Am fugit...
Am fugit ades de mine,
Fără să mai iau în calcul
Că nu știu unde mă duc...
Lovindu-mă iar cu capul
De propria goliciune!
Am fugit mereu de lume,
Chiar dacă nu am putut
S-o evit, cum am sperat,
Dar măcar am început
De ea, a nu mă mai teme!
Am fugit mereu de tine,
Cel ce știi atât de multe!
Mai puțin esența vieții...
Știi tu? Lucrurile sfinte
Cele care-ți sunt străine!
Am fugit de toți și toate,
Mai puțin de slăbiciuni...
Am fugit, dar nu mai fug
Nu mă mai tem de minuni,
Nu mai fug de realitate!
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (13 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Niciodată n-am fugit după bani. Am lăsat banii să fugă după mine... și au fugit, slavă Domnului.
Nicu Constantin în Interviu 2009
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel Sulamitei
De ce a fugit Sulamita,
Când totu-i stătea la picioare?
La ce se gândea visătoare
Iubita și neîmplinita?
Nu i-a păsat că ea e vestita
Deși înnegrită-i de soare,
De ce a fugit Sulamita
Când totu-i stătea la picioare?
Ce greu îndurase ursita
În lumea neîndurătoare,
Nu aur voia, ci clipita
Iubirii din câmpul în floare.
De ce a fugit Sulamita?
rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șoareci
din acel minut cum
m-am străduit și am murit
: orele au fugit
: au fugit precum șoarecii
e periculos să fii mort
: toți în jurul tău sunt vii
șoarecii de asemenea
/și fug precum orele/
poezie de Anna Grig
Adăugat de Adela Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fugit ireparabile tempus...
Vai, ce simpatici moșnegei,
Nici timpul nu i-a mai schimbat;
Și azi mai merg pe la femei...
Când la "bărbați" e ocupat!
epigramă de Viorel Frîncu
Adăugat de Viorel Frîncu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iepuraș coconaș
Iepuraș coconaș
A fugit peste imaș
Și s-a dus colo sus
Într-o tufă s-a ascuns!
Dar Dulău, câine rău,
L-a gonit din cuibul său
Și-a fugit speriat
Colo-n codru-ntunecat!
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peste tot și nicăieri
Hoinărind peste tot și nicăieri
Așa e astăzi, așa a fost și ieri
Privesc în jos, privesc și-n sus
Pe cer planează un vultur pleșuv.
Un om uscat, pare-a fi viu
Pășește sub cerul cenușiu de întuneric,
Plimbându-se pe malul râului sângeriu
Unde peștii Piranha așteaptă flămânzi.
Și am fugit, m-am ascuns departe
De ploaia violentă cu picuri acizi
Topind în jur pe toți și toate
Am fugit, mă ascund, peste tot și nicăieri.
poezie de Edmond Ioan Siladie (14 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea a fugit până la cer
Când sunt cu tine
nu există timp
pare a fi o
veșnicie.
Și chiar dragostea
s-a uitat la timp
și a-nceput să râdă,
pentru că știa
că nu are nevoie de el.
S-a prefăcut
că moare
pentru o zi
pentru a-nflori seara,
fără legi de respectat.
A adormit cuminte
într-un colț
al inimii mele
pentru un timp
care nu există.
A fugit până la cer
fără să plece,
s-a întors
fără să plece,
timpul a murit,
iar ea a rămas.
poezie de Eugenia Calancea (6 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mie nu-mi place deloc să mi se spună "Maestre". Mi se pare oribil, dar oribil, oribil! "Ecoute, mon vieux" (Ascultă, bătrâne!), le răspund, "măiestria nu se-nvață, ți-a dat-o Dumnezeu, dar nu poți s-o practici dacă nu ai meseria în care măiestria să se exprime". Uite, Michelangelo a fugit de la Ghirlandaio! Brâncuși a fugit de la Rodin!
Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fugit irreparabile tempus
Fugit irreparabile tempus
Timpul nu mai are răbdare
Sunt timp în căutare de spatiu,
Doar așa pot căpăta sens!
Mă las bucurat la trecut, viitor și prezent
În trecut eu zburam, iar ție îți ploua pe aripi
Viitorul este întotdeauna incert
În prezent, lemn pentru foc mi-a rămas doar piciorul de lemn
De la minus la plus infinit, oamenii mă locuiesc temporar
În povestea vieții lor, devin relativ
Se poate vorbi despre vanitatea scriitorului Timp
El ne scrie poveștile, doar el știe să ne citească
Sub privirea -i de expert,
poveștile vieții noastre sunt banale, futile, inutile
Timpul nu mai are răbdare
Timpul nu are niciodată răbdare!
Fugit irreparabile tempus
poezie de Gorunescu V Carmen Lidia din Nepublicată
Adăugat de Gorunescu V. Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hannibal Lecter: Îmi vei spune acum. După uciderea tatălui tău ai rămas orfană. Aveai 10 ani. Ai mers să locuiești cu niște verișori la o fermă de oi și cai în Montana. Și...?
Clarice Starling (ochii i se umezesc): Și într-o dimineață, pur și simplu am fugit.
Hannibal Lecter: Nu "pur și simplu", Clarice. Ce te-a determinat? La ce oră te-ai pornit?
Clarice Starling: Devreme, încă era întuneric.
Hannibal Lecter: Înseamnă că te-a trezit ceva, nu-i așa? Un vis? Ce a fost?
Clarice Starling: Am auzit un zgomot ciudat.
Hannibal Lecter: Ce era?
Clarice Starling: Erau... țipete. Un fel de țipete, ca vocile unor copii.
Hannibal Lecter: Ce ai făcut?
Clarice Starling: Am coborât, afară. M-am furișat în șopron. Îmi era atât de frică să mă uit înăuntru, dar trebuia s-o fac.
Hannibal Lecter: Și ce ai văzut Clarice? Ce ai văzut?
Clarice Starling: Miei. Mieii țipau.
Hannibal Lecter: Tăiau mieii de primăvară?
Clarice Starling: Și țipau.
Hannibal Lecter: Și ai fugit?
Clarice Starling: Nu. Mai întâi am încercat să-i eliberez. Am deschis portița țarcului lor, dar ei n-au fugit. Pur și simplu stăteau acolo, confuzi. Nu fugeau.
Hannibal Lecter: Dar tu puteai așa că ai fugit, nu-i așa?
Clarice Starling: Da. Am luat un miel și am fugit cât de repede am putut.
Hannibal Lecter: Încotro te îndreptai?
Clarice Starling: Nu știu. Nu aveam nici apă, nici mâncare și era foarte frig afară, foarte frig. Credeam că dacă voi putea salva măcar unul, dar... era atât de greu. Atât de greu. Nu am făcusem mai mult de câțiva kilometri când m-a luat mașina șerifului. Fermierul era atât de furios încât m-a trimis la orfelinatul luteran din Bozeman. N-am mai fost niciodată la fermă de atunci.
Hannibal Lecter: Ce s-a întâmplat cu mielul tău?
Clarice Starling: L-au omorât.
replici din filmul artistic Tăcerea mieilor, scenariu de Ted Tally, după Thomas Harris
Adăugat de Butnariu Iris Paula
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plumb pe aripi
Mi-au fugit din jur "urâții",
Nici nu știu ce i-a gonit,
Poate-a fost doar gluma vieții,
De-a-i trimite-n asfințit
Mă impiedicam de dânșii
Când dansam pe ritm de vals,
Mormăiau, erau ca urșii,
Pierdeam pași în al meu dans
Nici nu caut explicații,
La ce bun? Oricum s-au dus!
Și cu ei și aberații...
Au fugit și s-au ascuns
Nu cred c-am făcut nimica,
Am iubit, am existat,
Am uitat ce este frica
Și te uită! Au plecat...
Să le fie numai bine,
Mă tot pun în locul lor,
Am ceva din ei în mine,
Ceva greu, ce curmă zbor...
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fugit irreparabile tempus
Fugit irreparabile tempus
Sunt timp în căutare de spațiu, numai așa pot căpăta sens
Mă las conjugat la trecut, viitor și prezent
În trecut, eu zburam, iar ție îți ploua pe aripi, Lorelei
Pentru oameni, viitorul este întotdeauna incert
În prezent, lemn pentru foc, ti - a rămas doar piciorul de lemn
Eu, Timpul sunt întotdeauna măreț!
De la minus la plus infinit, oamenii ma locuiesc temporar
În povestea vieții lor, devin relativ
Se poate vorbi despre vanitatea scriitorului Timp care ne scrie poveștile și ni le citește
Sub privirea sa de expert, lecturile devin banale, futile, inutile
Pentru oameni, Timpul nu are niciodată răbdare
Fugit irreparabile tempus
poezie de Gorunescu V. Carmen Lidia
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Resuscitarea României
Săracă țară bogată
ehehei demult am spus
dar acum ca niciodată
nevoia ne ia pe sus
Ehehei demult am spus
unde ne-au fugit eroii
munții unde ni s-au dus
în spânzurătoarea ploii
Unde ne-au fugit eroii
ba aici ba niciodată
în prăpastia nevoii
săracă țară bogată
Românie maica mea
moartea cred te-ar învia
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 februarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Textul original este scris în limba română.
Perenitate
de ceva vreme
am căpătat un obicei ciudat
îmi place să mă ascund
în diverse stări
ale unor lucruri anume
cum ar fi niște scorburi
sau înșelătoare gânduri
din pieitoare spume de stea
în fapt
am fugit în venele unei pietre
să fiu una cu fulgerul ce despică
dincolo de cumpăna simțurilor
colbul luminii
n-a curs picătură de sânge
nimic n-a curs din vena cavă
a pietrei inerte
și am fugit să mă ascund
în brațele ierbii
într-o lume ce clipocește peren
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ar fi fost după mine și dacă Înțelepciunea m-ar fi vrut de soț, aș fi fugit chiar și de ea.
aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "On Solitude Paperback" de Michel de Montaigne este disponibilă pentru comandă online la 49.99 lei.Mă consider un cetățean al lumii. Nu știu unde e locul meu acum, m-am născut sub Stalin, am fugit de Brejnev și am ajuns la Trump. Nu e chiar corect.
Mikhail Baryshnikov în ziarul Adevărul, interviu (13 iunie 2017)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia poeziei
Am prins momentul și-am fugit din mine,
Mi se urâse de atâta ploaie,
Ploua catastrofal numai cu rime,
Tuna, și strofele veneau șuvoaie.
Am luat-o peste câmp. Cu nerăbdare
M-am îndreptat către copilărie,
Dar și în clasele elementare,
Am dat tot peste tine, poezie!
Am vrut să fug în lume cu băiatul
Pe care l-am iubit întâia oară...
De cum a biruit în el bărbatul
Și-am dat ultimul strigăt de fecioară,
În noaptea-aceea când ardea tot patul,
Șimțeam cum poezia mă-nfășoară.
Și-n nopțile de veghe, când copiii
Nu mă lăsau a pune geană-n geană,
Îmi aprindeai, precum fanaragiii,
Lumina versului nepământeană.
Chiar și în lumea falselor impresii
Date de-dumnezeii-nchipuirii,
Minciuna jalnicelor lor expresii
Nu s-a putut opune-n toate firii,
Căci poezia nu face concesii
Nici sub amenințarea prăbușirii.
Astăzi, în ploaia nopții abisale,
Când am fugit din mine nepermis,
Cuvintele, ca niște catedrale,
Au răsunat cu orgile în scris.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sergentul: Ești naiv, colega. Dumneata știi că noaptea trecută doi morți au fugit de la morgă?
replică din piesa de teatru Veșnicie provizorie (Hoțul cinstit), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Punctul G
E-o întreagă controversă
Dacă e sau nu real
Punctul "G", ginecogic,
Subiect deja banal.
Eu vă spun în cunoștință,
Am cercetat trei decenii
Nu există, lume dragă!
Poate aveți voi... vedenii.
Cercetați, aveți pe Google
Un prieten la-ndemână,
Veți găsi despre poveste
Punctul "G" cum stă pe... mână!
O să zici, "Petre, bați câmpii!"
Ca un dobitoc oricare,
Știți și voi, proștii sunt siguri
Plini de ei și de..."onoare".
Revenind la subiectul
Care-a generat poemul,
Punctul "G" e călătorul
Care a fugit cu trenul.
A fugit... nu mai există...
Nu mai este printre noi
Nu-i în vagin, nici altunde
Cercetați un pic și voi!
poezie de Petrică Conceatu (24 mai 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fugit ireparabile...
Pentru cine lucră bine,
Vreme trece, vreme vine;
Pentru cine doar petrece,
Vreme vine, vreme trece...
epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!