Urare de an nou...

La steaua strălucindă,
Ma uit ca în oglindă.
Aho, aho, că iar coboară
O urătură la noi iară.
Se topeşte-un ger bolnav,
Din păduri cu glas suav,
Cu adieri de calde vânturi
Lângă ale noastre câmpuri.
Din piscuri de munte
cântătoare
Vin adieri fine cu miros de floare.
Urătorii mai aşteaptă
Până ce ea se-ndreaptă
Visul făcându-l amintire,
Cu speranţe de-nnoire.
El o mângâie pe obraz
Ea le dă pâine cu praz
Şi alte bucate alese
Ce le-a pus apoi pe mese.
Şi-apoi artificiile scântei
Sărbătorind cu toţi ai ei.
La mulţi ani cu toţi în cor
Să-aveţi un an bun cu spor.

poezie de Eugenia Calancea (29 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naturală renaştere

Ah, vino iar, coboară,
Din steaua strălucindă
Fă alb de nea oglindă...
Torent de primăvară!

Mă mângăie pe obraz
Cu pluşul cald, suav
Topeşte-mi ger bolnav...
Fă iar păduri topaz!

Fă-mi nări iar fremătânde
De reavănul de câmpuri.
Dă-mi adieri din vânturi...
Iubiri fă iar flămânde!

Trimite-mi sunet-lied
Din pliscuri cântătoare
Şi pomi pictează-mi floare...
Şi arome câmp arid!

Adu-mi albastrul pur
Pe iris ce vrea cer.
Dă-mi gust să uit "stingher"
Topindu-mă-n împrejur!

Dă-n copt crude copile
Înspre vara ce le-aşteaptă.
Chircit de frig îndreaptă
În scurte nopţi, lungi zile!

Fă-mă să lunec iar
Speranţa de-nnoire
Făcând vis amintire
Şi stea din felinar!

Lasă-te cont de număr
Ca trecere-n sublim;
Doar tu ne-nveţi "iubim"...
Rău, privit peste umăr.

Coboară iar, ah vino
Spirit din seve caste
Se îngemănând din astre...
Terra, iubită alin-o!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liliac alb

Adieri de suflet
pe fire de liliac alb…
Gustul buzelor tale
uitat pe o margine de vis…

Nopti cu stele
atat de calde
incat ploua
cu liniste…

Si …
atat de albe
incat chipurile noastre
par scanteieri
pe o catifea albastra.

Mirare in ochi,
chemari in tacere,
tremur pe pleoape…
maini intinse
spre trupuri
cu miros de verbina…

Asteptare…

Clipe prelungite
cu dor,
cu durere,
cu sarutari,
cu secunde
ce devin
tot mai des…amintiri…

Clipe care trec,
clipe care isi ard ecoul
in gesturi
de ieri,
de maine…

Adieri de liliac alb
pe suflete
ce se apropie obsesiv
de cifra… 1.

poezie de Lelia Mossora
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vis ciudat...

Încă e noapte şi liniştea coboară,
Mă uit pe geam şi văd în zare lună,
M-aşez la somn şi văd chipul tău iubit
E linişte şi toată lumea a adormit.
În visul meu am aripi şi vreau să zbor,
Dar îmi pătrund adânc şoapte de dor,
Apoi sap adânc şi-ajung până la soare.
Sunt vise, covoare şi eu m-arunc în mare.
Pe-nsorita plajă apoi ne restrângem,
Cu dragostea oarbă noi oase frângem
Şi zborul ajunge pe margini de culmi,
Dar mă trezesc şi cred că sunt pe alte lumi.

poezie de Eugenia Calancea (27 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub măreţia cerului

din înaltul cerului se coboară magi
să vestească steaua lui Iisus Hristos
ea strînge laolaltă toţi oamenii dragi
închinând pocalul cu vinul gustos.

pe mese întinse aburesc bucate savuroase
delicii de sărbătoare aşteptată mult
colinde răsună pe vai şi prin case
vibrează în suflete universul ocult.

s-a născut Hristos vindecătorul lumii
destramă blesteme, păcate, erezii
un nou an vine din splendoarea vremii
jocuri de lumina deschid frenezii.

păsări de dorinţe stoluri mii şi mii
asaltează cerul splendide, străvezii.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge cu dor

Ninge peste lacul nostru îngheţat de dor,
ninge peste salcia ce plânge de al tău fior,
ninge peste-ale noastre locuri
calde şi dulci amintiri,
iar fulgii coboară în valuri uşor,
şi iară ne ia al nostru fior,
de-ar ninge cu dor şi cu lacrimi
şi liniştea să stea în-mprejurimi,
aşa aş umple un gol din suflet,
şi vreau ca neaua să cadă-n buchet
iar tu mă iartă căci mult ţi-am greşit
şi de durere mă simt răvăşit.

poezie de Eugenia Calancea (23 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun, bine-ai venit

În gând şi în inimi
Eu colind acum
Pentru cei tineri, pentru cei bătrâni,
Şi merg încă pe drum.
Colindul e-o minune
Când lacrimi se aprind,
Vreau pentru toţi a spune
Crăciun bine-ai venit.
Treptat se face seară,
Când cerul arde sus
Lumina cea cerească
Se naşte acum Iisus,
Iar sfânta Fecioară
Coboară-ncet la noi
S-aducă la noi iară
Tot binele pentru voi.
Lumină e de la pământ la cer
De la steaua cea sfântă,
Afară e din nou ger,
Pentru toţi cei ce-ascultă.

poezie de Eugenia Calancea (24 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albumul cu amintiri

Îmi pregătesc albumul cu amintiri,
unde sunt multe nopţi şi retrăiri
ce-mi lasă o umbră pe chipul tău,
ce stă adâncă în sufletul meu,
cu zile şi amurguri parfumate,
şi-apoi multe fotografii aruncate.
Tu eşti în inimă şi-n minte,
ca o aşteptare fierbinte.
Privind albumul dorul m-a cuprins,
c-a fost un foc în inimă aprins,
ce iară m-a aruncat în gânduri,
şi-ntre vise cu multe rânduri,
apoi plec spre drumuri neştiute,
cu multe cărări spre stea apărute,
şi-apoi spre alte noi căutări,
urmând entuziasmată, neştiutele cărări.

poezie de Eugenia Calancea (16 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Martie

Uite-o pe martie nebună.
Cu picioarele goale şi se răzbună.
Are adieri de vânt şi raze de soare.
E o bucurie să le vezi ca o onoare.
Cu toate că este foarte curând
Fluiere de păsări în zare se aud.
Secretul e să asculţi şi să respiri,
Dă tot ce te apasă pe tine şi aspiri.

poezie de Eugenia Calancea (27 februarie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu o floare roşie în mâinile lui...

E acolo... aşteaptă...
Are o floare roşie în mâinile lui,
şi un zâmbet şters.
Aşteaptă... şi el nu înţelege,
pe cea care nu mai vrea să vină.
El nu ştie, nu înţelege
că asta-i cea mai bună seară
pentru a-i spune
în întunericul nopţii.
S-a terminat ziua,
dar ea n-a venit
pentru că s-a dus...
a devenit mireasă a morţii.
În timp ce el aşteaptă acolo...
- aşteaptă... e trist...
Cu o floare roşie în mâinile sale.
şi un cadou - un angajament
pentru eternitate.

poezie de Eugenia Calancea (11 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viziune geologică

Sub piscuri mari, în munte, o căldare de bazalt.
Un pas, şi-apoi abrupt - tărâmul celălalt.

O amintire stranie şi fără de-ntreruperi
îmi stăruie adânc, în miros verde de ienuperi.

O amintire grea apasă. Ca din alte ere,
spre care sângele şi astăzi mult se cere.

Aice mai stătui, aievea sau în vis, cândva,
mai sus, mai jos, când pisc şi iezer nu era.

Şi stam, printre liane, sub ecvatorul căldurii
pândit de şerpi, de flori şi de lemurii.

Iar trupul meu, ah numai trup în umedul văzduh
pândit era, prelung, de propriul său duh,

ca de-un străin. Şi slobod foarte, încă neluat
în stăpânire era lutul diafan şi lăudat.

Fără duminecă şi fără de-nceputuri
mă ascundeam tăcut sub vegetale scuturi,

în foi, printre liane, sub ecvatorul căldurii,
iubit de şerpi, de flori şi de lemurii.

poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Onomastică terestră

Colind, colind două mii treisprezece, pentru o ultimă dată, oară,
ca pasăre ce-şi uită puii, până ieri puf, spre o Africă ce-o zboară
la şarpe, doar ce-i dezbrăcat de piele, o aşteptând pană neavută,
rămas reptila târâtoare ce-şi cântă solz, în solz, era-i tot mai, tot mai pierdută.

Ar, ar pământ cu plug, îl zgândăr riduri, brazdele adânci
în ultimu' anual periplu de păduri, mări, de câmpii, de faleze, de lunci,
pe-un calendar de eternitate, un treisprezece întors în treizeci şi unu,
ce vis l-aş vrea, să mă întâlnesc cu mine, voi, explodând fericirile... nebunu'!

Urez, urez azi, de pe-o ultimă bancă a nopţii într-un şezând, alt an,
c-un strigăt, dincolo de orice disperare, în vibratoare unde până şi-n ultimul timpan,
că piere iar un pic o lume din parcul meu cu bănci şi multe, multele alei,
dar las, cu şişul scrijelit pe-o şipcă, să vă fie cel mai bun, "să aveţi toţi, să ai totul ce vrei!"...

... plini braţele cum bucuriile de flori de tei, sprinteni, uşori cum artificiile scântei, nemuritori, o lume, ne sărbătorind cu toţii ziua, dragii mei!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

adieri calde -
un urs mormăie prin
somnul de iarnă

haiku de Mirela Brăilean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

adieri calde –
pe frunte mâna mamei
răcoritoare

haiku de Mirela Brăilean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul dezbrăcat de dimineţi

în aşternutul primenit dragostea vindecă zodiile
sărută pictura genelor
şi coboară în spirală pe urmele paşilor
pe prispa iernii calde
dialogul buzelor
flămânde de rost ascund sub tăcere
alte zile
alte adieri de vânt

buze flămânde din decolteul zăpezilor
coboară cu spirala fulgului de nea
spre o altă dimineaţă născând
hoinarul din iarna memoriei
ce filozofează tăcere albă
dezbrăcată şi ea

în dimineţi trăieşte o altă culoare
cu nunta de flori la o cafea
culege un timp şi-l lasă la intrare
pe pragul tocit
trecător rebel
azi un vis
ieri
în braţele de seară

ţi-am atins mâna sărutându-ţi fruntea
cu vise de iarnă din amurg
priveşte harta palmelor în dezbrăcate dimineţi
prezentul trecut

poezie de Vali Niţu din Metafore din palma cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa altor vremi

Tu mă adormi, căci porţi miros de lapte
Şi-n părul tău curg râuri cu smochini,
Iar pe genunchii-ţi roz iau foc în noapte
Vechi acatiste scrise-n iambi felini.

Atunci când popii, galbeni, cad în transă,
Când falşi fachiri se scurg pe funii-n jos,
Lovindu-mă de frunze-ţi cer o şansă
Şi pregătesc pocale cu spumos.

O, tu, sălbatico, ce porţi în vene
Suav parfum de străzi şi de-nserat,
Lasă-m-o clipă să-ţi fac vânt cu pene
Şi să te ung cu-arnică pe păcat!

Tu cea crescută-n nunţi de felinare,
Împărăţind hoteluri de nevoi,
Aprinde-mi foc şi scrâşnet din amnare
Şi-apoi aruncă-mi zdreanţa în noroi!

De-ai împuşca cu glonţul rece-n fluturi
Şi dintre toţi doar unul te-ar iubi,
Trăgând cu ochi legaţi, de după scuturi,
Pe mine-n piept, râzând, m-ai nimeri.

În rochia ta se zbat adieri febrile,
Pantofii tăi pocnesc scântei pe nervi,
Am să te-aştept încins cu proiectile
Sub asistenţa foştilor tăi servi.

Mi-ai nins pe timp, femeie îndrăcită,
Spurcatu-ţi mers l-am altoit de hram
Şi pielea de pe suflet, jupuită,
Ţi-am atârnat, s-o vezi când treci, la geam.

Acolo, printre pietre, la Oracol,
Când aprindeai platane mari de foc,
Cât n-adormisem încă la spectacol,
Parc-am simţit că nu eşti cu noroc.

Tu, ce mi-ai lunecat amar prin vise,
Ţie buchete la ruini ţi-aduc,
Frumoasă doamnă-a tainelor ucise,
Şi-apoi mă-ntind în patul tău de nuc.

poezie de Dragoş Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când pomilor le-a ruginit veşmântul

Când pomilor le-a ruginit veşmântul
Şi simţi miros suav în coptul rod,
Când frunzele au sărutat pământul
Şi vântului cântă trist al lor prohod,

Susur de struguri storşi îşi 'nalţă cântul
În cinstea frunzelor pierite-n glod,
Când pomilor le-a ruginit veşmântul
Şi simţi miros suav în coptul rod.

Ce fost-a verde şi-a găsit mormântul,
În tină, ori în versuri de rapsod,
Că-n scenă le mai ţine sfânt cuvântul-
Căzute-s pe al vremii eşafod,
Când pomilor le-a ruginit veşmântul.

rondel de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când plângi stele căzătoare

Lacrimile tale calde mă-nfioară uneori,
Le aud cum curg şi-mi sună precum strune de viori,
Eu le-adun şi-ţi fac şiraguri să le porţi ca nişte perle,
Să-ţi alunge din tristeţe şi să străluceşti ca ele.

Te sărut pe ochii umezi şi te mângâi pe obraz,
Să te vindec de-ntristrare, de urât şi de necaz,
Aş zidi în munte clipa care zâmbetul îţi fură,
Iar în locul ei ţi-aş pune buzele-n sărut pe gură.

Peste pleoape numai vise ţi-aş aşterne ne-ncetat,
Să prefacă în iubire orişice mărunt oftat,
Să-mi fii veşnic dulce floare, să-mi miroşi a vânt de câmp,
Care mângâie toţi macii şi tot ce mi-e mie scump.

Lacrimile tale toate imi par stele căzătoare
Şi-mi doresc mereu ca ele să devină trecătoare,
Apoi le adun în palme şi le rog să nu mai fie,
Ochii tăi să mă privească, să imi dea iubirea mie.

poezie de Adi Conţu (3 august 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleacă de lângă mine vis urât...

Fug şi mă ascund în adâncul mării profund,
ca ochii mei să nu-i vezi plângând,
dar visul urât pleacă şi se ridică,
stau şi te aştept, iar somnul vine într-o clipă,
iar eu strigăm din nou ca să rămâi,
că tu eşti dragostea mea dintâi.
Tu îmi spuneai "adio" şi te urcai la cer încet
şi nu mai aveai nici un regret,
tăcerea din flori o simţea doar vântul,
mă urc şi eu spre cer şi văd apoi pământul,
cobor din nou prin frig şi ceaţă,
îmi simt mâinile reci, dar mă întorc la viaţă.
Mă trezesc când zorile coboară,
găsesc la ochi o lacrimă amară,
tu eşti lângă mine, o mare iubire
şi las cu drag inima să te admire.

poezie de Eugenia Calancea (15 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărbători de iarnă

E încălzire-aşa globală,
Că nu e iarnă! Unde-i oare?
E sublimată-ntr-o petală,
Din înflorita verii floare...

Doar ploile aduc aminte,
De întomnările lacustre...
Prin bălţi invocă zile sfinte,
Hematozoarele palustre,

Strivite de colindătorii,
Ce bat poteci de mult ştiute,
Să tămâieze cu fiorii,
Din vechi cântări, din vremi trecute,

Apoi, Revelioane şuie,
De prin locaţii tropicale,
În amintiri zadarnic suie,
Miros sintetic de sarmale,

Căci mese lungi sunt încărcate,
Cu gustul fructelor de mare...
Lipsesc porceştile bucate,
Lipseşte-un ţoi de ţuică tare...

De ce-mi furaţi din amintire,
A tinereţii-agoniseală?
Să o ia naiba de-ncălzire,
Mai mult sau mai puţin globală!

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aniversară

Toţi suntem legaţi, în fine,
De-un ideal şi steaua sa:
De-i steaua, sus! E foarte bine,
Dar şi-n coniac de-s... câteva!

epigramă de Ioan Crăciun Petrişan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!