Poetul ca o flacără se înalță
De când tăcerea mă înalță
eu nu-s poet ci dinamită
m-azvârl cu stelele în baltă
și îngerii pe boltă mă imită
Eu nu-s poet sunt dinamită
cuvintele în aer explodează
și cerul seamănă c-o plită
din gură-mi iese câte-o rază
Tăcerile pe foaie explodează
m-azvârl cu stelele în baltă
natura întreagă fiind pe fază
tăcerea Doamne când mă saltă
Eu nu-s poet sunt dinamită
Pegas cu soarele-n copită
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (6 aprilie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.