Efemer
prin valul vremii
trec și eu
înot în vise
și în lacrimi
în zâmbete
în curcubeu
în primăveri
și versuri albe
atăt de efemer
e totul....
încât nu știu
ce să adun
o resemnată
nepăsare
sau florile
ce-mi ies în drum
privesc spre asfințit
de soare
sărut pământul
cu nesaț...
amprenta timpului
mă doare
rămân adesea
fără glas.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.