nu am fost vreodată,
un răsărit sau tristul asfințit
voi fi o floare, o culoare,
Un vis, un gand,
In carte asternut.
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zăpadă, poezii despre primăvară, poezii despre ploaie, poezii despre nisip, poezii despre frunze, poezii despre flori sau poezii despre cărți
Mama
Sunt tot aici, nu am plecat
M-am transformat in alți atomi
Si altă formă am luat
M-am risipit in cer si in văzduh
In razele de soare....
In stropii reci de ploaie
In verdele covor de iarbă
In frunze galbene-n zăpadă
In vorbele de duh
Ce le spuneam odată
Sunt tot aici, dar nu iți fie teamă
Te voi feri de tot ce-i rău
Ca să trăiești mereu
De s-ar putea......
Si orice adiere a unui vânt
E pentru tine un cuvânt
De dragoste si-mbrățișare
Atât cât vei trăi sub soare.
Sunt mama ta,
Nu voi pleca nicicând
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre mamă, poezii despre iubire, poezii despre frică sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pădurea verde
poezie și culoare
zorii zilei îmi deschid
înspre dimineți cu soare..
soare cald în răsărit.
a trecut și o furtună
parcă ieri... sau mai demult
azi din raze-mi fac cunună
glasul mierlei îl ascult.
glasuri mii... frunza e crudă
se agită-un pițigoi
ghioceii ies din umbră
fără pijama.. și goi!
viorelele timide
își lasă privirea-n jos
toporașii cu albine
se privesc în ochi duios!
ce frumoasă ești pădure
la o margine de sat
ochii mei te creionează
azi pe-o pagină de chat.
ești tablou... ești simfonie
ești arpegiu... ești culoare..
nu...... tu ești natură vie
și nu ai asemănare!!!!!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre dimineață, poezii despre timp, poezii despre poezie, poezii despre natură sau poezii despre ghiocei
Mama
Sunt tot aici.. nu am plecat..
M-am transformat
In alti atomi...
Si altă formă am luat
M-am risipit... in cer si in văzduh..
In verdele covor de iarbă
In vorbele de duh
Ce le spuneam odată
Sunt tot aici...
Dar nu iti fie teamă
Te voi feri de tot ce-i rău
Ca să trăiești mereu
De s-ar putea...
Sunt mama ta
Nu am plecat nicicând
Si orice adiere a unui vânt
E pentru tine un cuvânt
De dragoste si-mbrățișare
Mereu... cât vei trăi sub soare.
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte sau poezii despre Soare
Muntele vrăjit
ați auzit vreodată de Pleșa?
cu siguranță nu
este muntele vrăjit în margini
la Ampoi,
stâncă gri-cenușie de granit
în vârf un brad falnic ca un moț
pieptul dezvelit, nu are cămașă
nu are nevoie
nici când plouă nici când ninge
este puternic.
am spus vrăjit?
nu.. doar în ochii mei de copil...
văzându-l tăcut visam
să-l transform cu o baghetă magică
într-un castel
unde să-mi adun toți prietenii
ca la o curte împărătească
ei aveau casele din bârne
dincolo de munte
într-o poiană cu iarbă verde
unde se auzeau
doar clopoțeii de la gâtul firav
al iezilor
o lume reală unde se ajungea
pe o potecă îngustă
azi am fost să revăd Pleșa
era tot acolo
dar prietenii copilăriei mele nu
vântul i-a purtat
în toate colțurile lumii
îi strig.... îi chem
-veniți să vedem Pleșa
muntele vrăjit...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți, poezii despre copilărie, poezii despre tăcere, poezii despre stânci, poezii despre prietenie sau poezii despre ochi
Eliberarea
Astăzi mi-am spălat gândurile.
Au disparut cele negre,
Și au ramas cele albe
Ca petalele de nufar
În limpezimea apei reci
A unui lac de munte
O rază de soare
Îmi incalzeste obrazul
Destainuindu-se cu glas soptit
-Si eu razbat greu printre norii
Ce-mi apar in cale
Cu ochii plini de lacrimi.
-Doamne, de ce am așteptat oare
Pana acum aceasta eliberare?
- Nimic nu este ușor.....
Îmi raspunde din seninul cerului
Aceeași rază de soare,
Fără nicio umbră de tristețe.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre prezent, poezii despre nori, poezii despre negru, poezii despre gânduri, poezii despre apă sau poezii despre alb
Trandafirul toamnei
Petalele se sting ușor,
Mai tare se ascute spinul,
Albit, într-un pudrat decor
A sărutat brumei veninul.
Roșu, înflăcărat covor
Așterne peste timp destinul,
Petalele se sting ușor,
Mai tare se ascute spinul.
E rece, nu suportă frigul,
Privind, mă trece un fior:
Se duc și anii mei în zbor,
Învăluie încet suspinul,
Petalele se sting ușor...
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre trandafiri, poezii despre toamnă sau poezii despre brumă
Ca o umbră a punctului
tainele sunt atât de firești
nu știi nimic despre ele
întotdeauna ești privit cu multă înțelegere
fara reacții potrivite la întâmplare
răspunsul e unul neinspirat
în fața unui obiect de care n-ai auzit
schimbul e ca între cer și pământ
te pierzi în cuvinte
ca într-o apă limpede și
încărcat de singurătate
adormi pe genunchi
ca pe o pernă de lut rotunjită
umerii tăi întăriți
desfac carnea trec prin tine
și ai impresia ca nu știi de ce
plângi pietrele
și-ți aluneci picioarele pe iarbă
cu privirea unui orb de unde vine sunetul
cum ai putea sa apari în ochii înțeleptului
decât ca o umbră a punctului
care s-a risipit în timp
și poate ajunge la lumină
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 noiembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre sunet, poezii despre singurătate, poezii despre plâns, poezii despre picioare sau poezii despre lumină
Abator
Albise totul! Caii albi mestecau iarbă albă
fluturi albi devorau varză albă
călăii albi sugrumau flori albe
cireșe albe, moarte albă, pământ alb
marea albă...
Curcubeul
alb
spre alb
spre foarte alb...
Cineva de un dinte alb și-a mușcat buza albă.
Și-a curs un copil roșu
cu un strigăt roșu.
Și Dumnezeu era incolor
incolor
iar greierii roz vindeau culori
pe sub mânâ
în spate la abator.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre greieri, poezii despre fluturi, poezii despre dinți, poezii despre curcubeu sau poezii despre culori
Muntele Vrăjit
Ați auzit vreodată de Pleșa? Probabil... nu,
Este muntele vrăjit la margini de Ampoi,
Stâncă gri-cenușie de granit.
În vârf, un brad falnic ca un "moț"
Pieptul dezvelit... nu are cămașă,
Nici când plouă, nici când ninge,
Nu are nevoie, este puternic...
Am spus vrăjit?
Nu... doar în ochii mei de copil văzându-l tăcut
Voiam să-l transform cu o baghetă magică
Într-un castel unde să adun
Toți prietenii și prietenele mele
Ca la o curte împărătească!
Ei aveau casele dincolo de munte,
Din bârne în poiana cu iarbă verde,
Unde se auzeau doar clopoțeii
De la gâtul firav al iezilor...
O lume reală, unde se putea ajunge
Doar pe o potecă îngustă, șerpuită.
Azi am fost să văd Pleșa... era tot acolo,
Dar prietenii copilăriei mele... nu...
Vântul i-a purtat în toate colțurile lumii
Îi strig și îi chem;
- Veniți să vedem Pleșa... Muntele Vrăjit!
poezie de Doina Bonescu din Nostalgie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea
Dintre miile de flori care mi-au ieșit in cale,
Eu pe tine te-am ales intr-un răsărit de soare!
Mâna-mi tremură pe frunză, să te rup nu mă indur
Fără tine mai departe nu pot a porni la drum....
Si rămân să-ți sorb nectarul cu dulceața din petale
Să iți simt parfumul proaspăt, noaptea când este răcoare!
Floare gingașă in iarbă, lângă tine vreau să dorm,
Si-n miros de fân sub stele, greieri vor cânta in cor!
Nu te rup floare minune.... fără tine-n univers,
Ce rost ar avea poetul când va scrie al său vers?
poezie de Doina Bonescu din Buchet de gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre stele, poezii despre noapte sau poezii despre muzică
Sunt clipa unui fluture în zbor
Sunt floarea ce râde în soare,
sărutul de fluture mângâie ușor,
ecoul zborului său vibrează
frumusețea iubirii de o clipă.
Sunt clipa unui fluture în zbor
rămasă cu privirea pierdută
după aripa ce se zbătea,
mângâindu-mi petalele ude.
poezie de Eugenia Calancea (13 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe sau poezii despre aripi
Cine ești
Cine ești tu?
Un mac roșu
Intr-un infinit de maci albi
Trandafirul roșu
Ivit din zăpezi de nimic
In gerul sentimentelor
Cu oameni turțuri vitralii
Ce-ti arată ce-ți dorești
Nu acele inimi lipite
Si așezate într-un opt de albastru copt
In iarbă de flăcări
In tropot
De herghelii de inorogi
Ce ne ocolesc
Răsfirând din coame fluturi
Ce se ridică intr-un fuior
In care din cel care moare
Răsare altul in zbor spre soare
Inconjurat de aură de curcubeu
Așa cum mă simt eu
In sărutul tău
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre unicorni, poezii despre moarte sau poezii despre inimă
Lacrima nopții
în iarba verde văd în soare
sclipind în zori mărgăritare
e roua nopții adunată
și-n pânza timpului pictată
demult, copilă, alergam
cu ochi senini și incercam
în palma mea cu bucurie
s-o prind din flori de iasomie
acum când zorii mă trezesc
și pașii-n iarbă se opresc
privesc bobițele de rouă
știu că-i senin și că nu plouă
dar undeva adânc în gând
simt roua și-o aud plângând
e lacrima pierdută-n zori
din noaptea mea... de ursitori.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură
Râde iarna
ger la munte, ger la mare
și cu el albă ninsoare
și pe stradă si pe casă
iarna asta nu ne lasă
a glumit destul cu noi
în papuci cu umeri goi
și acum s-a repezit
cu vânt aprig și-a-nflorit
flori de gheață în fereastră
țurțuri albi în colț de casă
cer cu nori albastru-gri
iarna mea de unde vii?
mi-era bine fără tine
acum pun cojoc pe mine
arde focul într-o sobă
maronie teracotă
stă zăpada în pervaz
iarna-mi face în necaz
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țurțuri, poezii despre umor sau poezii despre ninsoare
Ascultă-mi mâna, iarbă de armindeni
Ascultă-mi mâna, iarbă de armindeni,
cum te mângâie cald și drag pe pântec,
o, verde pur, țâșnit de pretutindeni,
din ziduri și din brazde și din cântec...
La noapte poate, în ultimul răsuflet,
cu luna coborâtă lin pe muguri,
cu pumn de-arginți ți-oi arunca în suflet.
Dar cel de-acum, te voi iubi de-a pururi.
Ascultă-mi mâna, iarbă de armindeni.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre mâini sau poezii despre muguri
Când scriu... tu dormi
Sărutul tău îmi este casă și veșnic așternut cu foc,
La fel cum ard amurguri roșii, la fel cum toate au un loc,
Cu strălucirea din adâncuri și cu puterea unui crez,
Aș vrea să-mi fii în veșnicie cuvântul sacru scris în vers.
Poeme au fost și încă-s scrise de anonimi sau autori.
Eu voi păstra gândul doar ție, deși când scriu... știu că tu dormi.
La casa noastră din câmpie unde se-așterne toamna blând,
Este doar liniștea stăpână și rar vin adieri de vânt....
În rest sunt toate cum le știi, cu roșu pal aprins pe față
O tufănică a-nflorit în colț stingher în discordanță,
Cu galbenul de la cireș și frunza viței din cerdac
Lângă portița ce-i blocată de ram întins de lliac.
Când scriu... tu dormi, privești din cer seninul lumii trecătoare
O rândunică are cuib chiar lângă ușă, la intrare....
Poate-ntr-o zi în zbor pe-o rază, când Luna bolta o veghează
Îți voi trimite o scrisoare cu ochii care lăcrimează.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Iluzia
din măreția unui munte o piatră albă s-a desprins
îndrăgostită fiind de râul ce tandru mâna i-a întins
și-alunecând spre valea largă iubindu-l sub sclipiri de soare
ea a crezut că-l însoțește pân-la sfârșit... până la mare
dar râul a uitat-o-ndată vrăjit de-o salcie pletoasă
întinde zâmbetul pe apă, ascunde piatra credincioasă
rămâne astfel îngropată iluzia unei iubiri
ce s-a născut în vârf de munte și-i adormită -n amintiri
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre văi, poezii despre sfârșit, poezii despre râuri, poezii despre păr sau poezii despre naștere
Castel
poartă de zăgazuri la orizont
între cer și pământ întoarce
piatra muntelui zidit
în cetate-vis de trecut trăit
șatra aprinde limbile focului
în noapte pictează ziduri
cu umbre și fantome spre cer
iar piticul stă în căruță povestind
mă strecor și ajung acolo unde...
am văzut sclipirea și iubirea
irișii tăi punând
lumina pe ziduri dansând
șoapte de întuneric stau la taifas
cu fragmente de fulgere căzute
ce vor să spună și nu răsună
în valea înnegurată fără șoapte
tăcerea este totală iar tu, goală,
în iatac ascuns și tăinuit acolo sus
unde crenelurile gem…
a vânt de piatră
o să ajung la tine vreodată…
acolo sus
la castel?
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric
Magie
M-ai căutat? Am fost plecată
La o cabană intre munți
Acolo unde cer se-apleacă
Peste poieni cu ciute iuți
În iarbă mi-am lăsat un zâmbet
Indescifrabil de Giocondă
Pământul era incă umed
Brândușele cereau o odă
Brazi verzi in umbrele-nserării
Prindeau luminile in cete
Si gândul meu fura tăcerii
Magiile incandescente.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre brazi sau poezii despre Pământ