Viziune geologică
Sub piscuri mari, în munte, o căldare de bazalt.
Un pas, și-apoi abrupt - tărâmul celălalt.
O amintire stranie și fără de-ntreruperi
îmi stăruie adânc, în miros verde de ienuperi.
O amintire grea apasă. Ca din alte ere,
spre care sângele și astăzi mult se cere.
Aice mai stătui, aievea sau în vis, cândva,
mai sus, mai jos, când pisc și iezer nu era.
Și stam, printre liane, sub ecvatorul căldurii
pândit de șerpi, de flori și de lemurii.
Iar trupul meu, ah numai trup în umedul văzduh
pândit era, prelung, de propriul său duh,
ca de-un străin. Și slobod foarte, încă neluat
în stăpânire era lutul diafan și lăudat.
Fără duminecă și fără de-nceputuri
mă ascundeam tăcut sub vegetale scuturi,
în foi, printre liane, sub ecvatorul căldurii,
iubit de șerpi, de flori și de lemurii.
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.