Mândrie şi vis

din vise ce-s născute-n primăveri
hrănit-am seva iubirilor de ieri
ce-a mai rămas în cupa de cristal
e greu de spus sau poate fi banal.

mai rătăcesc prin umbră pe alei
cu dor uscat ca florile de tei
în ape limpezi imi înec amarul
şi-n apa vremii din mal îl duce valul

privesc în depărtarea singurătăţii mele
ce aş putea schimba şi pune-n fiare grele?
orgoliul şi mândria balanţa o înclină
şi visul îmi şopteşte..., doar ele sunt de vină.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efemer

prin valul vremii
trec şi eu
înot în vise
şi în lacrimi
în zâmbete
în curcubeu
în primăveri
şi versuri albe
atăt de efemer
e totul....
încât nu ştiu
ce să adun
o resemnată
nepăsare
sau florile
ce-mi ies în drum
privesc spre asfinţit
de soare
sărut pământul
cu nesaţ...
amprenta timpului
mă doare
rămân adesea
fără glas.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În seara asta

când haina nopţii te-nfăşoară
ascultă cântecul postat...
si-n intunericul de-afară
eu voi pluti ca vis uitat

mă voi apropia de tine
si părul blond o să-l ating
sunt visul nopţii dintr-o vară
si-am revenit in anotimp

uitat eu sunt în valul vremii
ce are drum doar spre ocean
mă-ntorc din largul depărtării
şi-n seara asta-ţi bat în geam

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărit de dor

Asfinţit de dor în suflet, dor de clipele de ieri
Câte nopţi se vor mai duce, câte zeci de primăveri?
Aş mai vrea în taina nopţii să-ţi şoptesc, ca intr-un vis
O poveste-a cărui titlu a rămas încă nescris.
Poate înc-aştept sau poate n-a rămas nimic de spus,
Câte nopţi s-au scurs agale, câte lacrimi au apus?
Te privesc şi esti acelaşi, doar tăcerea ta e rece,
Zâmbetul nu-ţi mai vorbeşte şi-nţeleg că timpul trece...
Altădat-o-mbrăţişare, astăzi nici măcar un ceas
N-ai păstrat să-mi scrii pe gânduri, cu tristeţe, bun rămas!
Asfinţit de dor în suflet, dor de mângâierea ta
Câte nopţi se vor mai duce, câte am să pot uita?
Şi-ncâ-mi pare câteodată c-am pe buze atingeri fine,
Al sărutului ce-ncearcă, urme de-amintiri să-ngâne.
Poate înc-aştept sau poate uşa-n urma ta s-a-nchins,
Câte nopţi s-au scurs alene, câte vise nu s-au stins?
Toate trec şi-n întuneric caut să te regăsesc,
Mi-ai lipsit, dar stiu că viaţa îşi urmeaz-un drum firesc.
Vreau fărâma mea de suflet, ce la tine s-a pierdut,
Am să uit a ta privire şi-am s-o iau de la-nceput.

Răsărit de dor în suflet, dor de alte mângâieri
Câte nopţi se vor mai duce, câte zeci de primăveri?
Poate înc-aştepţi sau poate inima ţi-e rătăcită,
Ce folos are iubirea, dacă nu e preţuită?
Mi-ai lăsat o amintire, doar atât în urma ta
Şi-astăzi spun din nou iubirii:
Bun venit în viaţa mea!

poezie de Andreea Palasescu (26 aprilie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambulanţa

Adorm adânc
Şi somnul e tăcere
O ambulanţă
Strigă într-un colţ
Nu pot să o acuz
De întâmplare
De vină sunt acei
Ce noaptea nu au somn

O voce-i cheamă-n cer
O alta iîn urgentaţă
Încât nu ştii nicicând
De este viu sau mort
Balanţa se înclină...
Tăcerea îşi reintră
În drepturile sale
La cei ce noaptea dorm.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ancorată în silabe

Sunt cuprinsă in poveste
Scufundată intr-o carte
Ancorată în silabe
Peste care vântul bate.

"Valul lumii, valul vremii
Mă coboară, mă ridică"
Am rămas fidelă muzei
Cerul arde, frunza pică!

Si aşa in corelare
Cu a timpului secundă
Caut in dictionare
Timpul lung si fraza scurtă.

poezie de Doina Bonescu din Poveşti în vers
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise

Vise
pierdute-n eter,
şi azi
eu încă mai sper
şi mai privesc
cu uimire spre cer,
eu caut
vise de ieri
Vise,
cu ghiocei
şi cu flori de tei
în părul meu
şi-n părul ei
Vise
cu copiii de ieri
ce azi
sunt tineri şi ei
visează
la zâne şi zei
iar seara
pe bolta cu scânteieri
caută
vise de ieri

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitând

o rază de soare
îmi intră pe geam
zori se revarsă
ceru-i ocean...

zambile şi-arată
albastrul lor pur
ochii albaştri
privesc din contur

adânci ca şi marea
deschişi ca şi cerul
fierbinţi ca şi raza
ce leagă misterul..

sărut în dorinţe
de noi primăveri
trăiesc clipa astăzi
uitând ce-a fost ieri.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu calc la fel ca noaptea pe tăceri...

Mai trece-un azi la fel ca şi un ieri, nimic nu iese din banal... vreun pas...
eu calc la fel ca noaptea pe tăceri şi-n mine nu mai strigă niciun glas...
Pe treptele singurătăţii din amurg coboară anii grei fără reper,
spre-o destinaţie unde concurg aceleaşi gânduri în veşmântul pauper...
Mi-au împietrit pe braţe rugi spre cer şi-n palme nu mai pot să ţin măcar un vis,
rânjeşte într-un colţ un rinocer şi muşcă din poemul interzis...
Şi-mi sângerează muza-n verde crud, rămas prin vene când mai poezeam
pe malul mării unde-acum aud doar scâncetele duşilor din neam...
Nu e tristeţe, lacrimi nu mai sunt... e-o dezertare chiar din eu-l meu
şi-apostazia nu mai pot s-o-nfrunt, acum, când mă tot strigă Dumnezeu...
E drumul tot mai greu chiar şi spre rai, când nu mai ştii pe un' s-o iei pe la răscruci
şi când la vamă n-ai un ort să dai şi te împiedici de torturi şi cruci...
Şi m-aş întoarce să mai scriu ceva pe pragul dintre lacrimă şi-alint,
dar nu mai este nimeni să mă vrea şi vlagă nu mai am ca să mă mint...
Mai vine-o dimineaţă-n care plec şi mă întorc de unde am plecat,
acelaşi splin mă-ndeamnă la înec, dar marea e de neînduplecat...
Amarul meu nu-i e pe plac şi-mi spune c-ar vrea din mine-o poezie-anume...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu calc la fel ca noaptea pe tăceri...

Mai trece-un azi la fel ca şi un ieri, nimic nu iese din banal... vreun pas... eu calc la fel ca noaptea pe tăceri şi-n mine nu mai strigă niciun glas...
Pe treptele singurătăţii din amurg coboară anii grei fără reper, spre-o destinaţie unde concurg aceleaşi gânduri în veşmântul pauper...
Mi-au împietrit pe braţe rugi spre cer şi-n palme nu mai pot să ţin măcar un vis, rânjeşte într-un colţ un rinocer şi muşcă din poemul interzis...
Şi-mi sângerează muza-n verde crud, rămas prin vene când mai poezeam pe malul mării unde-acum aud doar scâncetele duşilor din neam...
Nu e tristeţe, lacrimi nu mai sunt... e-o dezertare chiar din eu-l meu şi-apostazia nu mai pot s-o-nfrunt, acum, când mă tot strigă Dumnezeu...
E drumul tot mai greu chiar şi spre rai, când nu mai ştii pe un' s-o iei pe la răscruci şi când la vamă n-ai un ort să dai şi te împiedici de torturi şi cruci...
Şi m-aş întoarce să mai scriu ceva pe pragul dintre lacrimă şi-alint, dar nu mai este nimeni să mă vrea şi vlagă nu mai am ca să mă mint...
Mai vine-o dimineaţă-n care plec şi mă întorc de unde am plecat, acelaşi splin mă-ndeamnă la înec, dar marea e de neînduplecat...
Amarul meu nu-i e pe plac şi-mi spune c-ar vrea din mine-o poezie-anume...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este târziu

Aş vrea să vii,
Sună banal, este târziu
Si drumul ar fi in zadar
Nimic
Nu s-ar schimba
Si totuşi vreau să vii
O clipă a privi
Ochii căprui, părul albit
De ani....
Iar mâna ta
Să poată dezgheţa
Obrazul meu
Oglinda timpului trecut

N-am mii de feţe
Dar ştii si tu
Că nu se poate
A merge mai departe
Nu am putea trăda
Niciunul din noi doi
Ce soarta hotărât-a
Pentru noi.

Este târziu....
Mi-e greu să-ti scriu
Dar vreau să vii.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valul

Operat pe cord deschis
Valul mării lasă scris
Cu amprentă digitală
-Vreau să mai trăiesc o vară!

Perfuzat cu sentimente
Parafat de rezidente
Cu triumf in jugulară
-Vreau să mai iubesc o vară!

Vine toamna nechemată
De o sepie pictată...
Valul s-a izbit de mal
Si s-a spart ca un cristal.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peren

vers din cânepă şi in
n-ai sintetic niciun fir
nu eşti nici îmbujorat
spune-mi ce s-a întâmplat?

ai fost ieri plecat să-ţi vezi
rădăcina prin livezi
şi-ai găsit părul uscat
trandafirul neudat

vers din cânepă şi in
azi îţi pare tot străin
frate ai avut în timp
doar un fir de borangic

eşti peren, o ştiu prea bine
ai în faţă o câmpie
însă timpul va schimba
tot mereu câte ceva.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina ultimelor flori

Să fie vina toamnei ce ştiu că îi plăcea,
A razelor de Soare şi-a strălucirii lor
În trecerea prin norii ce par a le veghea
Căderea spre pământul de ele cerşetor?

Ori, poate-atâtea frunze ce cad, şi cad, şi mor,
Să fie vinovate şi gândul să-mi dezmierde
Cu amintiri din vremea când florile de dor
Priveau, cu duioşie, spre zări cuprinse-n verde.

Dar dacă-i vina zilei, dar dacă-i vinovat
Doar vântul ce înclină şi umple de fiori
O lume-n care toamna iubirea a lăsat
Ca ultimă lumină a ultimelor flori?

Nu ştiu de vină cine-i, dar e ceva lumesc
Şi-n visul meu apare, mai des decât oricând,
Spunându-mi că-i aproape, eu doar să-mi amintesc
De roza ce se-nalţă prin florile de gând.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

1+1 =... noi?

La mine-n gând o noapte ai uitat,
Când ruginiul toamnei destrămate
A răvăşit destinu-mi deghizat
În primăveri şi ierni imaculate...

Bat clopote de lut. Ce-a mai rămas?
Cine-o fi vrut să bat-a despărţire?
Eu chiar n-am vrut s-ascult pământul ars
Cerşind ce am crezut c-a fost iubire...

Haotic jurământ ai încrustat
Pe adormite frunze de petunii...
Simţeai cum ard şi brusc m-ai îngheţat
Într-un cristal râvnit de toţi nebunii.

Cât de sărac e timpul ce-l mai am!
Bogată-i depărtarea că te are…
Prezentul pare-a fi ultimul gram
Din mierea care-ai fost. Acum, eşti sare.

Da, tu…acelaşi tu pe care-l ştiu,
Orbecăind prin ce-a rămas din mine,
Mă-ntrebi: unu plus unu…fac?... nu ştiu,
Când totu-n jur mă are doar pe mine.

Spui că fac doi căci doi am fost... chiar crezi
Că poţi s-aduni şi dragostea-mi pierdută?
Atunci de ce rămas-au ochii-ţi verzi,
O ecuaţie cu o necunoscută...?

poezie de Mariana Eftimie Kabbout din Dincolo de Paradis
Adăugat de Mariana Eftimie Kabbout
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Aş vrea să fiu o umbră... Singurătăţii mele
Să-i dau întâietatea de antevorbitor,
Să îi croiesc cu gândul, cărare printre stele
Şi cu tăcerea-i crudă, să pot să mă măsor.

Aş vrea să-mi caut paşii sub veştede fecioare,
Vremelnic tânguindu-şi exilul către moarte,
Să nu mai simt durerea, să mă înalţ spre soare,
Vântul să-mi împrumute din fragedele-i şoapte.

Aş vrea să fiu senuda ce rătăceşte-n vidul
Clepsidrei minione din vise zămisllită...
Să fiu orchestra ploii, călcându-mi jurământul
De-a fi mereu aeeaşi, mereu nefericită.

Din ochi de lacrimi încă nedefinit, desene,
De clipe fericite, o clipă, să desfac...
Sculptez în voi săruturi de toamnă şi poeme
Şi suferinţa-n clipe de vise, o îmbrac.

Mă-ntorc la nemurire, tacit, prin legea firii...
Sunt îngerul-nimicul cu aripi de cristal,
Sunt limita tăcerii şi visul omenirii
De-a se-nălţa spre stele cu fiecare val.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valul vieţii

noaptea e un sfetnic bun
gândurile îmi adun
valul vieţii azi mă urcă
mâine mă-nveleşte-n undă

şi astfel ochii-mi ridic
doresc totul sau nimic?
lupt sau stau în aşteptare
ce-o da Domnul la-ntâmplare?

greu de zis... greu de făcut...
nu-s din lemn şi nici din lut
am o inimă ce bate
şi voi merge mai departe.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Polen de crin

Cum să te las, si cum să plec?
Tu esti frumoasa amăgire,
Esti visul meu in poezie,
Tu esti perfect!

Zâmbesc amar, e in zadar,
Realul a pătruns prin geam,
O zi cu frig si cer senin,
Doar e gerar.

Si totuşi printre amintiri,
Pari cupa albă de la crini,
Polenul galben m-a atras
Nu pot să plec si să te las.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea de iasomie

florile de iasomie s-au trecut
şi numai culoarea ochilor tăi
mi-a rămas în venele albastre
ce poate fi un gard îmi spuneai
distanţa de la suflet la suflet
poate de aceea zborul fiecărei clipe
mi se părea mai scurt
viaţa din ape a urcat pe uscat
ca în cele din urmă să se intoarcă în ape
am înţeles că nu suntem decât
o umbră şi încă o umbră
deşi umbra ta era un poem fără cuvinte
eu am rămas pământ
veşnic nelipsit de la întâlnire

poezie de Cristina Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vine toamna

Perfecţiunea-ntruchipată
In chipul tău frumos de fată
Mi-aduce zâmbetul in zori
Si te culeg dintre scrisori.

Trecut-au ierni si primăveri
Si toate-mi par a fi ca ieri...
In mintea mea eşti neschimbată
Şi gândul mi se face roată.

Se plimbă toamna prin grădini
Aruncă norii ploi in spini...
Sunt frunze galbene pe drum
Dar ştii si tu, ce să-ţi mai spun?

Din anotimpurile toate,
Aş lua doar clipele lăsate,
Departe undeva in munţi
Când ne plimbam prin văi desculţi.

poezie de Doina Bonescu din Aripa timpului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şarpele

alerg pe malul apei
sărind într-un picior
poteca e îngustă
pe vale spre izvor

în spatele meu mama
păşea încet tăcută...
şopteşte numai apa
povestea ei trecută!

culeg o păpădie...
mai rup o albăstrea...
şi soare cald răzbeşte
prin nori ca o perdea

din iarba umezită
cu ochii mari zăresc
o coadă cam pestriţă
şi-n ţipăt izbucnesc

- e şarpe... dinozaur...
strig disperată-n drum
în hohot râde mama...
- ce te-ai speriat acum?

nu vezi? e doar o piele
de şarpe despuiat
care şi-a pus hăinuţa
la soare la uscat

poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!