Iluzia
din măreția unui munte o piatră albă s-a desprins
îndrăgostită fiind de râul ce tandru mâna i-a întins
și-alunecând spre valea largă iubindu-l sub sclipiri de soare
ea a crezut că-l însoțește pân-la sfârșit... până la mare
dar râul a uitat-o-ndată vrăjit de-o salcie pletoasă
întinde zâmbetul pe apă, ascunde piatra credincioasă
rămâne astfel îngropată iluzia unei iubiri
ce s-a născut în vârf de munte și-i adormită -n amintiri
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.