Pe drumuri purtaţi

ciudate alianţe digitale
între cer şi pământ...
la întâlnirea marilor fluvii,
fluturii
scotocesc adâncurile-
prin gări,
ogarii adulmecă
speranţele.

fulguiri
cu nerostite cuvinte,
cenuşa
curajoaselor expediţii,
dusă de vânt-
în eşuate corăbii,
punem la încolţit
indiferenţa.

ninsori crude,
ninsori ale absenţei
despart inimile;
înfruntând temerile,
colindătorii
bat la ferestre:
un cald Ave Maria
luminează sufletele.

tot pe drumuri purtaţi
de ambiţii şi orgolii...
la uşi, larmă de lanţuri,
şi-n această spaimă
a neprevăzutului,
trecem-
pe lângă pruncul Iisus,
nepăsători.

poezie de Anişoara Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna marilor surprize

magia din Decembrie iar mă surprinde
peste sufletul meu cern ninsori de argint
sărbătorile vin cu alai de colinde
steaua vesteşte naşterea pruncului sfânt.

Moş Crăciun aduce daruri şi surprize
linişte în suflet dorita sănătate
brazi împodobiţi scot lumina din prize
mesele întinse sunt pline de bucate.

petreceri în familie cu toţi cei dragi
colindătorii poartă veselia pe umeri
ninsori de poveste acoperă fagi
clipe de miracol tu Floare enumeri.

lună de spectacol mă seduci mă atragi
mă porţi în lumea de vis printre magi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascund ninsori

Ascund ninsori
să nu mă viscolească,
pe ţărm
aştept corăbii
ce nu vin,
în asfinţituri
ard noian de vise
şi îmi mai torn
o cană de pelin.

Cerşesc lumină,
bat la porţi închise,
îngăim cuvinte,
cioburi de candori,
adulmec clipe lungi,
scadenţa vine
din lumi rotite-n zori
de ursitori.

Livezile îmi înfloresc
pe umăr,
se clatină uitarea-n
ochiul gol,
mă cern
în somn
şiraguri de miresme,
surâd amar
şi plec
cu pas domol.

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul

Gări şi iar gări se perindă pe-o cale
Dusă de-a valma, în ropot de tren,
Peste urcuşuri ori pante domoale,
Des prin pustiuri şi rar prin eden.

Gări cu peroane în tristă-aşteptare,
Scrâşnet de frâne, sincope, final,
Strigăte, larmă, semnal de plecare,
Trenul ce iese din gară, brutal.

Unii îl pierd şi aşteaptă un altul,
Alţii coboară pe câte-un peron,
Mulţi îşi încep prin vreo gară asaltul
Spre un mai plin de speranţă cotlon.

Stâlpii se-aleargă spre gara din urmă
Într-o-mbulzeală mai greu de-nţeles,
Căci, printr-o gară ce-a fost nu se scurmă
După ce calea-nainte-ai ales.

Gări şi peroane şi stâlpi ce aleargă,
Vuiet prin urme de paşi, amintiri,
Trenul ce încă mai poate să meargă,
Eu... aruncând prin fereastră priviri.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indiferenţa cu ochii aplecaţi

Indiferenţa cu ochii aplecaţi
la capătul aleii de piatră ca
o statuie a absenţei
într-o seară
cu lumini îngheţate pe lac

În miezul de aur al tăcerii
cântări vesperale

Gândurile ei se-adâncesc într-o
cameră cu mobilă veche şi oarbă

Corăbii pe ape verzi nemişcate.

poezie de Ioana Trica din Noaptea şarpelui / Nata e gjarperit (2013)
Adăugat de Ioana Trica
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fugă

rafale

călători
pe iniţiatice drumuri...
hârşâitul vibraţiei pizmei
deschide-n inimile rapace
palmele galbene
de ruscuţe.

martorii desculţi
ai tăcerilor
surzi îs la chemarea adâncului;
prin sandalele lor,
prinse de crengi,
filtrată-i lumina.

aşteptând
zile mai bune,
ciugulim ce găsim.
beţivul din şanţ,
încă
doarme...

un alt cruşeveanu-
piesă pierdută
dintr-un puzzle,
însoţit de-un bucătar,
prin vârtejul de frunze,
cu gândul hoinar...

poezie de Anişoara Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primele ninsori

e ziuă şi pe lume ninge şi
între frigul de afară şi
sângele din mine aromitor
de cald e-o înţelegere
tacită

copii privesc prin fruntea mea
ştergându-i florile de gheaţă
sunt fascinaţi de-ntinderile albe
amurgu-albastru li se va părea
somnul cu arbori şi pâraie dantelate
venind până în dreptul lor
şi căutându-i fără să-i atingă

un coridor se naşte între fruntea mea
şi-aceşti copii
pe dinăuntru
un loc melodios la fel cu golul
mărit
dintre vitraliu
şi sfinţii coloraţi pe el

mi-e capul plin în scara asta de copii
mă clatin doar puţin şi îi aud
cu clinchet cristalin cum sună-n mine
şi restul trupului mi-adoarme
în umbra existenţei lor fragile
când primele ninsori îi cheamă
şi stelele încep să li se uite fix în ochi

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimensiuni de timp

Târziu am înţeles
golul rămas
într-un cerc de vise albe,
drumuri necunoscute
în intersecţii de ninsori
cuvinte sub semn
de întrebare
din iarna plecării tale.
Dezleg paşii pribegiei
din hotarul depărtării
dimensiuni de timp
în unghiuri albastre
de cer.
Am învăţat
să cânt balada
răsăritului de soare
în toamna vieţii
ritm de miracol
din cartea speranţei.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semn de carte

(mozaic)

păstrând gustul
de iarbă verde şi zboruri-
semn de carte.

scârţâitul paşilor noştri
pe gheaţă-
iubire dezacordată.

prin viscol,
doi bătrâni
cu grâu încolţit spre altar.

degerături-
coadă pentru
câţiva peşti congelaţi...

ochi închişi,
înfruntând crivăţul...
sora medicală.

nicio stea...
prin nămeţi,
voluntarii de la SMURD.

un gând bun
ca o pâine caldă,
oferită călătorului.

totu-i alb...
cioara trasează
o caligramă.

alergând la cumpărături...
pierdută
esenţa sărbătorii.

vis cu ochii deschişi,
ceaiul e rece -
se vor întoarce cocorii?

cu tine la o cafea-
zăpada
în aşteptare.

într-o tăcere aridă,
violoncelul
aprinde flacăra.

poezie de Anişoara Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gust de migdale

Ninsori se sting, ninsori se-aprind
Pe cerul meu fără de stele,
Aş vrea in gând să te cuprind
Din amintirile rebele.

Cuvinte vor să recompună
Povestea visului frumos
Dar noaptea nu imi cântă-n strună
-Inchide ochii, dormi,...... a fost.

Când jarul soarelui răsare,
In diminetile cu foc
Rămas mi-e gustul de migdale.
Si lacrimile işi fac loc.

poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe metafizică

lui Nichifor Crainic

În porturi deschise spre taina marilor ape
am cântat cu pescarii, umbre înalte pe maluri,
visând corăbii încărcate
de miracol străin.
Alături de lucrătorii încinşi în zale cănite
am ridicat poduri de oţel
peste râuri albe, peste zborul pasărei curate,
peste păduri adânci,
şi orice pod se arcuia
trecându-ne parcă pe un tărâm de legendă cu el.

Am zăbovit îndelung între stânci
lângă sfinţi bătrâni ca ghicitorile ţării,
şi-am aşteptat să se deschidă
o fereastră de scăpare
prin puternice spaţii de seară.
Cu toţi şi cu toate
m-am zvârcolit pe drumuri, pe ţărmuri,
între maşini şi-n biserici.
Lângă fântâni fără fund
mi-am deschis ochiul cunoaşterii.
M-am rugat cu muncitorii în zdrenţe,
am visat lângă oi cu ciobanii
şi-am aşteptat în prăpăstii cu sfinţii.
Acum mă aplec în lumină
şi plâng în târziile rămăşiţe
ale stelei pe care umblăm.
Cu toată creatura
mi-am ridicat în vânturi rănile
şi-am aşteptat: oh, nici o minune nu se-mplineşte.
Nu se-mplineşte, nu se-mplineşte!
Şi totuşi cu cuvinte simple ca ale noastre
s-au făcut lumea, stihiile, ziua şi focul.
Cu picioare ca ale noastre
Isus a umblat peste ape.

poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte nerostite...

Lacrimile-mi sapă-n obraji cuvinte
Cuvinte nerostite!
Se preling şi cad rătăcite pe covor...
Se lasă călcate de talpa-mi în treacăt, întâmplător.
În dorinţa deşartă... la măcar unica şansă... de a spune cum dor
Cum dor cuvintele nerostite?
Şi oare... prelinse în van,
Ce doare mai tare, cuvintele nerostite sau.... sufletul trist, în aşteptarea lor?
Sunt lacrimi, cuvinte... ce pot spune poveşti, dar tac... tac şi dor!

poezie de Gianina Foldvari (24 iunie 2015)
Adăugat de Gianina Foldvari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea primei ninsori

Păstrez colţul
spicului de grâu
cu stropi de rouă crudă
culoarea ochilor tăi.
Iubirea noastră,
cântec întrerupt
de-a versului măsură
cu valuri mă-nconjoară
pe un colţ de cer
ecoul care curge
din timpul despletit
în umbre tremurânde
din dulcea rugăciune.
Mă atinge uşor
o aripă de vânt
lacrimă uitată
din iertare.
Mi-e dor,
să numărăm
paşii dintre noi
şi să ne amintim...
povestea primei ninsori.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

anotimpuri vin şi pleacă spre amurg
porniri amoroase se disting în noapte
felinare luminează străzile din burg
glasul stelelor vibrează în şoapte.

lacrimile iernii îngheaţă pe ramuri
grădina cu magnolii cântă leru-i ler
se-aud colindătorii pe la geamuri
se-apropie Crăciunul la minuni mai sper.

în ieslea cea sfântă să se nască Hristos
cadouri surprize să răsară sub brad
profeţiile iernii au un spirit sfătos
ninsori ideale din ceruri tot cad.

fericirea lumii cu chip drăgăstos
se scurge ca izvorul în propriul vad.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumuri...

Nu mă pot preface
Că orice drum aş lua,
Că orice cărăruie
N-ajunge-n calea ta...
Şi nu mă pot abţine
Prin ploi şi prin ninsori
Prin dogoreli şi vânturi
Să nu-ţi iau calea-n flori...
Prin suflul tău crăiasă
Îmi laşi mereu indicii
Adulmecându-ţi calea
Sub coada-rândunicii...
Am mai aflat o cale
Un râu ce-mi este ghid,
Şi-aştept să te-mbăiezi
Cu sufletu-mi, ce ţi-l deschid...
Pe drumuri către tine
Pentru moment sunt haimana
Şi-n orice cotitură
Înfing o osana...
Că-i drum la deal sau vale,
Că-i caldarâm sau drum îngust
Nu-mi întrerupe ţelul
Ce-I către tine, just...
Tot umbletul acesta
Din mine nu-i un bau,
Doreşte viaţa-ntreagă
Să-i stai în drum... să-ţi stau!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (12 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu vinul nou

Soarele asfinţeşte-n mov,
Rândunelele-au plecat departe.
Seara, sub bolţi, oameni mulţi;
Vinul nou trece din mână-n mână.
Cad ninsori dincolo de munţi.

Urmele verii verzi se îndepărtează,
Vânătorul se-ntoarce din pădure.
Seara, sub bolţi, oameni mulţi;
Vinul nou trece din mână-n mână.
Cad ninsori dincolo de munţi.
.
Aripi de liliac bat lângă frunţi,
Un străin se-apropie-n tăcere.
Seara, sub bolţi, oameni mulţi;
Vinul nou trece din mână-n mână.
Cad ninsori dincolo de munţi.

poezie de Georg Trakl, 1887-1914, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzii- deziluzii

credeam că speranţele sunt polen de flori
că fericirile sunt ninsori de petale
credeam că frământările sunt ruperi de nori
şi că tristeţile sunt cioburi de cristale.

credeam prieteniile livezi cu mere coapte
că nostalgiile sunt lacrimi de viori
credeam că viaţa e doar miere şi lapte
că euforiile sunt sunt stele de ninsori.

în ce să cred acum în stare de alarmă
îmbătrânesc şi crezul e flacăra de foc
e lumânarea ce se stinge fără Karmă
iluziii deziluzii îşi fac în sânge loc.

azi cred că siguranţa e un fel de armă
pe care-o ţii la piept ca pe-un noroc.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi oamenii miros pericolul, aşa cum ogarii adulmecă hoiturile.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între coperţi

Câteodată plouă.
Nu există lacrimi suficiente
în cer
pentru începuturi.
Cad şiruri de cuvinte
prin noi,
îşi fac drum printre paşi obosiţi
prinzându-i între coperţi.
Ne rătăcim acolo, între ele,
idei ce-şi inventează mâini
pentru a se putea dărui.
Orizontul se află acolo,
dincolo de sălile de aşteptare
cărora nimeni nu le-a construit uşi.

Câteodată ninge.
Nu există ninsori suficiente
în cer
pentru a sculpta casă gândurilor
ce se zbat încă
între coperţi de oameni-cărţi.

poezie de Iuliana Şerban
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumuri obosite

mi-am dezgolit gândurile într-o noapte
cuvântul rătăcea în neliniştea tunetului
departe, alte cuvinte izbeau malurile sufletului
mai departe, soarele a îngenunchiat în tăcere
să nu tulbure zborul pescăruşilor
liniştea curgea oblic
printre obosite şoapte
drumuri mergeau agonic în tristeţea serii
erau încărcate de întrebări eşuate
azi păşesc printre orizonturi umede
sunt lacrima ploii pe zidurile lumii
sunt val ce se sparge de mal
sunt ţipătul cerului pe mări de opal
în zori, alte drumuri, fără cuvinte, fără întrebări
drumuri părăsite, drumuri irosite
în faţă, uşa timpului...
cioc-cioc-cioc

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din În neliniştea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce vor fluturii?

"Fluturii? Esenţe pure"
Cuvinte, cuvinte
Ia aminte
Fluturii să mă alinte
Prin ploi şi soare, inainte!
"Către?"
Privind în sus nu poate fi spus
Privind în jos înca un pas alunecos
Spre al capat vieţii intunecos.

poezie de Bachin Deian (18 iulie 2014)
Adăugat de Bachin Deian
Comentează! | Votează! | Copiază!