Între coperţi

Câteodată plouă.
Nu există lacrimi suficiente
în cer
pentru începuturi.
Cad şiruri de cuvinte
prin noi,
îşi fac drum printre paşi obosiţi
prinzându-i între coperţi.
Ne rătăcim acolo, între ele,
idei ce-şi inventează mâini
pentru a se putea dărui.
Orizontul se află acolo,
dincolo de sălile de aşteptare
cărora nimeni nu le-a construit uşi.

Câteodată ninge.
Nu există ninsori suficiente
în cer
pentru a sculpta casă gândurilor
ce se zbat încă
între coperţi de oameni-cărţi.

poezie de Iuliana Şerban
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ziduri

m-am simţit închis de multe ori, între ziduri
între cuvinte
cuvinte aşternute pe ochii minţii, tot timpul
unele au fost şi încă mai sunt, ascuţite.
ţipă
înţeapă inima şi sufletul
altele sunt în tonuri joase, urlă
urletului fiarelor din junglă
urletul nopţii
oamenii au transformat lumea
în fără

vreau liniştea de dincolo
mă vreau acolo unde nu există
fără
fără ţipete şi urlete de cuvinte
fără junglă
vreau acolo unde sunt
cu tine, de iubire ziduri

poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemurirea

O căsuţă parcă pierdută în răscrucea celor patru vânturi stătea prizonieră
între două puncte cardinale legate între ele
cu linia dreaptă a destinului din mintea mea.
Chiar acolo, cândva, Dumnezeu,
odihnea pe o bancă îmbibată cu amintiri.
În fiecare dimineaţă îşi răsturna soarele peste case,
garduri, până pe caldarâmul încins de tălpile copiilor ce alergau
mângâiaţi fiecare–n parte de razele soarelui.
În bucuria lor, liniştea pomilor se transforma într–o fântână de apă vie,
hrănind universul, până şi verdele ierbii de pe marginea drumului ce se pierdea în amintire.
Acolo, lângă acea casă, pe bancă, mai văd şi acum câteodată o umbră sculptată
sub foşnetul pomilor. Se mistuia de focul dorului defilând singură dincolo de lacrimi,
dincolo de gânduri, dincolo de ultimul cuvânt ce seamană blând nemurirea din amintiri.

Toate izvorăsc din acea casă, din acea bancă, şi tot acolo se intorc.

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între cer şi pământ

La graniţa
Dintre cer şi pământ
Acolo unde păsările zboară
Ducând cu ele vise
Acolo,
Odată,
Am pierdut un gând.

poezie de Iuliana Şerban
Adăugat de Maia Dulcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cel care creează, nu există zi de 24 de ore, pentru că el este dincolo de timp şi de spaţiu. În fiecare secundă, sufletul lui zboară între extaz şi agonie, între suferinţă şi bucurie.

citat din Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Elena Lavinia Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nu are voie să se oprească la faza animalităţii suficiente, cel puţin pentru motivul că animalele nu sunt defel suficiente. Un om conştient nu poate fi animal, vrând-nevrând, el este pus în faţa alegerii între cele două căi: fie să devină mai bun şi mai presus de datul lui material, fie să devină mai rău şi mai prejos de animal.

citat din Vladimir Soloviov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Album de prieten

Pentru ca, între noi,
să nu curgă râuri de dor,
vă las cadenţa vorbelor.
Pentru ca, între noi
să nu se întindă pustiul,
vă las grădina gândurilor mele.
Pentru ca, între noi
să nu crească hotare,
vă las o îmbrăţişare.

poezie celebră de Marin Corneliu Dobre din Poezii Alese (1 ianuarie 2004)
Adăugat de Alin Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există suficient de multe cuvinte pentru a-i asigura suficiente provizii unui flecar.

citat clasic din Aldous Huxley
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există certitudinea absolută, dar există suficiente asigurări pentru scopurile vieţii umane.

citat din John Stuart Mill
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exerciţiul memoriei

Lângă ochiul meu
tâmpla pietrei,
părul gri, tâmpla mea orange,
buzele mele verzi
gura de pământ
alungindu-se neînchipuit
între coperţi de pământ
mâini rugătoare.

Împrejur,
viaţa, frază umilitoare
tobogan fosforescent
pentru omul gropar.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu să cred...

Am decupat din mine
o pagină de alb
prin care respir
începuturi de univers.
Mă topesc
în zboruri albastre
şi renasc
orizont.
Simfonii de gânduri
curg între noi
simulând întregul,
care învaţă să crească
în sine însuşi...

Deschid ochii.
Trăiesc în vibraţiile
oricărui centru de lume
şi pentru prima dată
ştiu să cred...

poezie de Iuliana Şerban
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există

Există un timp care se separă.
Unul care ne uneşte
Şi unul care devine alb.
O călătorie de la unul la altul
Pentru o piesă dintr-un cuvânt.
... Sensul silabelor în alb
Devine iarnă între noi,
Legată prin ninsori viscolite.
Am avut un timp pentru a înţelege
Şi un timp pentru a înţelege vremea...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între noi

Între astăzi şi ieri mai există trecut
Între astăzi şi mâine e timp ne-nceput
Între tine şi mine se strânge chemare
Între noi nu există fiori de uitare.

Între noi doare oful, din visul secret
Ce se stinge tăcut incrustat în regret,
Între noi nu s-au scris până-acum amintiri
Între noi stau de veghe întristate priviri.

Între noi, şi clipita se scurge fierbinte
În timpul ce-aleargă cu zel înainte
Între noi, gând tăcut se închină-n cuvânt
Între noi, mai răzbate doar sărutul din vânt.

Între noi, arde slova din timp renăscut
Între noi sunt doar munţi în eternul tăcut,
Un baraj ce respiră eter din abis
Un roman de iubire ce nu a fost scris.

poezie de Ştefan Doroftei Doimăneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un arici pe-un câmp de maci

Între grabă, între treabă
Între urlet, între scrâşnet
Un arici pe-un câmp de maci.

Nebunia zilei latră
Piatră împietrita-n piatră
Un arici pe-un câmp de maci.

Cărţile – Ferestre-n ziduri – Pentru toţi
Un arici pe-un câmp de maci.

Între vise – regăsire
Între taine – amintire
Un arici pe-un câmp de maci.

Printre gânduri, printre rânduri
Printre gene, printre semne
Un arici pe-un câmp de maci.

Între râs şi răsărit
A uita şi amintit
Un arici pe-un câmp de maci.

Între clipă, între frică
Între rugă, între fugă
Un arici pe-un câmp de maci.

poezie de Florin Chilian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există un fel de fir invizibil între actor şi public, şi atunci când se află acolo este uimitor...

citat din Maggie Smith
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu a avut niciodată curajul de a-mi spune "Te iubesc". Mai apoi am înţeles că nu sunt suficiente două cuvinte pentru a cântări ceea ce simte, pentru că ceea ce simţea nu se putea defini, era mai presus de cuvinte.

aforism de Paula Robu (16 decembrie 2021)
Adăugat de Paula Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce bine că totuşi multe cuvinte inutile rămân între coperţi de carte. Şi încă şi mai bine este că puţini mai citesc, azi, o carte. Oare ce lume am crea, dacă ar ieşi în lume cuvinte inutile şi ar face cârdăşie cu cei care nici nu ar şti să le găsească o utilitate?

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există separaţie între zei şi oameni; câteodată se amestecă fără deosebire unii cu alţii.

Frank Herbert în Mântuitorul Dunei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

câteodată tremurul frunzei
îl simt adânc
în buze

acolo
unde nourii şi ţărâna
îşi duc în geană lumina un foşnet de frunze moarte
se coboară din tălpi în sus către genunchi

***

câteodată tremurul frunzei
îl port cu mine
în sânge
până-n jos la glezne

acolo
unde iarba şi roua se unesc
sub tălpile goale
într-o părtaşă solitudine prin anotimpuri-rugi

***

câteodată tremurul frunzei
îl simt rostogolit până la umerii mei
până la buzele tale

acolo
unde nimeni nu calcă lacrăma firului de iarbă
un cântec gângurit lăsat-am ca pe un rug înflorit să se-audă
în tremurul frunzei

poezie de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum voi mai putea să mă recunosc?

Uneori mi-e frică să dorm.
Visele mi-ar putea zbura către pietre
din dorinţa de a le sculpta mâini.
Aş aştepta poate, golită de mine,
un răspuns
privind cum devin treptat una cu ele,
cum mi se face dor să ning
prin cerul de lumi
strivind aerul care ne desparte
de orizont.
Şi dacă mă voi trezi
la mijlocul drumului,
cum voi mai putea oare
să mă recunosc?

poezie de Iuliana Şerban
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de uşa interzisă clocoteşte viaţa morală a fiecăruia dintre noi. În odaia aceasta, în care nimeni nu poate pătrunde fără voia noastră şi a cărei uşă rămâne pentru ceilalţi cel mai adesea închisă, se desfăşoara drama fiecărei vieţi. Acolo au loc complezentele noastre cu noi, acolo îşi au sălaşul duplicităţile noastre, de acolo ne procurăm scuzele pentru tot ceea ce facem. Însă tot de acolo apare şi creşte dezgustul de noi, acolo cad măştile pe care îndeobşte le purtam, acolo are loc suplicierea noastră, judecata noastră şi, în sfârşit, tot de acolo obţinem un nou termen de graţie pentru a putea parcurge o altă bucată din drumul pe care-l mai avem în faţă.

Gabriel Liiceanu în Uşa interzisă (2002)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!