Dizident

sunt
cel mai mare poet
numai că
pixul
fir-ar mă-sa a dracu
şi curva aia ieftină de foaie
au fugit împreună...

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşec

muza umbla ca nesimţita
în coala goală prin cameră
trăgea cu coada ochiului la
pixul meu erect din pricină de iluzie
şi aşa
s-a ratat
un poem

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

inductus

planuri alungite, contorsionate, un verb dedesubt
şi deasupra
subţiind legăturile luminii cu lucrurile

ca un înveliş, dar nu gest întrerupt, pudoarea rostirii
trece-n curaj vreodată?!

creioane încinse înfipte în încheieturile mâinilor, picioarelor
pe o foaie de hârtie aparent goală – răstignit
un poet nu mai scrie, recită astfel.
Urechea ta învaţă glasul cel de acum.
…………………………………….
Literele au dezgolit rădăcini, credeai
că nu-s atent, priveai gingia sângerându-mi
fiindcă am gustat din ele
de atunci
nu mai există un «ăsta sunt eu», m-am scurs
trecând prin agregări străine…
…………………………………….
rămas undeva între planuri, rostind fără încetare
numele tău
îi ţin culcuş pe limbă, interval of interval rugăciune

mă vrei astfel, ştiu, să nu fi învăţat literele
degetele mele de grădinar le-ai fi vrut
de pădurar, de miner… numai curajul
da, acesta să fi fost de poet!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

dau cu chirie simbolică ventricul
disponibil imediat, proprietarul
a fugit
bateţi sfios la aortă

catren de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiducul lui Peşte

Foaie verde sălcioară
m-am născut colea la ţară
într-o joi de primăvară

Şi-am zis verde de năut
de ce naiba m-am născut
plânge-un clopot surdomut

Dau să mă ridic din pat
facebooku-însă-i blocat
cum dracu să fiu bărbat

Foaie verde foaie lată
mândra mea însă-i bărbată
cum Doamne să fie fată

Şi-am pus mâna pe topor
îmi spuneam aşa de zor
că sunt copil din popor

Restu-i dragă cum se ştie
pretutindeni bucurie
dar-ar boala-n ea de vie

poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sex

(ai tinde să crezi că poezia este
de sex feminin din versuri neutre
şi că pixul meu
foarte masculin şi prepotent
în coala ta caută
satisfacţia amândurora)

fiinţele sunt instalaţii sofisticate
o încrengătură de tuburi şi secreţii
şi doar un bob de muştar
care
mai înfundă (pe nesimţite)
ţevile
este perceput drept muză

spiritualitatea
este cuantificată pe cântare măsluite
(de aia lumea şi crede în dumnezei gumaţi
supraelastici, să le vină pe măsură precum blugii)
lirica, doar un pretext să ne scuipăm în ochi cuvintele
restul
o foarte-foarte mare foame
de nejustificată importanţă sau
gălăgie
să creadă Moartea că
noi încă mai suntem vii după
sărutul ei
foarte sexi

ce se-ntâmplă cu toate acestea
după ce ideea de eternitate ne lămureşte
ştie doar
coala

(dar n-o să-ţi spună ţie totul
misterul feminin se pătrunde doar
cu un cuvânt penetrant
nu cu pixul)

şi tu încă mai cauţi
prima iubire?

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-i daţi drumul...

dacă tot am scris cartea asta
să-mi permit acum
să fiu snob
să vă rog
când îmi veţi face statuie
(nu aveaţi de gând
dar cine ştie)
să puneţi şi un cal sub mine
fiindcă toată viaţa mi-am dorit
să am un cal
şi apoi
să urcaţi calul într-un car
copilăria mi-a rămas acolo
cu ochii pe un car ce străpungea depărtări
iar carul
să-l suiţi pe un deal care caută spre mare
toată viaţa mi-am dorit
să ajung mare şi
să-i daţi drumul în jos
când vor găsi calul
peste sute de ani
vor zice
uite ai dracu
ăştia alde barbu
călăreau pe sub ape

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găsi şi batista; era, evident, mototolită, în plus, plină de bombonele în ambalaje multicolore, care se împrăştiară pe jos. Lunganul şterse pixul şi i-l înmână colegului său, apoi se şterse pe mâna murdară de ciocolata topită. Mototoli batista, care acum era şi murdară şi o vârî nepăsător la loc, în buzunar, după care se aplecă să-şi strângă bomboanele de pe jos. Lucian luase pixul, încă lipicios şi privi dezaprobator spre colegul său cel înalt. Era cazul să semneze actele şoferului, care asistase amuzat la această scenă. Încercă să utilizeze pixul, dar înainte de pasta albastră a acestuia, pe foaie apărură câteva litere maronii, dulci...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul şi covrigul

Cred în tine poezie
din nimic zău m-ai creat
şi de-atunci fir-ar să fie
nici poet nu-s nici bărbat

Din nimic zău m-ai creat
cred în versul tău de aur
chiar dacă m-arunci din pat
patul tău cel plin de lauri

Cred în mersul tău de aur
o de când fir-ar să fie
am încălecat pe-un taur
cred şi-n mine poezie

Din nimic tu m-ai creat
şi poet dar şi bărbat

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 februarie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luke: Ascultă, vreau să ştii că am avut o mică discuţie cu Jess mai devreme.
Lorelai: Da?
Luke: Da, şi am stabilit nişte reguli în ceea ce priveşte relaţia lui cu Rory. Crede-mă, ştie acum că o să fiu cu ochii pe ei în fiecare secundă cât sunt împreună.
Lorelai: Ce bine.
Luke: Da.
Lorelai: Ştii, sunt împreună în acest moment.
Luke: Ce?
Lorelai: O, da. "Trebuie să cumpăr o piesă pentru maşină", "Mă duc să învăţ" - e codul copiilor pentru "Hai să ne întâlnim în locul dinainte stabilit, departe de ochii unchiului meu neştiutor."
Luke: Glumeşti, nu? Doar nu crezi că... fir-ar să fie, asta fac. Sunt împreună. Au folosit codul copiilor şi acum sunt împreună.

replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă stimez mai mult ca practicant al matematicilor şi prea puţin ca poet, şi numai atât cât poezia aminteşte de geometrie.

Ion Barbu în conversaţie cu I. Valerian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romică: Oricum, părinţii noştri nu ne dau încuviinţarea. Mai bine fugim împreună!
Ramona: În lume?
Romică: Prea departe. Mergem la oraş. Am un văr, portar la "Hotel Paradis". Ne rezolvă o cameră ieftină. E după sezon. Hotelul e gol...

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalmul poetului

Să-ţi urc Golgota poezie
să bat pironul unui epitet
dar până când fir-ar să fie
îmi mai permiţi să fiu poet

Mai bat pironul unui epitet
metafora-şi deschide rana
din trupul ultim de sonet
îmi culeg sângele cu cana

Metafora-şi deschide rana
dar până când fir-ar să fie
nu-mi uit condiţia umana
şi-ţi urc Golgota poezie

Să bat pironul unui epitet
în stâlpul infamiei că-s poet

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avocatul lui Procust

Vrei să scrii o poezie
bine cheamă-ţi avocatul
dar să-i spui fir-ar să fie
doar cât îţi permite patul

Uite ăsta-i avocatul
poţi să scrii tot ce te doare
însă versurile de-a latul
să le pui sau în picioare

Poţi să scrii tot ce te doare
întinde-te fir-ar să fie
ca zăpezile la soare
dup-un dram de poezie

Apoi ia-ţi cu tine veacul
şi te du urgent la dracu'

rondel de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fugit...

Am fugit ades de mine,
Fără să mai iau în calcul
Că nu ştiu unde mă duc...
Lovindu-mă iar cu capul
De propria goliciune!

Am fugit mereu de lume,
Chiar dacă nu am putut
S-o evit, cum am sperat,
Dar măcar am început
De ea, a nu mă mai teme!

Am fugit mereu de tine,
Cel ce ştii atât de multe!
Mai puţin esenţa vieţii...
Ştii tu? Lucrurile sfinte –
Cele care-ţi sunt străine!

Am fugit de toţi şi toate,
Mai puţin de slăbiciuni...
Am fugit, dar nu mai fug –
Nu mă mai tem de minuni,
Nu mai fug de realitate!

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (13 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măritiş pe furiş

Îi venise rândul fetii,-n rândul lumii să mărite,
Dar găsişi atâta grabă?! Nu vrea fata... Doamne sfinte!
- Vezi, fă, tu, că eşti femeie, care-i e nemulţumirea,
Că de nu ne ştie satul, fir-ar ei să-i fie firea!
- Mâine, îţi promit bărbate, că deschis am să-i vorbesc,
Numai lasă-mă la noapte rostul bun să-l ticluiesc!
Iaca, vine dimineaţa...
- Fă Ileano, vino-ncoa!
- Ce e bre, atâta grabă?! Ia zi, s-a-ntâmplat ceva?!
- Maică, ştii, vorbeşte satul... Taf-tu este mâniat...
Eşti frumoasă, eşti deşteaptă, numai nu te-ai măritat.
Spune tu măicuţei tale, care-i baiul, draga mea?!
- Iaca-ţi spun maicuţă bună, însă nu te mânia!
- D-apoi ce o fi să fie, zise mama.
- S-a făcut! Ştii tu mamă, cum că fata nu-ţi mai e ca la-nceput?!
- De, tu ai crescut copilă!
- Nu mai sunt nici fată mare! Vezi?!
Aici îmi este hiba.
Zise mama: Ai răbdare! Mergem şi tocmim feciorul
Nu-i aşa de negru dracu!
Oala ta, fetiţa mamei, are-n lume şi capacul.
........................................................................................
Şi veni şi ziua nunţii. Toate-au fost la locul lor,
Patul pregătit prea bine, pentru noaptea mirilor.
- Draga mea, îi zise mama, mergi degrabă, ia dovleacul,
Şi-adânceşte-te în pături prima, altfel dai de dracu!
.........................................................................................
Multă trudă, bietul mire, urgisit şi transpirat,
Cât fumă doar o ţigară, apoi se întoarse-n pat.
Ce să vezi în astă vreme?! Fata puse jos dovleacul
Şi când mirele se-ntoarse, făcu gaură şi sacul.
Bucuros nevoie mare că aleasa-i domnişoară,
Când văzu dovleacul, parcă şi-aminti că-i burta goală.
Făcu poftă de mâncare şi mâncă dovleacul tot
Fiindcă dup-atâta muncă, foame îi era, socot.
Nu fu bine dimineaţă, că la mă-sa vine fata:
- Ce mă fac mămică?! Moare! A mâncat dovleacul, gata...
- Taci că n-are nici pe dracu, (cum o spune toţi românii)
De acum, fetiţa mami, eşti şi tu în rândul lumii!
Taf-tu a mâncat un mar şi ar mai fi vrut vreo zece,
Când o fi să se trezească, o să vezi tu că îi trece!
Iaca! Să vorbească lumea! Nu mai eşti în gura lor,
Eşti femeie măritată, zică de-astăzi câte vor!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis bolnav

Sunt omul care şi-a pierdut umbra.
Am căutat-o în noapte
dar noaptea a fugit speriată.
Am căutat-o în peşteri
dar liliecii mi-au răspuns cu blesteme.
Am căutat-o în mare
dar marea a fugit în cer.

Sunt omul care şi-a pierdut umbra.

Nedumeriţi, apoi nemulţumiţi,
oamenii m-au alungat.
M-au privit împietriţi cum fugeam.
Umbrele lor clătinau din cap.

Am privit cerul
şi-am văzut
umbra soarelui pe infinit.

poezie de Valeriu Butulescu din revista "Mărturisiri literare" (1971)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râde dracu'

Râde dracu' de şiret,
El, ce-i cel mai cel proclet.
Râde dracu' de cireadă,
Dar nu vede că-are coadă.
Râde dracu' de brunet,
El fiind negru complet.
Râde dracu' de ţigan,
Tocmai el, care-i catran.

pamflet de George Budoi din Diavolul în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (10 aprilie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prof. Janet Nică-Bechet (Mare poet şi epigramist)

Pe Nică, una din puştoaice,
L-a întrebat... aşa de-a dracu':
- La tine, vin şi bulgăroaice?
Şi Nică-a spus: - Dacă iau bacu'!...

epigramă de Constantin Păun (2007)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul ca o flacără se înalţă

De când tăcerea mă înalţă
eu nu-s poet ci dinamită
m-azvârl cu stelele în baltă
şi îngerii pe boltă mă imită

Eu nu-s poet sunt dinamită
cuvintele în aer explodează
şi cerul seamănă c-o plită
din gură-mi iese câte-o rază

Tăcerile pe foaie explodează
m-azvârl cu stelele în baltă
natura întreagă fiind pe fază
tăcerea Doamne când mă saltă

Eu nu-s poet sunt dinamită
Pegas cu soarele-n copită

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (6 aprilie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet anonim

Tatălui meu,
Gorunescu Valeriu
Sunt marele poet anonim,
Îmi inec genialul creier în vin,
Numai în licoarea lui Bachus devine productiv!
Ca orice emotiv, imi racordez inspiraţia, de la venele alcoolizate, la pana de scris
Îmi şterg transpiraţia şi aştept vibraţia
Întotdeauna implor indiferentul destin
Să mă condamne
La galerele eternităţii

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din volumul de versuri Pasagere clipe (1917)
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!