Mestecând aceeași bucată de cer
Tu nu recunoști timpul dintre noi,
îl strivești sub picioare
privindu-mă-n ochi
ca și cum trenul în care suntem
nu va opri nici într-o gară...
Secundele bat de acum
în trup de fluture
și amândoi ne facem cruce
cu mâna celuilalt,
mestecând aceeași bucată de cer,
până când sufletele ne vor da binețe
din ochii lui Dumnezeu...
poezie de Magdalena Dorina Suciu din Femeie, nu ți-e îngăduit să mori!
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.