Poetul ca o flacără se înalță
De când tăcerea mă înalță
eu nu-s poet ci dinamită
m-azvârl cu stelele în baltă
și îngerii pe boltă mă imită
Eu nu-s poet sunt dinamită
cuvintele în aer explodează
și cerul seamănă c-o plită
din gură-mi iese câte-o rază
Tăcerile pe foaie explodează
m-azvârl cu stelele în baltă
natura întreagă fiind pe fază
tăcerea Doamne când mă saltă
Eu nu-s poet sunt dinamită
Pegas cu soarele-n copită
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (6 aprilie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Citate similare
Implozie în lanț
Când primăvara mă imită
eu nu-s poet ci dinamită
distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Implozie solară
Eu nu-s poet ci dinamită
când primăvara mă imită
și-mi scoate mugurii afară
ca florile să nu mă doară
Ca un vulcan cu stele-n miez
eu nu exist eu explodez
stiloul meu și-aruncă lava
și cerul își pornește nava
Sufletu-mi arde pe hârtie
tăcerea țipă că e vie
și nimeni totuși nu întreabă
de unde-atâtea stele-n iarbă
Și-n cer de unde-atâtea flori
un ghiont îți dau și iată zbori.
sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Poet pe cale de dispariție
Ești o bombă de cuvinte
păi atunci hai explodează
nu mai fi așa cuminte
și aruncă-le o rază
Hai odată explodează
schije să-ți arunce versul
poezia stă de pază
să nu fugă universul
Doar o schijă asta-i versul
nu mai fi așa cuminte
tăcerea dacă-i reversul
fii o bombă de cuvinte
Și-nc-o dată explodează
fii cu moartea hai pe fază
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (20 mai 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Eu nu-s poet
Eu nu-s poet, ci pictor de cuvinte,
Penelul meu din litere-i făcut
Când coala albă-ncepe s-o alinte
Punând culori fierbinți ca un sărut.
Eu nu-s poet, ci țesător de visuri
Ce-s toarse din ciudatul curcubeu
În care luminează paradisuri,
Dar și abisuri fără Dumnezeu.
Eu nu-s poet, ci cioplitor de stele
Pe care le arunc când nu îmi plac,
Căci doar luceferi caut printre ele
Ca să îmi poarte chipul veac de veac.
Eu nu-s poet, ci cronicarul erei
În care am trăit urât și prost
Și-ai cărei ani pierduți, plini de mizerii,
I-am zugrăvit așa precum au fost.
Eu nu-s poet, ci sclav al poeziei
a cărei grea galeră-ncerc s-o duc
în portul liniștit al veșniciei,
neliniștit, căci nu știu dacă-apuc.
poezie de Anatol Covali (12 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Când eram tânăr, credeam în trei lucruri: marxismul, puterea salvatoare a cinematografului si dinamită. Acum cred doar în dinamită.
citat din Sergio Leone
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Receptare din zbor
Însă tăcerea dacă mă irită
eu pun în versuri dinamită
și către cer o iau din loc
de mă citesc îngeri de foc
poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (2 septembrie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.D-rei G.
Nu-s poet cu faimă mare,
Recunosc, dar am o scuză,
Sunt și eu poet, duduie,
Pe cât ești mata de muză.
epigramă de Sandu Russu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu sunt
Eu nu-s vreo zeița așa cum mă vezi
Nu-s lumina din zori ce-ți bate la geam
Nici iarba ce-mbracă câmpiile verzi
Nici floarea ce galeș zâmbește pe ram.
Nu-s nici trilul de-l auzi în pădure
Ploaia de vară ce-astâpăr-un dor
Nu sunt dulceață din boabe de mure
Nici măcar Lună pitulată într-un nor.
Nu-s cerul de vară cu stelele mii
Nici speranța ce se-aprinde scânteie
Nu-s nimic din tot ce visezi tu c-aș fi
Sunt puțin, doar atât, o femeie...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf unui poet
Pe un catafalc cernit
Din mirificul Parnas,
Zace un poet lovit
De-o copită de Pegas.
epitaf epigramatic de George Caranfil din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu-s
Eu nu-s decât poet - îi zic
Și-mi spune: "Altceva nimic?..."
distih de Gotthold Ephraim Lessing, traducere de Otto Starck
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Emilia Galotti" de Gotthold Ephraim Lessing este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Sunt femeie
Eu nu-s doar om, sunt o dorință.
Nevoia ta de dragoste.
Când nu te-nfrunt am biruință,
Piedestal ți-am brațele.
Eu nu-s doar om, îți sunt o foame.
Nevoia ta de-a răsfăța.
Când te iubesc mă ții pe palme
Și mă ridici deasupra ta!
Eu nu-s doar om, sunt visul tău,
Nevoia ta de a avea.
Creată-am fost de Dumnezeu,
Răspuns la rugă să îți dea!
Eu nu-s doar om, eu sunt FEMEIE!
Nevoia ta de-am fi pe vrere.
Când nu mă lupt ți-s
Dumnezeie,
Căci tu-mi cedezi a ta putere!
Eu nu-s doar om, sunt înger sfânt.
Nevoia ta de-a te-mplini.
Din cer venit-am pe pamânt,
Jumate ție spre a-ți fi!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unele cuvinte au dinamită, altele bombe cu neuroni!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Poemul și covrigul
Cred în tine poezie
din nimic zău m-ai creat
și de-atunci fir-ar să fie
nici poet nu-s nici bărbat
Din nimic zău m-ai creat
cred în versul tău de aur
chiar dacă m-arunci din pat
patul tău cel plin de lauri
Cred în mersul tău de aur
o de când fir-ar să fie
am încălecat pe-un taur
cred și-n mine poezie
Din nimic tu m-ai creat
și poet dar și bărbat
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 februarie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Trupul de poet
iese din prăpastia în care se odihnește
după fiecare vers scris beat
de tăcerea paginii albe
cu speranța urcă în spate
îi miroase a soare înghețat
și liliac înflorit lângă orizont
trupul de poet iese din spuma mării
șiroind de versuri
și scrie pe cerul azuriu
din crengile copacilor își face penițe
le moaie-n lacrimi de femeie
îndrăgostită în fuga norilor
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe baltă
Și din când în când pe-o baltă,
După gâze peștii sar,
Până-o dată, ce îi saltă
Vreun... pescar.
epigramă de Vasile Iușan din Estivale (2009)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Circuitul tăcerii
Tăcerea zburdă pe hârtie
cuvintele sunt niște lupi
tăcerea va muri o știe
dar zburdă cum s-o-ntrerupi
Cuvintele sunt niște lupi
ce urlă iată în consoane
vocalele din cer se rup
plutesc tăcerile baloane
Cum urlă lupii în consoane
tăcerea moare și n-o știe
trezește-o dacă poți Ioane
tăcerea doarme pe hârtie
Cuvintele ca niște lupi
te-or devora în bot de-i pupi
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (10 februarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Glonț
Poporul iar o să doarmă
țara-i pregătită
și la primul foc de armă
o să fie dinamită
poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (20 aprilie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Tăcerea îngerilor
tăcerea lui Dumnezeu este neantul
un întuneric care încetinește
tăcerea mea este o lumină care încetinește
vorbele-mi sunt răzvrătiri ale întunericului
așa cum stelele sunt răzvrătiri de lumină
în tăcerea lui Dumnezeu
Doamne scrie cuvintele scrie cuvintele
am obosit să strig din visul altuia
mâinile mi s-au lipit de atâta rugăciune
la marginile vieții demult nu mai locuiește moartea
doar îngeri cu pene smulse sângerează
în tăcerea lor
poezie de Simion Cozmescu din Poememailungidecâtnumeletău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, când, când, când, vor înceta
... O, când, când, când, vor înceta
tânguirea și vorba? Nu s-au ivit îndeajuns
maeștrii s-așeze vorbele omenești? De ce-ncercările noi?
Nu-s oare, nu-s, nu-s oamenii
doborâți de carte? Ca de un dangăt necurmat.
Când, între două cărți, ți se arată cerul tăcut, sau
o palmă de pământ obișnuit în înserare luminează-te.
Mai mult ca furtunile, mai mult ca mările
au urlat oamenii. Ce imensități de liniști
trebuie să fie-n univers să mai putem auzi greierul
noi, urlătorii. Ca stelele
să ne apară tăcute în eterul covârșit cu zbierete
ne-au cuvântat părinții din vechi, bătrânii, răsbătrânii,
ca noi, în sfârșit, s-auzim, să fim oamenii,-ntâii, ce-aud!
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Cartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la 
Ador... Mită
De când Mitu cere mită
Toată lumea îl imită
Și că stă, (nu e uimită!),
Pe-un... butoi de dinamită!
epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!