Floarea
Dintre miile de flori care mi-au ieșit in cale,
Eu pe tine te-am ales intr-un răsărit de soare!
Mâna-mi tremură pe frunză, să te rup nu mă indur
Fără tine mai departe nu pot a porni la drum....
Si rămân să-ți sorb nectarul cu dulceața din petale
Să iți simt parfumul proaspăt, noaptea când este răcoare!
Floare gingașă in iarbă, lângă tine vreau să dorm,
Si-n miros de fân sub stele, greieri vor cânta in cor!
Nu te rup floare minune.... fără tine-n univers,
Ce rost ar avea poetul când va scrie al său vers?
poezie de Doina Bonescu din Buchet de gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.