Valul vieţii

noaptea e un sfetnic bun
gândurile îmi adun
valul vieţii azi mă urcă
mâine mă-nveleşte-n undă

şi astfel ochii-mi ridic
doresc totul sau nimic?
lupt sau stau în aşteptare
ce-o da Domnul la-ntâmplare?

greu de zis... greu de făcut...
nu-s din lemn şi nici din lut
am o inimă ce bate
şi voi merge mai departe.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără lacrimi

Ploua când am plecat
Stropi mari şi repezi
Acopereau cerul
Şi gândurile mele
Ploua la terasa
Dezgolită de vânt
În geamul cabanei
Din lemn
Peste râu aducând
O undă de tristeţe
O despărţire
În ploaie
Fără lacrimi
Pentru noi plângea
Ploaia.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că totul se va sfârşi

Poate că totul se va sfârşi,
Poate o stea neagră va sta în locul inimii mele
Şi va bate înfricoşată,
Poate un nor greu se va ridica din pământ
Şi nici păsări nu vor mai fi în rătăcire pe mare,
Poate nici amintirea mării,
Poate nici urma vântului pe zăpadă, alergând,
Poate nici pustiul. Aminteşte-ţi de mine,
Acum în clipa aceasta când totul e viu
Şi la depărtare stau hotarele morţii.
O dungă de abur: fruntea mea
Şi ochii tăi de o adâncime nemaivăzută,
Ca ţipătul. Respir încet,
Toracele se ridică, coboară: oxigen şi azot,
Alveole, bioxid de carbon, spumă,
Aer şi spumă. Exist. Ziua trece prin mine,
Noaptea trece prin mine, ca un val împins de maree,
Tu, după ce am făcut dragoste, acum dormi.
Poate că totul se va sfârşi,
Poate o stea neagră va sta în locul inimii mele
Şi va bate înfricoşată.

poezie de Mircea Florin Şandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clowni

Credinţa mea este cuvântul meu
Şi ruga ce-o inalt spre Dumnezeu
Nu-s patimasa, nici aroganta nu-s
De ce-aş minti, ma vede Cel de Sus

Aş vrea sa spun... cred ar mai fi ceva,
Nu vreau a critica sau a blama
Dar uneori observ cum se trag sfori
Şi-n cor se-aude rasetul de clowni.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este târziu

Aş vrea să vii,
Sună banal, este târziu
Si drumul ar fi in zadar
Nimic
Nu s-ar schimba
Si totuşi vreau să vii
O clipă a privi
Ochii căprui, părul albit
De ani....
Iar mâna ta
Să poată dezgheţa
Obrazul meu
Oglinda timpului trecut

N-am mii de feţe
Dar ştii si tu
Că nu se poate
A merge mai departe
Nu am putea trăda
Niciunul din noi doi
Ce soarta hotărât-a
Pentru noi.

Este târziu....
Mi-e greu să-ti scriu
Dar vreau să vii.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secetă de aripi

I-am tăiat aripile timpului meu,
Să mor mai încet,
Şi tot ce regret
E că mor greu.
.
Îi vor mai creşte alte aripi, oare?
Decât să mori, mai grav
Este să fii bolnav
De aşteptare.
.
Şi dintre toate aşteptările, mai zic,
Mai greu atârnând
Ca moartea, e când
Nu aştepţi nimic.
.
De-atâta aşteptare, nici ochii nu mai plâng
În iadul ăsta-n care n-am aripi să mai frâng.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe prispa timpului

Pe prispa timpului stau eu,
Un gând îngândurat mereu,
Din când în când, când mai doresc,
Mă mai ridic şi mai pândesc,
Pândesc cuprins de-o teamă-n vânt
La primul gest, primul cuvânt,
La prima undă de amor
Şi până se sfârşeste-n dor...

Culcuş din valuri de vise
Mi-aştern pe clipe ucise,
M-apuc de lucru-n catrene
Florilor mele obscene,
Nu dau, nici nu iau, doar mă lupt
Cu-n nor ce din mine e rupt,
Şi-aştept cu nădejde-un trofeu
Pe prispa timpului... ce-s eu!

poezie de Vasile Zamolxeanu (23 iunie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moşul meu

Toamna-şi ia din şevalet tot tabloul de aramă,
Se apropie încet Sărbătorile de Iarnă...
Pomul verde de Crăciun vrea să fie -mpodobit,
Nepoţelul meu cel mic a scris tot ce şi-a dorit:
Schiuri şi patine noi, un rucsac şi geacă albă,
Ca să fie asortat, când zăpada o să cadă.

Îmi doresc şi eu ceva dar nu ştiu cum să vă spun...
Vreau un Moş Crăciun mai tânăr, căci al meu e taciturn,
Abia merge, abia şade, ochelari mereu îşi pierde,
N-are zâmbet, n-are vlagă, nu aude, nici nu vede.
Dacă-a fost mereu aşa? Nu, nici vorbă... un frumos...
Numai timpul e de vină, a întors totul pe dos.

Intră frigul pe fereastră.... amintirile învie....
Moşul face foc în sobă şi-o cafea mi-aduce mie.
Am spus cumva"taciturn"? Am greşit în exprimare,
Moşul meu e cel mai bun, nu-mi doresc nicio schimbare
Ochii verzi sunt tot la fel... pasul nu-i aşa vioi,
Dar vom merge mai departe, tot de mână, amândoi.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când aproape ca-n inimă poţi auzi

Când aproape ca-n inimă poţi auzi
ceasuri bătând fără grabă,
şi când cu voce slabă,
lucrurile se-ntreabă:
eşti aci? –:

Atunci nu-s acel ce-n zori se trezeşte,
noaptea un nume îmi dăruieşte,
pe care, ziua, oricui l-aş spune,
temeri adânci i-ar stârni –

Orice uşă
De-a mea se supune...

Şi atunci ştiu că nimic nu moare,
nici o rugă şi nici o mişcare,
(pentru asta, orice lucru-i prea greu)
copilăria-mi întreagă şi mare
este veşnic în jurul meu.
Singur nu-s niciodată.
Mulţi din cei ce cândva,
departe de mine, trăind, s-au zbătut,
au ţesut,
au ţesut,
existenţa mea.

Şi de m-aşez lângă tine
Şi-ţi spun încet: am suferit –
Auzi tu?

Cine ştie cine
mă-ngână şoptit.

poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alintă-mă...

alintă-mă puţin...
e-atât de greu?
aş vrea să simt
căldura mâinii tale
iti cer prea mult
si ti se pare
că nu-s ce-am fost?
adevărat...
dar a trecut o iarnă
o vară care a uscat
un fir de ghiocel firav
din ultima zăpadă
ce pot ca să-ti ofer acum?
doar gândul bun
si-un foc de lemn
ce luminează
si-alungă intunericul
din casă
alintă-mă un pic...
iti cer prea mult?
te inteleg... hai lasă
in timp eu voi uita
povestea noastră.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efemer

prin valul vremii
trec şi eu
înot în vise
şi în lacrimi
în zâmbete
în curcubeu
în primăveri
şi versuri albe
atăt de efemer
e totul....
încât nu ştiu
ce să adun
o resemnată
nepăsare
sau florile
ce-mi ies în drum
privesc spre asfinţit
de soare
sărut pământul
cu nesaţ...
amprenta timpului
mă doare
rămân adesea
fără glas.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine

Astăzi sunt dar mâine nu-s
Maine nu-s dar tot voi fi
Pe pământ sunt cu Isus
Mâine-n cer mă va primi.
Astăzi plâng dar mâine cânt
Astăzi îmi mai este greu
Astăzi plâng, sunt pe pământ
Mâine-i cânt lui Dumnezeu.

Astăzi mor, dar mâine vin
Vin spre soarele de sus
Şi de sunt aici străin
Mâine-n cer stau cu Isus.

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stilul de viaţă

Am stilul meu, nimic nu schimb
Nu vreau, nu pot si nici nu stiu
Ca sa privesc altfel in zori
La multi, grabitii trecatori
Care au gand departe dus
Si pentru ei desigur nu-s
Decat persoana oarecare
Venita-n drum din intamplare

Am stilul meu de-a exista
Si pentru nimeni n-as schimba
Nici vorba mea nealterata
Nici patima din gand curata
De a trai cinstit si drept
Chiar daca pasul mi-e incet

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă ridic din dorul greu

În cârje mă ridic, mă simţi de-acolo dragul meu?
Mă vezi? Mă vezi cum mă adun în geamuri?
Cât de departe eşti copilul meu? Câte ape sunt intre
sufletele noastre? Câţi munţi? Cât soare şi câte lacrimi
primeşti din partea mea?
Cât iţi vorbeşte luna despre mine, dragul meu?

Mă încheg în faţa la ferestre
Din plumbul dorului ce-mi bate
În pieptul obosit de timp
Şi de un braţ de lemne sparte,
M-adun în cârjele din mine
În oasele ce mă îngheaţă
În albe coaste ce mă-nţeapă
În muşchii subţiaţi din carne.
În mine port grămezi de ani
Şi ceasuri legănate pe picioare
Picioare ce ţi-au fost leagăn sub trup
Cinci ani şi jumătate.
Au venit colindători, flori dalbe,
Cu căciuli de oaie neagră, dragul mamei,
Şi mă zoresc să ies la uşă, flori dalbe,
Cu colaci şi mere roşii, dragul mamei.
Au venit colindători, flori de busuioc,
Cu ilice din postav, dragul mamei,
Mă tot strigă şi colindă, flori de busuioc,
Să ies cu plăcinte calde, dragul mamei.
Stau pe prispă şi ascult, florile dalbe,
Cum îmi cântă toţi feciorii, dragul mamei,
Cum lovesc lutul cu bice, florile dalbe,
Şi cu clopoţei m-alintă, florile de măr.
Scutură omăt pe mine, cetină de brad,
Din crenguţe reci şi verzi, cetină de brad,
Să mă bucure străinii, dragul mamei,
Cu vâsc binecuvântat, de la Domnul.
Să am zile fericite, florile dalbe,
Şi putere să-mi pun masa, flori de măr,
Să mă ţină cârjele, dragul mamei,
Cât o să lipseşti de-acasă, flori de măr.
Uite se coboară luna, flori de busuioc,
Şi eu mă aşez la foc, flori de busuioc,
Pun un lemn şi-un dor pe jar, dragul mamei,
Să-mi ardă tot plumbul greu - inima cu sânge.
Să mă uşurez de dor, florile de măr,
Până scapă zori-n flori, cetină de brad,
Să mă treacă luna podul, florile de măr,
De o noapte grea şi rece, dragul mamei.
Să mă-ncheg din nou în geamuri, flori de măr,
Din speranţe şi muşcate, flori de măr,
Să m-atingă Dumnezeu, dragul mamei,
Cu doi ochi de-ai tăi în poartă, Domnul să mă binecuvânteze.
Să nu mor de sărbători, dragul mamei,
Să ai lacrimi de Crăciun, florile dalbe,
Să nu duci suspin în suflet, florile dalbe,
Prin străini să plângi orfan, dragul mamei.

poezie de Adelina Cojocaru (5 decembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflete, e greu!

Bate ploaia noaptea darabana
Vânturile, caravane, şesul
Viselor difuze înţelesul
Dincolo de care doar capcana,

vagi frânturi. Şi două lumi deschise
Totul e o goană de himere
Ce-ai să faci când vor veni a-ţi cere
Slujitorii regelui, permise?

Spală noaptea draperii de ploaie
Viaţa noastră plină de mizerii
Suflete, e greu, să nu te sperii
Toată lumea s-a umplut de zoaie!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vreme

La vreme, Domnul trimite înger de lumină
să-ţi picure pe gene clipiri suave, dulci…
când oboseala zilei şi grija cea de mâine
întârzie odihna cu teamă de năluci.

La veme, Domnul trimite binecuvantate ploi,
peste ogorul negru o bură tremurândă.
La vreme e-o primavara în straie tot mai noi.
La vreme mieii zburdă şi ciocârlia cântă.

Nu te teme de valurile vieţii izbitoare,
în fiecare greu e-o pronie cerească,
când Tatăl Sfânt în mâna Sa te are,
nu-i vrabie să cadă, nu-i păr să se clintească.

La vreme, Domnul te scoate la liman,
când marea se răzbună şi se frământă valul.
La vreme, se răceşte şi lava din vulcan,
se linisteşte marera şi se arată malul.

De arde Cuvântul Său veşnicind iubire,
nu-i loc de-ngrijorare, nici cumpatul să-l pierzi.
Când Harul Sfânt dă gândului tărie,
de ziua cea de mâine să nu te-ngrijorezi.

De trimite Domnul pildă de-ntărire:
pasarea mănâncă, deşi n-a semănat…
Crinii se-mbracă în haine tot mai fine –
E vremea să te bucuri…Ce dar minunat!

poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creştine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avuţii în neştire

Habar nu mai am
Unde e ea
Nu ştiu nici să trăiesc
Şi nici să mor
În nebunia mea

De fapt sunt mai străin
Decât oricui i-ar păsa
Am doar bun simţ
Cât să dau şi la alţii.

Atâta că mi-e greu
de inimă rea.
Mi-e greu
De inimă
Rea.

poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea e cel mai bun sfetnic, dar se ştie că nici cel mai bun sfetnic nu are interesul să-ţi dea gândul cel bun.

aforism de Victor Martin din Violatorii zilei de mâine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de viaţă

Am ieşit astăzi la rampă
Cu un gând tivit la lampă,
Cu stropi reci de ploaie-n iarnă
Si- o iubire care cheamă.

Cheamă primăvara-n mine
Ca zborul unei albine
Cheamă ochii tai căprui
Zi frumoasă să imi spui

Si-n chemarea ei ascunde
Dor de viaţă, dor de munte
Dor de ziua care vine,
Dor fără melancolie.

Si-am plecat râzând prin ploaie,
Am in inimă văpaie
Violetă -i zarea toată
Noaptea pleacă intunecată.

Pasul meu nu se opreşte,
Peste valul vremii trece,
Dor de viaţă cât cuprinde,
Timpul merge inainte.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impuls

Impulsul momentului
Stăruie şi acum
În amintirea mea.
Pasul făcut necondiţionat,
Încărcat cu dăruire
Alimenta un foc lăuntric
Fără viitor...
Doar cu strălucirea unei clipe!
In urma lui,
Tinereţea râdea fericită!
Raţiunea deschide aripi
Şi merge mai departe...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ancorată în silabe

Sunt cuprinsă in poveste
Scufundată intr-o carte
Ancorată în silabe
Peste care vântul bate.

"Valul lumii, valul vremii
Mă coboară, mă ridică"
Am rămas fidelă muzei
Cerul arde, frunza pică!

Si aşa in corelare
Cu a timpului secundă
Caut in dictionare
Timpul lung si fraza scurtă.

poezie de Doina Bonescu din Poveşti în vers
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!