Tinereţe revoluţionară

aş fi putut să merg pe apă fumând marijuana
culeasă din pădurile cubaneze pline de eliberatori
totuşi m-am scăldat în râuri repezi de munte
înotând în amonte cu păstrăvi roşii revoluţionari
mi-am amestecat sângele cu haimanalele din cartier
la bloc beam rachiu în bucătăriile strâmte comuniste
ascultam muzică tematică împurpurată de glorie
căci Avram Iancu suntem toţi/ Avram Iancu suntem toţi
în chiloţi şi maiou tetra împungem zările din La Mancha
e atât de greu să urci şase etaje când liftul e defect
administratorul cu părul creţ un ţigan spion sovietic
curge mult opiu prin instalaţia sanitară comună
cât de ciudat e că avem toţi acelaşi tip de WC-u
un număr pe uşa, o lista de întreţinere şi-un bătător
o matricolă, un costum albastru şi-o tunsoare
evadările de la casa de nebuni sunt absolut interzise
prin lege limpede dată de însuşi Măria sa Marele Dibaci
în mine e un alt apartament cu trei camere
într-un colţ luat în chirie
fug eu, subversiv, reacţionar, neadaptat
un naufragiat pe o fărâmă de insulă în zbor
ca o pâine unsă cu unt şi gem capitalist

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iancu la Ţebea

Ce veşti mai aveţi voi români despre Iancu
Să spună ce ştiu toţi acei care ştiu,
Ce veşti să avem, suntem oastea lui Iancu
La Ţebea, la Ţebea, eroul e viu.

Eroul ne cheamă, ne cheamă la Ţebea
Al nostru frumos, pătimit crăişor,
Aici ne rugăm pentru Iancu, la Ţebea,
Roş, galben, albastru – altar tricolor.

Popor românesc, nu uita niciodată
Că nu eşti urmaş de fricoşi şi bastarzi,
La tine acasă cât faci ochii roată
De dragul eroilor veşnic să arzi.

La Ţebea foşnesc româneşte gorunii
Şi-ntreg calendarul se-aude pe drum
Şi clopote fierb untdelemnul furtunii
La Ţebea, la Ţebea, la Ţebea acum.

Şi nu e român omul care în viaţă
O dată măcar, într-un ceas minunat,
Pe sine privindu-se parcă în faţă
Lui Iancu Avram nu i s-a închinat.

Tu, Iancule sfânt, ne-ai purtat idealul
La Ţebea venim, fiii tăi te cinstesc,
Lui Iancu-nchinare, trăiască Ardealul,
Trăiască întregul popor românesc.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iancu, Avram

Avram Iancu a fost paznicul poporului român.

definiţie de Dan Puric (2018)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe pentru El

Deşi noi toţi îi suntem fraţi
Şi toţi îl ascultăm la fel -
Noi nu-i suntem decât argaţi,
Căci l-am ales stăpân pe El!...

Dar Eu, cum nu-i pot fi argat -
Deşi noi toţi suntem la fel -
De şorţul alb m-am dezbrăcat
Şi n-am mai ascultat de El...

Dar azi, când simt că se cuvine
Ca toţi să-l ascultăm la fel -
Deşi m-ascult numai pe mine,
Eu nu m-ascult decât prin El!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Viaţa românească, nr. 6 (iunie 1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi toţi avem o origine comună, suntem toţi fii ai evoluţiei universului, ai evoluţiei stelelor, astfel că suntem toţi cu adevărat fraţi.

citat din Margherita Hack
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul gurilor de canal

De la etajul şase al blocului 824 din Drumul Taberei
Nu se văd codrii de mătase şi râurile nărăvaşe din poeme
Acolo sunt numai şoapte uneori strigăte şi zgomote de lift
Scurse discret prin curtea interioară în bucătăriile harnice
Unde sfârâie tigăile pline de cartofi prăjiţi visul copiilor
Uneori, liniştea aparentă temporară a nopţii din cartier
E străpunsă violent de un tras de apă la veceu
Toate grijile şi apăsările pleacă la gura de canal
Trăim împreună în burta unei balene albastre
Mâncăm împreună în bucătării diferite
Ne aruncăm gunoiul propriu în ghena comună
Nişte bibani prinşi în plasa pescărească cu zăbrele
Ne ştim măruntaiele şi străfundurile atât de bine
Încât ne apucă scârba comunitară
Uşile timide dau în holul comun bun comunist
Care ne transformă în vecini joviali prefăcuţi
Liftul ne urcă şi ne coboară după cum sunt vremurile
Listele de întreţinere au tot timpul litere mici şi cifre mari
Şi becul ăla din scară ce dă lumină permanent ca un soare
Pensionarii vor să-l scoată, ăsta ne costă cel mai mult
E departe satul, e departe codrul, văile nu se văd
Cătunul nostru e construit în betoane un stup de albine neobosite
Fără cap, fără aripi şi fără faguri

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În alte sfere

De ce sunt eu pe lume, când toţi suntem la fel?
Aceleaşi fapte bune, acelaşi caracter
Aceleaşi fapte rele, ce nu se mai opresc
De fiecare dată, mă ierţi şi iar greşesc!

Eu sunt la fel ca tine, căci suntem fiinţe vii!
Dar ce se ascunde în mine, tu nu ai cum să ştii!
De mult ne-am îmbrăcat, cu griji şi cu probleme
Cu aceste haine, ce nu ţin cont de vreme.

Vom fi la fel cu toţi, chiar şi după moarte!
Măcar acolo grija, nimeni n-are s-o poarte!
Şi în alte sfere şi într-o lume nouă!
Unde nici nu ninge, unde nici nu plouă!

De găseşti ca mine, îngheţaţi de ger!
Spune-le, te rog! Căci nu suntem de fier!
Şi dacă vor măcar puţin să înţeleagă!
Căci misterul vieţi, nimeni nu-l dezleagă!

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdut prin viaţă

Călătorim înghesuiţi pe scările autobuzului urban
Către destinaţii inutilizabile în drumurile noastre
Nu avem bilet pe lumea asta plină de controlori
Păcălim viaţă fiind la rândul nostru păcaliţi
Alergăm, ne grăbim, fugim, suntem goniţi de timp
Schimbăm tramvaiul cu metroul în staţii de tranzit
Suntem toţi un ciorchine de strugure ordinar
Storciţi în teascul timpului pentru un vin prost
Pe care nimeni nu-l bea, uitat în beciuri reci, bun de canal
Un animal ciudat cu mii de perechi de ochii
Şi nas, şi gură, şi urechi
Urcăm scări, coborâm cu liftul, aşteptăm
Parcăm, înjurăm, iarăşi aşteptăm la stop
La televizor un tip ne învaţă să reuşim în viaţă
Pe facebook un concurs de scuipat în sus
Facturi, rate, salarii, internet-banking
Mergem în cârciumi cu nişte străini, prietenii noştri
Ne prefacem cu toţii că ne interesează
De fapt nici cât negru sub unghie
În cutiile de carton avem fiecare o celulă
Ne spionează prin vizor un pensionar de armată
Trec zile, trec săptămâni, trec luni
Trec anii
Trece viaţă
Am ajuns să ne iubim cătuşele de sârmă ghimpată
Mai ales alea din mintea noastră
Râdem în toate pozele să moară prietenii-duşmani de ciudă
Oraşul e un dragon treaz veşnic cu luminile strălucitoare
Felinarele pierzaniei sunt aprinse la fiecare casă
Dacă trecerea asta e numai o parte din marele drum
Cum o să-mi scriu eu impresiile de călătorie
Merg într-o cofetărie plină cu prăjituri
Toţi mănâncă lacom, se miră, plâng, râd, laudă
Îşi dau cu părerea, spun ce gândesc,
Iar pe mine nu mă întreabă nimeni nimic
Cam asta e

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tudor, Iancu şi Bălcescu

Se zice totuşi că toţi trei
În revoluţie-au luptat,
Atât că n-au cerut şi ei,
Precum cei de-azi, certificat.

epigramă de Geo Olteanu din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem fiecare un organism fizic, o minte, emoţii. Suntem născuţi toţi în acelaşi fel şi toţi murim. Toţi ne dorim fericirea şi nu vrem să suferim.

citat din Dalai Lama
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vă pierdeţi timpul să luptaţi între voi pentru a deveni voluminoşi şi mari, fiindcă nu e nici o diferenţă între mare şi mic! Esenţa frumuseţii e aceeaşi... adevărul absolut e inviolabil. Şi nu uitaţi că suntem toţi nişte mucegăiţi pe o bilă călătoare prin spaţiu nu vă umflaţi fiecare cu câte un succes anume, căci suntem toţi în aceeaşi găleată.

citat celebru din Constantin Brâncuşi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem mai mulţi...

suntem atât de diferiţi, tu eşti ca ziua, eu sunt noapte,
tu eşti ca roua peste câmp, eu sunt ca luna într-o parte,
tu eşti ca apa de izvor, eu sunt ca setea nesătulă,
tu eşti un cer, eu sunt un nor, tu eşti o floare, eu tulpină

suntem atât de-asemuiţi, ca doi copaci cu frunze dese,
suntem lumini din cerul sfânt, suntem ca stelele răzleţe,
suntem petalele la flori, perechi, perechi, de câte două,
de cade una suntem goi, suntem ca lacrimi când nu plouă

suntem atât de coloraţi, tu o culoare, eu culoare,
una aprinsă, una azi, una uscată, una moare,
una în dungi trasate des, una cu cercuri desenată,
una cântată de poeţi, una dorită, una ştearsă

suntem cu toţi un furnicar, un grup compact, un stol de noapte,
suntem de mână sau hoinari, dar toţi legaţi cu ce se poate,
suntem aici sau nicăieri, suntem tăcere, gălăgie,
suntem din cer un univers, suntem mai mulţi, mai mulţi de-o mie

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl neatins

nu ştiu cum ar dori foaie
verde să spintece a
vram iancu pe ungur la a
vram iancu pe ugur avram iancu a
casă la ce
tatea cetatea a
lba iulia când nici nu
se prea vede vreun moţ unguresc la a
dunarea cea mare de neo
protestanţi din ţ
ara lui moţ (?!) îmi
vine să spintec mieluţi cu ochi bulbucuţi -
nu
mai ştiu cum ar dori să te tai
maica fecioară sau tatăl
şi mai fecior
şi mai hoţ
să te tai
la picior să nu u
mbli la ad
unare
ca un cretin
şchio
pătând

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa strâmbă

ne-am construit casa pe o fundaţie de fum
din vorbe şubrede ieşite din limbi viclene
suntem români, creştini, bărbaţi, oameni
toate închisorile lumii ferecându-ne cocorii
înlănţuiţi în mituri de spaime şi frici
suntem orbi şi surzi la freamătul lumii
ne construim în inimă turnuri ale lui Babel
urcăm în căderea minciunilor sirene ce ne pierd
fugim de moarte cu spaima naufragiaţilor
în viaţa plină cu deşertăciuni strălucitoare
călători obosiţi în spirale de vieţi interminabile
venim simplu şi plecăm simplu, egali
abia când am înţeles adevărul morţii
am învăţat să trăiesc în sensul pur al existenţei
înviere, mântuire, iubire
pentru toţi şi totuşi
numai pentru cei aleşi
ne-am construit casa pe o fundaţie de fum

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii lup

Mă tot rod nişte oameni mici cu dinţi de şoareci roşii
Prin mintea lor se dau cu schiurile fantomele bătrâne
Am crezut că acum vorbim ce n-am vorbit niciodată
Dar ne-am îmbolnăvit de ciuma conştiinţei strivite
Să ne mâncăm precum canibalii cu sânge geto-dac
Apoi bem o vodcă din pufoaică de soldat sovietic
Suntem bolnavi în măduva şirei naţionale
Şi nu ne mai facem bine în viaţa noastră contaminată
Închinându-ne în bisericile dărâmate ale închipuirilor
Nebuni eliberaţi din puşcăriile neputinţei
Căci revenim şobolani fricoşi în vizuinele pământului
Sângele subţire e plin de păienjeni uriaşi
Ce ne mănâncă capul tăiat bucată cu bucată
La toate colţurile prin găurile de cheie sunt şerpi
Cu ochii scurşi veninoşi privind lacomi prada
Cum sângerează singură luptând să scape din hazna
În timp ce flăcăi lupi drogaţi îl fură pe Moş Crăciun
Să şi-l atârne la gât, amuletă ce le potoleşte foamea
Mor copiii de setea cruntei lupte de pe străzi
Iar noi nu vrem să trăim astăzi în lumina soarelui adevărat

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să trăim în pace

Fraţilor hai să trăim ca fraţii.
Chiar de nu vorbim aceeaşi limbă.
Căci părinţii ne sunt carpaţii
Şi vatra ţara noastră sfântă.

Trăim pe o palmă de pământ.
Ne -am născut toţi într-o ţară mică.
Hai să o iubim
Şi de nimeni să nu avem frică.

Căci frica naşte ură,
Hai să nu ne mai duşmănim.
Chiar de nu avem aceeaşi cultură
Uniţi toţi trebuie să trăim!

Fraţilor hai să trăim în pace,
Chiar de nu suntem de acelaşi sânge.
Căci ca o mamă bună ţara noastră
Pe toţi la pieptul ei cu drag ne strânge.

poezie de Vladimir Potlog (19 iulie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubim la fel

Ne naştem toţi, cu toţi ne ducem,
Trăim o viaţă... cum putem
Ne bucurăm, cu toţii plângem,
Dar bine ştim, lacrimi nu vrem,

Cu toţi avem copilărie
Poate uşoară sau mai grea
Ce zboară mult prea timpurie
Şi ne trezim adulţi în ea

Avem, mulţi dintre noi, regrete
Că n-am avut sau n-am făcut
La fel avem ceva secrete
Ce mai ascundem din trecut

Atât de diferiţi ne pare
Că poate suntem între noi
Unii sunt cer, alţii sunt mare,
Unii-s cinstiţi, alţii-s vulpoi,

Avem comun un singur lucru
Deşi ne pare că-i altfel
Un suflet ce-i divin şi sacru
Cu care toţi iubim la fel

poezie de Adi Conţu (25 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată

nimeni
nu va putea scrie
vreodată
o poezie
mai frumoasă
decât o femeie
dar toţi poeţii
sunt nebuni
şi încearcă

poezie de Alexandru Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fatalitate (Unitate şi diversitate)

Toţi suntem oameni, este drept,
De când eram mici naivi prunci,
Dar fiecare e adept
Unui alt crez, altei porunci.

Cu toţii suntem supuşi sorţii,
Unor mişcări, unor şederi,
Aceiaşi ochi avem cu toţii,
Însă... avem alte vederi.

Eu văd cum dintr-un colţ de stâncă
Se poate modela un Sfinx
Şi-o frunte cu gândire-adâncă,
Eu văd în piatra de onix.

Iar dintr-un bloc de marmură
Eu văd ieşind o Afrodită
Şi dintr-un ciot de ramură
O melodie inedită.

Dintr-un filon aurifer
Eu văd curgând bijuterii
Şi din orice metal prefer
Maşini, unelte, jucării.

Dar alţii văd în loc de Sfinx
Un cap hidos de căpcăun
Şi dintr-o piatră de onix
Mândria cozii de păun.

Iar dintr-un bloc de marmură
Vedeţi ieşind o zgripţuroaică
Şi dintr-un ciot de ramură
Doar o măciucă tâlhărească.

Într-un filon... bani necuraţi
Vile, maşini şi lux banal,
Iar din metale preferaţi
Tot armamentul infernal.

Toţi suntem oameni, este drept,
De când eram mici naivi prunci,
Dar fiecare e adept
Unui alt crez, altei porunci.

Cu toţii suntem supuşi sorţii,
Unor mişcări, unor şederi,
Aceiaşi ochi avem cu toţii,
Însă... AVEM ALTE VEDERI.

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de lumină

Într-o floare de lumină Doamne Tu ne-ai aşezat
Să trăim neprihănirea să avem un duh curat
Pe cărarea mântuirii o Isuse ne-ai zidit
Să trăim viaţa sfântă într-un duh neprihănit
Numai Tu o scump Păstor a Ta mână ne-ai întins
Să trăim o nouă viaţă păşind Doamne ca în vis
Ne-ai spălat prin al Tău sânge — sângele de pe Calvar
Ca întreaga noastră viaţă să trăim numai prin har

Evanghelia Ta Sfântă fiinţa să ne lumineze
Şi pe palmele-ţi Divine o Isus să ne aşeze
Vrem iubirea ta curată să ne-mbrace azi pe toţi
Căci suntem Isuse Doamne ca şi înviaţi din morţi
De când Tu în viaţa noastră o Isuse ai venit
Suntem o altă făptură cu un duh neprihănit
Dacă ţinta noastră era firea când noi nu te cunoşteam
Astăzi tu ne eşti dar ţintă ca părintelui Avraam

Noi Isus te vrem pe Tine în noi veşnic să rămâi
Să trăim viaţa sfântă ca în dragostea dintâi
Fii-ne dar Tu măsura veşnic dar să te slăvim
Ca ai Tăi Doamne Isuse cu ai noştrii toţi să fim
Şi cântarea biruinţei pururi Doamne s-o cântăm
O Isus Hristos Mesia Numele să-ţi lăudăm
Glorie cinste şi slavă fii de-a pururi onorat
Căci Isus prin al Tău sânge viaţa veşnică ne-ai dat
17-09-2020 mănăştur Cluj-Napoca

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cântec pentru noi

Copii am fost cândva,
Acum suntem părinţi,
Ne cresc copiii mari,
Iar noi – din ce în ce mai mici.

Hai, să ne bucurăm,
De tot ceea ce avem
Şi să ne onorăm
Toţi, ce suntem aici!

Hai să cântăm un cântec pentru noi,
Hai să cântăm un cântec pentru tine,
Hai să cântăm un cântec pentru toţi,
Hai să cântăm, să ne-auzim de bine!

Nu! Nu privi la ceas,
Că timpul e hain,
Iar clipei ce-a rămas,
Noroc să-i dăruim!

Căci nu se ştie dar,
Pân' mâine e târziu...
Hai, să ne bucurăm
De clipa ce-o trăim!

Hai să cântăm un cântec pentru noi,
Hai să cântăm un cântec pentru mine,
Hai să cântăm un cântec pentru toţi,
Hai să cântăm, să ne-auzim de bine!

Copii am fost cândva,
Suntem de-acum bunici,
Ne cresc nepoţii mari,
Copiii sunt voinici.

Hai să ne bucurăm,
De tot ceea ce-avem
Şi să ne onorăm
Toţi, ce suntem aici!..

Hai să cântăm un cântec pentru noi,
Hai să cântăm un cântec pentru mine,
Hai să şoptim un dor ce mai avem,
Hai să ne vedem, să ne-auzim de bine!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!