Cine ești
Cine ești tu?
Un mac roșu
Intr-un infinit de maci albi
Trandafirul roșu
Ivit din zăpezi de nimic
In gerul sentimentelor
Cu oameni turțuri vitralii
Ce-ti arată ce-ți dorești
Nu acele inimi lipite
Si așezate într-un opt de albastru copt
In iarbă de flăcări
In tropot
De herghelii de inorogi
Ce ne ocolesc
Răsfirând din coame fluturi
Ce se ridică intr-un fuior
In care din cel care moare
Răsare altul in zbor spre soare
Inconjurat de aură de curcubeu
Așa cum mă simt eu
In sărutul tău
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Zăpezi de liniște
Luna stă infiptă
Intr-un fir de iarbă
De as putea-o prinde
Dar iarba nu se desprinde
E atât de tare
Cât pe inimă o doare
Să rupă acestă mirare
Privind cum in floare de păpădie
Se duce pe cer
Răsfirând puf de păpădie
In zăpezi de liniște
In trupuri de lut adormite
In vise
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muguri de lumină
Drumul spre moarte
are o singură cale
iubirea infinită
ce reînvie totul
din orice colivie
materiei întunecate
ce nu poate ține
două suflete unul de altul
departe
chiar de ar fi cu cuie
de intuneric răstignite
căci din ele răsar muguri
de lumină din rugină
de eternitate
a intunericului
ce înflorește din atractia
rădăcini sufletului
spre alte universuri
ca doi trandafiri agătători
unul roșu și unul alb
într-un fuior mărțișor
din iarna zăpezi negre
ce ascunde nisipul timpului
cu trupuri sfărmate
in dorințe efemere
in coconi clepsidere
ce se amăgesc
cu reflexia pereților de oglindă
a narcisismului superiorități
ce nu are ce căuta
în aceea egalitate
a privirilor și inimilor
ce se imbină in infinit
căci semnul lui
ne arată două inimi
într-un sărut
de nici o forță
nedezlipit
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Multumesc, că exist!
Nici nu stii cât de frumoasă ești
Nu s-au scris sau se vor scrie
Poezii romane sau povești
Sau se vor picta și fotografia
Culorile fiintei curcubeu ce-mi
mi-ai răsărit din lacrima de nisip
a clepsidrei ce eram eu, să-mi
țip!
Ca un delfin ce se scaldă
in valurile amniotice cu curbe de infinit
Te-ai născut să exist, simt, gust, respir
Culorile ce mi le-ai sărutat tandru
Fluviu de univers meandru
Ce urcă intr-un fuior de fluturi
Cu trupul meu ce-l învăluiesti
In adieri de aripi ce mă înalță
Intr-un quasar cu toate culorile
Sufletului și inimii tale
Universul unde exist
Fără a-mi cere ceva de negăsit
Doar atât vrei să mă iubești....
Cu toate vidurile și găurile negre ale angoaselor
Ce le îmblânzești în lumina ce-mi ești
Multumesc!
Că exiști
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de matrice în fuior
Fluture din fluture,
cel viu răsarit
din cel mort
în petale căzut
într-un zbor spre infinit
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stindard de mir
Pe un braț de apă s-au copt
Trei mere Roșu Galben și Albastru
Maica Domnului strângându-le-n poală
Au stârnit in lume invidie ș boală
Și-n hoarde s-au repezit
Căte unul să fie rupt
Din copacul cu adiere de lup
Si-n felii să fie împărtite
Cu gusturi aurii, de codru, de miere
Si cum tăiau felia mai tare răsărea România
Intr-un paner de munți cu codrii mulți
Pe care cerul la sfințit
In grădina Maicii Domnului
Ce umblă pe aici printre noi
Infăsurată in trei culori
Albastrul cerul
Galben din aurul sufletului
Roșu din puterea inimii
Ce-au fost tinute de o opincă
Prin noroi săbii pe stâncă
Cu stindard neasemuit
Tricolorul românului, sfânt
Mir de limbă pe acest pământ
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Matrice de fluturi
o spira cu onduleu de infinit
ce ocolește abisurile de amăgiri
e matricea infinitei iubiri
ca o coloană de infinit
cu zboruri in fuior de fluturi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Herghelii de cuvinte
Prin pădurile minții alergi
Răvașe de copaci-mi legi...
Printre ei ascuns zâmbești
Fugi zglobiu să mă zădărăști.
Și nimic nu vrei să-mi șoptesti
Și pe fiecare cu dor îl citesc
Pamblicile în iedere-nvăluiesc,
Mă leagă de un trunchi să nebunesc!
Venind să mă săruți, furișată..
Ușor grumazului-n buza venină
Orbind privirea suav cu palma
Șoptind inimii bătăii de a valma
Dispărând în roi de fluturi roșii...
Dezlegând armăsari năravași.
Zburdând în herghelii de Letea
Ce alergă gânduri in cravașe
Prin păduri cu ale tale izuri
Răsfirând din coame, cărări de răvașe
Cu cuvintele mele nespuse..
Ce-mi răcesc trupul precum lespdea
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă un sărut...
Când inima îmi simte
Că ea,.. e-nviere,.. moarte
Din piept bate să iasă
Să zboare la cea aleasă
Ca două ciocârlii spre soare
In triluri de dor răvășitore
Una în alta să topească
Si infinitul o să le dorească
Muzica lui divină, senină
Printr-o fantă de curcubeu
Să moară de ciudă orice zeu
Când spre tine zbor... eu
Să te iubesc un infinit
Și incă un sărut..
In triluri curcubeu
Ce le simt când știu
Că exiști pe pământ
Si mai renăscut din lut
Cu un sărut de infinit
Ce-l ador sfânt
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roșu perpetuu
Roșu sânge, diurn, nocturn,
febră a speței îndrăgostite.
Marele arbor interior
frunzele tragice ni le transmite.
E o memorie roșie, roșie,
care răsare, care apune,
de la vitala, continuă panică,
pân' la suprema ei sfiiciune.
Roșu din roșu, roșu spre roșu,
se învârtește spectrul înalt.
Sângele sclav al unuia suie
liber în sângele celuilalt.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de Mariana Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Poezii" de Nina Cassian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Mai vie...
De mi-ai spune iubito să plec
M-aș așeza viu intr-un catafalc,
Și i-aș da drumul să plutească in larg
Cu sărutul tău, vânt in pânză pe catarg..
Și de ți-am fost o corabie de pasiune
Te voi intâlni intr-o altă dimensiune.
Intr-o zi acolo-ți voi bate la ușă
Cum iarba răsare mai vie din cenușă...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abator
Albise totul! Caii albi mestecau iarbă albă
fluturi albi devorau varză albă
călăii albi sugrumau flori albe
cireșe albe, moarte albă, pământ alb
marea albă...
Curcubeul
alb
spre alb
spre foarte alb...
Cineva de un dinte alb și-a mușcat buza albă.
Și-a curs un copil roșu
cu un strigăt roșu.
Și Dumnezeu era incolor
incolor
iar greierii roz vindeau culori
pe sub mânâ
în spate la abator.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul visului
Un vis trăit
e acel puf de păpădie
ce arde într-un albatros
cu zbor de colos
lăsând în urmă dâre feerie
de curcubeu cu semn de infinit
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-a strigat o floare
Pe un câmp de privire
M-ai strigat, tu, floare!
Să-ți dau o sărutare.
Și purtat de fluturii iubirii
Intr-un fir de polen,
Am căzut in macul buzelor
Arzând amândoi intr-un trandafir alb
Sub zarea de curcubeie a fluturilor...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cinste vouă, eroi ai neamului meu!
Pe undeva in munții nostri
Se ridică un templu cu crez suplu
Al tradiției dacice adorată de Eminescu.
Si eu in fața acestor ctitori
Sunt un simplu bolovan
Ce stă împietrit de uimire
In fața onoarei și cinstii
Cu care acesti minunați oameni
Pe care voi ii huliți
In Academie
Ce sfințesc crezul patriotic
Cu psalmul neamului nostru
Inălțat intr-un monument
Ce va arăta generațiilor viitoare
Că printre noi ascunși
Sunt oameni de valoare
Ce ridică pentru generațiile viitoare
Catedrale de nemurire
Pentru Sfânta Românie!
Cinste și prețuire
Domnului Teofil Bradea!
si
Doamnei Dagdlen Viorica Ilinca!
In fața cărora eu sunt un cuvânt infim
In prețuirea care o arată ei:
Daciei noastre străbune!
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steag
Stau în înalt, bătut, spânzurat de-o roșie cravată... pionier,
Nu dogme, simt mătasea roșie de sânge, al meu, ai mei
Și vreau să stau așa, ca un pilon, un obelisc, să sprijin bleu de cer,
Iar palme-ntind să ar brazde galbene, la grâu, la păsări mei.
Mă zbat în vânt, nu știu nimic de ger, sunt un torid,
Căci port pe piept din galbenul exploziei de soare,
Mă înmuind doar lacrima adunată de la neam, albastru avid
Să fiu, de reavăn, să mă torn medalii când erou în roșu sânge-mi moare.
Sunt pânza în fir de aur, ce-au țesut-o ochi cu ochi femeile-mi, în milenii,
Cu ochii plânși pentru bunici, copii, tați... roșii îndreptați spre astru
Din bolta albastră, oglindind pământ, ce l-au iubit, țărâna de vedenii,
Ce-o acoperă, sfințită în curcubeu, de vise în roșu, galben și albastru.
Și, mort singur de-oi fi, din os rămas o să-mi port sus pe boltă steagul, în sihastru...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluturi de opt
Sunt șarpele ce aduce mărul
Unduindu-l în cub de gheață
Să mușc Edenul de dulceață
Ce nu-l are nici albastrul!
Răsărind ca un zeu stele de fiori
Cu fuioare din găuri de viermi
In infinit să nu te m-ai temi
Când răsfirând buclele în zori
C-un sărut că, ai să mi-l oferi
Dorind din viermi, fluturi de opt
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și aripile mele
Vreau să te văd zburând în albastru
Iți dau aripile și ghearele mele
Să te apere de corbi și păsări iele.
Și când te voi zări albatros de stele
Eu voi zbura mai mult, privindu-te
Cum zbori și cu bătăile mele.
Și ce vei simți tu și eu voi simți
Căci depărtare, zarea nu contează
Când două inimi în ritm vibrează!
Ele sunt lipite într-un infinit
Chiar de în lumi diferite ar fi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cireș albastru de poezii
Aud cum-nflorești în șoaptă
Vântul muzelor te poartă
In metaforă de caise coapte..
Si cu salcia versului-mpreunate
Ce-mi răvășește iubirea
Pe zări de file-n fiecare zi
Hai să ne-mbrățișăm nemurirea
Intr-un cireș albastru de poezii
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Ucizi nouă muze
Nouă muze ți-ar dori
zâmbetul
și ți-ar fura șoapta
să scriu poemul
cel mai frumos
ce-mi ești tu
fuior luminos
condei pe albastru duios
cu care cobori stele jos
să te vadă inimă
de astru
ce-mi ești
quasarină ce ucizi
celor nouă muze
inspirația
ce nimeni din acest univers
nu mi-o poate aduce
cum șoapta dulce
mi-o răsare
ca o inimă de soare
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă roșului carmin
Roșu carmin în răsărit,
Roșu în maci și în apus,
În trandafirul înflorit,
În jar și foc, în rug și plâns.
Ocean de roșu peste noi,
La mal de sângeri și de vis,
Udând pământul, când eroi,
Cu lacrimă, istorii-au scris.
Roșu carmin în răsărit
Ne soarbe în ocean de jar,
La maluri stânci de dolomit,
În noi iubire și amnar.
Ofrandă-altarului ceresc,
Privirea-n roșu s-a aprins
Pentru acei care iubesc...
Sunt verbe care nu s-au scris...
Roșu în maci și în apus,
În piatra lunii și-n rubin,
Roșu în câte nu s-au spus...
De-aceea-n roșu ne-nfrățim.
E roșu-n sângele vărsat,
E roșu-n falnic tricolor,
Ocean de roșu ne-a scăldat...
E roșu... roșu e-n decor!
În trandafirul înflorit,
În crini, în sângeri și în maci.
Un cer de roșu-a încolțit...
Tu fii atent să nu îl calci!
Arnici pe albe ii țesut,
Un fir plăpând din mărțișor,
Pruncul ce-n brațe l-ai ținut
Cu foc arzând în obrăjor.
În jar și foc, în rugi și plâns,
În vis și-n strugurele copt,
În lacrima ce lui Iisus
A fost, spre om, îndemn, socot,
Un sacrificiu, legământ,
Unind cu Mirele Ceresc
În pace cu poporul Sfânt
Pe cei ce sinele-și jertfesc.
Ocean de roșu peste noi,
Sub ploi de roșu-am încolțit
Copaci de frunze încă goi,
Cu ramură de dolomit.
Ne dor secundele târzii
Clepsidra spartă în tăceri,
Atâtea câte am iubit,
Ne dor și azi, dureau și ieri...
La mal de sângeri și de vis
Mă-ntorc tăcut și vă privesc.
Poeme care nu s-au scris,
De-acum în mine încolțesc.
Priviți-mă cum cresc apus
Și-n răsărit mă întrupez!
Și anii mei s-au dus, s-au dus,
Iar eu visez, încă visez...
Udând pământul când eroi
Mureau, cu brațul a-l sluji,
Când timpul nu trecea prin noi,
Părinții fiind atunci copii,
În răsărit și în apus,
Pe harta Țării Românești,
Lacrimi din ochi de mame-au curs
Peste tărâmuri strămoșești.
Altă istorie au scris
Cei ce cu sângele-au udat
Țară de dor, țară de vis,
Țară cum nu s-a mai aflat.
Iar noi, prin graiul românesc,
Trăind cu dragostea de neam,
Suntem copacii ce-ncolțesc.
De n-ați fi fost, nimci eram.
Altă istorie s-a scris,
Udând pământul, când eroi,
La mal de sângeri și de vis -
Ocean de roșu peste noi.
În jar și foc, în rugi și plâns,
În trandafirul înflorit,
Roșu în maci și în apus,
Roșu carmin în răsărit.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!