Oamenii lup

Mă tot rod nişte oameni mici cu dinţi de şoareci roşii
Prin mintea lor se dau cu schiurile fantomele bătrâne
Am crezut că acum vorbim ce n-am vorbit niciodată
Dar ne-am îmbolnăvit de ciuma conştiinţei strivite
Să ne mâncăm precum canibalii cu sânge geto-dac
Apoi bem o vodcă din pufoaică de soldat sovietic
Suntem bolnavi în măduva şirei naţionale
Şi nu ne mai facem bine în viaţa noastră contaminată
Închinându-ne în bisericile dărâmate ale închipuirilor
Nebuni eliberaţi din puşcăriile neputinţei
Căci revenim şobolani fricoşi în vizuinele pământului
Sângele subţire e plin de păienjeni uriaşi
Ce ne mănâncă capul tăiat bucată cu bucată
La toate colţurile prin găurile de cheie sunt şerpi
Cu ochii scurşi veninoşi privind lacomi prada
Cum sângerează singură luptând să scape din hazna
În timp ce flăcăi lupi drogaţi îl fură pe Moş Crăciun
Să şi-l atârne la gât, amuletă ce le potoleşte foamea
Mor copiii de setea cruntei lupte de pe străzi
Iar noi nu vrem să trăim astăzi în lumina soarelui adevărat

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de lumină

Într-o floare de lumină Doamne Tu ne-ai aşezat
Să trăim neprihănirea să avem un duh curat
Pe cărarea mântuirii o Isuse ne-ai zidit
Să trăim viaţa sfântă într-un duh neprihănit
Numai Tu o scump Păstor a Ta mână ne-ai întins
Să trăim o nouă viaţă păşind Doamne ca în vis
Ne-ai spălat prin al Tău sânge — sângele de pe Calvar
Ca întreaga noastră viaţă să trăim numai prin har

Evanghelia Ta Sfântă fiinţa să ne lumineze
Şi pe palmele-ţi Divine o Isus să ne aşeze
Vrem iubirea ta curată să ne-mbrace azi pe toţi
Căci suntem Isuse Doamne ca şi înviaţi din morţi
De când Tu în viaţa noastră o Isuse ai venit
Suntem o altă făptură cu un duh neprihănit
Dacă ţinta noastră era firea când noi nu te cunoşteam
Astăzi tu ne eşti dar ţintă ca părintelui Avraam

Noi Isus te vrem pe Tine în noi veşnic să rămâi
Să trăim viaţa sfântă ca în dragostea dintâi
Fii-ne dar Tu măsura veşnic dar să te slăvim
Ca ai Tăi Doamne Isuse cu ai noştrii toţi să fim
Şi cântarea biruinţei pururi Doamne s-o cântăm
O Isus Hristos Mesia Numele să-ţi lăudăm
Glorie cinste şi slavă fii de-a pururi onorat
Căci Isus prin al Tău sânge viaţa veşnică ne-ai dat
17-09-2020 mănăştur Cluj-Napoca

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praznic

Ca unui pusnic de o liturghie
Mi-e dor de gura ta duminica,
O săptămână e o veşnicie
În care nu mă pot cumineca.

Şi precum fiarei pândind o pradă
Îmi salivează ochii de tine,
Buzele mele vor să te vadă,
Şterse de limba ce-aude bine...

Şi toate simţurile-ndată,
Ca nişte pui flămânzi de leu,
Te vor, bucată cu bucată,
Ca pusnicul pe Dumnezeu.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vrem Legea ci vrem harul

Vrem iubirea Ta Divină
Peste noi să se reverse
Şi vrem viaţa în lumină
Din Cuvintele-ţi alese

Vrem Isus învăţătura
Care Însuţi Tu ne-o dai
Noi ca să trăim Scriptura
Să păşim o dată-n Rai

Harul Tău să ne îmbrace
A Ta veşnică-ndurare
Să trăim cu Tine-n pace
Căci ne eşti pe veci salvare

Nu vrem Legea ci vrem harul
Viaţa noastră s-o cuprindă
C-ai băut Isus paharul
Nostru Doamne de osândă

Suntem liberi dar acum
Să trăim neprihănirea
Tu Isus să ne fii drum
Noi pe veci să-ţi dăm iubirea

Îmbrăcaţi în haine sfinte
Sfinţenia s-o trăim
Toţi în dragostea-ţi fierbinte
Numele să ţi-l slăvim

Pentru Lege suntem morţi
Însă vii pentru credinţă
Isus Tu ca să ne scoţi
Să ne dărui biruinţă

Adevărul vieţii mele
Numai Tu Isuse eşti
Soare sfânt azi dintre stele
În mine Tu străluceşti

Căci sunt viu faţă de Tine
Nu însă faţă de Lege
Şi privind spre slăvi senine
Vreau iubirea să mă lege

Căci mă vreau Isus al Tău
Nu prin Lege ci-n credinţă
Să-mi fii Domn şi Dumnezeu
Tu să îmi dai biruinţă
07-02-2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picuri de lumină

De-a păcatului arsură
Doar Isus azi ne dezleagă
Dacă noi după Scriptură
Trăim viaţa noastră-ntreagă

Doar Isus e Cel ce poate
De păcat să te dezlege
Căci El a trecut prin moarte
Şi-a trăit a vieţii lege

Numai Mesia-i izvorul
De milă şi îndurare
El este Mântuitorul
Ce ne oferă-n veci salvare

Doar prin El suntem spălaţi
Prin sângele care-a curs
Chiar din El — să fim iertaţi
Şi curaţi azi prin Isus

El e jertfa ce s-a dat
Ca noi în neprihănire
S-avem sufletul furat
Numai doar de-a Lui iubire

Domnul este Dumnezeu
Şi este iubirea noastră
El ne-mbracă aici mereu
În lumina cea albastră

Doar acum suntem aleşi
Puşi deoparte şi sfinţiţi
De iubirea Lui culeşi
Sus în cer să fim primiţi

Hristos ne e biruinţa
Noi prin El aici trăim
Şi îi dăruim fiinţa
Ca ai Săi pe veci să fim

Prin El doar aici umblăm
Privind spre desăvârşire
Cununa ca s-o luăm
De har plini şi de iubire

Ne vrem picuri de lumină
Dar pe palma Lui Hristos
S-avem viaţa fără vină
Înspre cerul glorios

Din lumina Lui lumină
Pentru veci cu toţi să fim
În cântarea Lui Divină
Pe Isus să-l proslăvim

poezie de Ioan Daniel Bălan (12 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ancore de fum

mi-am făcut calculele, arunc nişte ancore prin viaţă
la maternitate, prin apartamentul mamei
între prieteni gâlgâind boemă târzie din halbe
în braţele iubitei uitând de anotimpuri trecătoare
nu-mi văd capul de atâtea treburi esenţiale
cum să plec tocmai acum când rotiţele mă vor
şi niciodată nu sunt acasă când mă caută
parâmele se rup iluzii de fum
corabia trosneşte singură pe toată zarea
şi nimeni nu sare, nu vrea, nu crede
doar eu ştiu că la uşă trebuie să bată
femeia pe care nu o cunosc
dar o aştept

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri cu fantome

în satul nostru de pripas s-au trezit peste noapte
beţivul, hoţul şi cu cerşetorul
uniţi în cugetul nesimţirii
să lichideze cu ciocanul roşu
preotul, învăţătorul şi primarul
burtoşi, bătrâni, îngâmfaţi aroganţi
apoi s-a mutat tot satul în casa lor
bocancii plini de noroaie în fineţuri
mâinile crăpate strivind pahare de cristal
progresul libertăţii în dreptatea săracilor
începută cu o crimă surdă ascunsă
în beciurile memoriei părinţilor noştri
ce şi-au clădit corabia pe o tăcere
adâncă cât un câmp de morminte
asta a fost demult dar parcă ieri
fantomele se joacă vesele în visele noastre
râd de noi, blestemaţii ce plătim
datoriile lăsate neplătite moştenire
soldaţi santinele vorbelor despre nimic
aşa am ajuns fără să ştim de ce
pute în cameră mirosul hoitului ascuns
orbi căutăm răspunsuri bâjbâind lumina
bolnavi de uitare noi nu putem fi
privind în oglinzile timpului ucis
suntem
preotul, învăţătorul şi primarul
hohotind din fundul gropilor fără sfârşit
ce n-aş da să fiu decât un poet cu mintea
împuşcată definitiv de un activist sovietic
şi să nu-mi amintesc
toate astea

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpurile de azi

Vremelnice timpuri şi ani îndepărtaţi
Acum ne sunt furaţi şi puşi pe aţă
Strigăm că suntem puternici şi vom reuşi
Dar ne minţim cu fiecare şoaptă, căci viaţa ni-i furată
Minţim şi ne-amăgim adesea
Fără să vrem suntem haini
Şi apoi strigăm la cel din faţa noastră
El este vinovat de ce ni se întâmplă?
Dar nu facem decât să aprofundăm acele traumatice amintiri Din copilărie sau adolescenţa noastră
Acum doar un strop de iubire ne-mbie
Şi ne aduce calm în casă.
Visăm şi credem în iubire, dar stresul lasă loc nebuniei Manifestării acide a inimii noastre.
Ţi-am oferit totul şi tu n-ai apreciat
Mă voi închide ca o floare şi voi zâmbi din fereastră,
Sunt tot mai singură în casă
Sunt tot mai singură în doi.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nobel

am rămas cu închisorile noastre de aer
cu umezeala rece a insomniilor
mergem tot mai greu
tot mai aduşi de spate/ numărând
câte zile câţi ani câte vieţi
facem cunoştinţă cu siluete îmbibate în tuş
le recunoaştem mirosul impregnat în hainele de duminică
tragem aer în piept de fapt tragem fum

noi ne-am pus inimile la fereastră
nobel
lumina trece prin sânge
se aşază pe obiecte ca o piele subţire şi caldă
stăm înăuntru vorbim facem planuri
cele mai guralive sunt oglinzile

când un conflict depăşeşte previzibilul
agitaţia trece în patrimoniul nostru celular
copiii părinţii şi moartea

acum vin şi te-ntreb
nobel
închisorile noastre de aer sunt pentru totdeauna?

poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinereţe revoluţionară

aş fi putut să merg pe apă fumând marijuana
culeasă din pădurile cubaneze pline de eliberatori
totuşi m-am scăldat în râuri repezi de munte
înotând în amonte cu păstrăvi roşii revoluţionari
mi-am amestecat sângele cu haimanalele din cartier
la bloc beam rachiu în bucătăriile strâmte comuniste
ascultam muzică tematică împurpurată de glorie
căci Avram Iancu suntem toţi/ Avram Iancu suntem toţi
în chiloţi şi maiou tetra împungem zările din La Mancha
e atât de greu să urci şase etaje când liftul e defect
administratorul cu părul creţ un ţigan spion sovietic
curge mult opiu prin instalaţia sanitară comună
cât de ciudat e că avem toţi acelaşi tip de WC-u
un număr pe uşa, o lista de întreţinere şi-un bătător
o matricolă, un costum albastru şi-o tunsoare
evadările de la casa de nebuni sunt absolut interzise
prin lege limpede dată de însuşi Măria sa Marele Dibaci
în mine e un alt apartament cu trei camere
într-un colţ luat în chirie
fug eu, subversiv, reacţionar, neadaptat
un naufragiat pe o fărâmă de insulă în zbor
ca o pâine unsă cu unt şi gem capitalist

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imnul trezirii neamului românesc

Venit-a timpul de trezire.
În lunga noapte adânciţi
noi am uitat de nemurire.
Deschideţi ochii, vă treziţi!

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

Ne ierţi Zamolxe, zeu slăvit!
Duşi de restrişte te-am uitat!
Dar astăzi ştim c-ai revenit,
din foc şi piatră ne-ai creat.

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

Glia română ne e sacră
ne-a fost lăsată de strămoşi.
Trăim în vechea noastră vatră,
noi suntem oamenii frumoşi.

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

La zei şi zâne-om ridica
noi vetre, temple şi altare.
Zamolxe se va bucura!
Vom şti că sufletul nu moare!

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

Din rădăcina strămoşească
ivitu-s-au tulpine noi.
De-a pururea o să rodească
în inimi suflet de eroi.

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

Lumea va şti că suntem drepţi.
Că neamul nostru românesc
este poporul de-nţelepţi.
Noi suntem cei ce se iubesc!

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

La timpu-acesta de trezire
noi vom rămâne înfrăţiţi
Cu zei şi zâne-n nemurire!
Deschideţi ochii, vă treziţi!

cântec, versuri de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp

ne-am făcut din trupuri case în care să ne ascundem
ne-am făcut din suflete izvoare de smoală

ne-am încheiat cămăşile cu flori în dreptul inimilor
am respirat
am respirat
am respirat

în timpul acesta alţi oameni mor

ne-am făcut din ciment casele
şi acum stăm în ele ca în nişte corturi de gheaţă

respirăm frica precum un aer murdar

când vom fi arşi şi împrăştiaţi în ocean
acolo nimeni nu ne va mai cauta
timpul va dispărea
dar vom continua
sa respirăm
sa respirăm

fluturi albi vor zbura deasupra apei cu aripile lor transparente
prin ele o să ne mai atingem degetele
prin ele ca prin nişte geamuri de sticlă o să ştim că mai suntem aproape.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mestecând aceeaşi bucată de cer

Tu nu recunoşti timpul dintre noi,
îl striveşti sub picioare
privindu-mă-n ochi
ca şi cum trenul în care suntem
nu va opri nici într-o gară...

Secundele bat de acum
în trup de fluture
şi amândoi ne facem cruce
cu mâna celuilalt,
mestecând aceeaşi bucată de cer,
până când sufletele ne vor da bineţe
din ochii lui Dumnezeu...

poezie de Magdalena Dorina Suciu din Femeie, nu ţi-e îngăduit să mori!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem împăcaţi cu gândul că nu trăim decât o singură dată, continuându-ne viaţa doar prin copiii noştri, fiind mulţumiţi să ştim că trebuie să le deschidem calea şi să le facem loc.

Christopher Hitchens în Dumnezeu nu este mare - Cum otrăveşte religia totul, Introducere
Adăugat de Sabin Duma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zero drama

Hainele
împrăştiate prin cameră
la orice oră
în vârtejul tehnicolor al nebuniilor noastre,
şi noi apoi, aproape cadaverici, în semiobscuritatea camerei,
respirând accelerat, cu ochii în tavan,
rememorând
extazul, teleportându-ne
în mica noastră iubire, orbitoare
ca o cameră de azil,

într-un final toate piesele
din puzzle-ul acesta imposibil
şi-au găsit ordinea, cine ar fi crezut,
tocmai noi, care am tras atâta timp
de dragostea asta din spatele ecranelor,
ca de o păpuşă cu corzi,
avem acum curajul
să traversăm
cele mai negre închipuiri
şi sângele
ca un circuit cu infinite
mutaţii,

cine ar fi crezut
că am putea fi cu adevărat fericiţi,
cine ar fi crezut
că vom duce totul
până la capăt.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luni dimineaţa

Să nu mă ridic, să stau cu capul gol,
Pe pernă precum o lopata lasată brambura în cimentieră, atunci când porumbeii şi în general, păsările, zboară vara pe deasupra noastră

Să nu mă spăl pe dinţi, contraindicat, dar sănătos pentru igiena mentală căreia îi sunt văzute toate plombele (de toţi) şi toate cariile (de toate), sub lumina reflectorului dentistului (de toată Lumea!).

Să stau liniştit în pat toată viaţa,
să prepare iubita cafeaua.
Visez astăzi, mai mult, acum.

poezie de Virgiliu-Andrei State
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ajungi în cele din urmă pe lună şi priveşti înapoi spre Terra, toate diferenţele şi trăsăturile naţionale se amestecă destul de bine şi te gândeşti la acel concept potrivit căruia aceasta este cu adevărat o singură lume şi te întrebi oare de ce nu putem învăţa să trăim împreună, ca nişte oameni cumsecade?

citat din Frank Borman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpurile de azi

Vremelnice timpuri şi ani îndepărtaţi
Acum ne sunt furaţi şi puşi pe aţă,
Strigăm că suntem puternici şi vom reuşi,
Dar ne minţim cu fiecare şoaptă când viaţa ni-i furată,
Minţim şi ne-amăgim adesea,
Fără să vrem suntem haini
Şi apoi strigăm la cel din faţa noastră,
El este vinovat de ce ni se întâmplă?
Dar nu facem decât să aprofundăm acele traumatice amintiri
Din copilărie sau adolescenţa noastră
Acum doar un strop de iubire ne-mbie
Şi ne aduce calm în casă.
Visăm şi credem în iubire, dar stresul lasă loc nebuniei
Manifestării acide a inimii noastre.
Ţi-am oferit totul şi tu n-ai apreciat
Mă voi închide ca o floare şi voi zâmbi din fereastră,
Sunt tot mai singură în casă,
Sunt tot mai singură în doi.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delaţiune

în rezervaţia noastră pescarii fug pe mare în lume
nebunii şi poeţii găsesc uşi deschise în seninul cerului
mistreţii calculează profitul în bancnote de plastic
bătrânii pensionari îşi mănâncă nepoţii de vii sperând
supravieţuirea e legea care nu are nicio altă lege
şobolanii de câmp s-au cuibărit în capul mesei
bunicii şi părinţii dorm duşi în televizoare alb-negru
din difuzoare ies limbi subţiri şi roşii de protodaci
e o linişte morbidă acoperind mormintele ce ne strivesc
vecinii joviali, temnicerii criminali în legitimă apărare
profesori activişti stalinişti zburdă pe imaş fără zgardă
muşcând din verdele înmugurit al recoltelor de mâine
un copil se chinuie să iasă din muma pădurii
bărboşii din tablouri nu vor să moară în istorie
frământarea şi lupta ne ţin captivi între garduri
noi nu suntem urmaşii cavalerilor lup din basme
ci copiii cârtiţelor oarbe din fundurile pământului

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu mă minţi

Să nu mă minţi acum, mai bine niciodată
Căci dragostea ne moare-n anotimp,
E iarnă cu alei întortocheate
Spre inimi nu se-ajunge-n contratimp.

Să nu mă minţi acum, mai bine niciodată,
Căci frunze suntem în bătăi de vânt,
Suntem noi, doi, şi iarna o arată
Şi şi-ar dori un soare-n plin cuvânt.

Să nu ma minţi acum, mai bine niciodată
De-am trece singuri gândurile reci
Şi vorbe multe, spuse fără noimă
Ce-au transformat din vise în poteci

Să nu mă minţi acum, mai bine niciodată
Am fost făcuţi din dragoste si vis
Dar n-am ştiut culege rodul toamnei
Ducem acum în spate ce e scris.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să trăim în pace

Fraţilor hai să trăim ca fraţii.
Chiar de nu vorbim aceeaşi limbă.
Căci părinţii ne sunt carpaţii
Şi vatra ţara noastră sfântă.

Trăim pe o palmă de pământ.
Ne -am născut toţi într-o ţară mică.
Hai să o iubim
Şi de nimeni să nu avem frică.

Căci frica naşte ură,
Hai să nu ne mai duşmănim.
Chiar de nu avem aceeaşi cultură
Uniţi toţi trebuie să trăim!

Fraţilor hai să trăim în pace,
Chiar de nu suntem de acelaşi sânge.
Căci ca o mamă bună ţara noastră
Pe toţi la pieptul ei cu drag ne strânge.

poezie de Vladimir Potlog (19 iulie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!