Un vis ciudat...
Încă e noapte și liniștea coboară,
Mă uit pe geam și văd în zare lună,
M-așez la somn și văd chipul tău iubit
E liniște și toată lumea a adormit.
În visul meu am aripi și vreau să zbor,
Dar îmi pătrund adânc șoapte de dor,
Apoi sap adânc și-ajung până la soare.
Sunt vise, covoare și eu m-arunc în mare.
Pe-nsorita plajă apoi ne restrângem,
Cu dragostea oarbă noi oase frângem
Și zborul ajunge pe margini de culmi,
Dar mă trezesc și cred că sunt pe alte lumi.
poezie de Eugenia Calancea (27 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre somn
- poezii despre iubire
- poezii despre timp
- poezii despre plajă
- poezii despre noapte
- poezii despre aripi
- poezii despre Soare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.