Daniel Vișan-Dimitriu

Coșmarul de sfârșit

S-a îngrozit pădurea trezită-n dimineață
De albul ce-a-nvelit-o cu nedoritu-i voal,
Se zvârcolește râul sub platoșa de gheață,
Iar frigul este rege-n tabloul hibernal.

Nici nori nu se arată, iar Soare nu mai este
Deasupra de regatul odată înverzit;
E albul simplu, rece, tablou, miraj, poveste,
Coșmarul unei toamne în clipa de sfârșit.

Își tremură mirarea în frunze-ngălbenite
Un fag ce își retrage șuvoiul vieții-n el,
Lăsând în scoarța-i aspră durerile venite
Cu albul ce-l întinde un nemilos penel.

E albă nemișcarea și-n umbre e tăcere,
Pădurea e decorul tabloului neviu
Cu tușe-nfrigurate, atingeri de durere
Și strigăte-nghețate, lăsate în pustiu.

Când, amenințătoare, apar, din vremi trecute,
Sub pelerine albe, stihiile ce sorb
Din ultimele frunze culorile pierdute,
În cer, pe aripi negre, se leagănă un corb.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Mihai Leonte

Alb

Presărați alb mult,
Preluat din prezent
Amintiri din trecut.
---
Culegeți alb imaculat
Trimiteți albul curat
Priviți alb neîncetat.
---
Puneți alb
În tot ce aveți,
Albul e fericire
Albul e nemurire.
---
Albul din flori,
Albul din ninsori,
Albul din nuferi
Să nu te superi
---
Plecăm în alb înalt
Pe tărâmul celalalt.

poezie de
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nesfarsit e albul

Nesfârșit este albul,
mi-e gândul pustiu.
Evadarea-i tardivă,
să plec nu mai pot.

Unde e meșterul,
ucenic să îi fiu?
Taina să-i fur,
și visul,
și tot.

Veni-va și ceasul,
când albul de crin
va duce povara versului rar.
Lumină va fi,
fără spaime,
suspin.
Culoare,
parfum,
închinare și har.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Radu

Moartea albă

Mă uit în ochii iernii și îi trimit căldură,
însă ochii-i de gheață mă-ntâmpină cu ură.
O ură neagră, -ascunsă în albul pur de nea,
să-mi stingă-ar vrea privirea din ochi de albăstrea.

I-ntorc spatele-ndată și plec pe drum, voioasă,
dar ea mă însoțește, să-mi intre-n gând și-n casă.
Pe câmp plâng imortele ce-și frâng trupu-mpietrit
sub giulgiul de zăpadă, de ură pângărit.

Într-un sfârșit se-mbracă pământu-n albul morții...
Târziu ajung acasă, m-opresc în fața porții,
intru doar eu și-nchid cu lacăt de Lumină,
lăsând iarna în drum, fără să simt vreo vină...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Neale Donald Walsch

Dragostea perfectă este pentru sentiment ceea ce albul perfect este pentru culoare. Mulți cred că albul este absența culorii. Nu este așa. El include toate culorile.

în Conversații cu Dumnezeu, volumul I (1995)
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton ponderat

Distribuie
cumpărăturiCartea "Conversations with God Book 4: Awaken the Species Hardcover" de Neale Donald Walsch este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -98.99- 87.99 lei.
Daniel Vișan-Dimitriu

Plecarea ultimei zile

Se-aude, ca un murmur printre ramuri,
un vaier scurs din frunzele căzute,
scurgându-se în moarte, fără flamuri,
războinice-ale zilelor trecute.

Ca o plecare pe furiș, tăcută,
își duce-n noapte albul tot mai rece,
o zi cu disperare-n șoapta mută
spre nori ce vor, degrabă, s-o înece.

Se mai privește-n ape și, pe față,
își vede adâncimi de neodihnă;
se pierde-n lupta c-un sfârșit de viață
pe care l-ar dori trecut în tihnă.

Își amintește viața câștigată
în zorii ce-au lăsat-o să apară,
dar vede-o înserare ce-i arată
sfârșitul ei, zi ultimă de vară.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondelul primei zăpezi

Cu albul tău imaculat
Ai mai venit odată iarnă,
Ca din norii tăi să cearnă
Câte un strop de apă înghețat...

Apoi, alert și cadențat
Ascunzi geamul la lucarnă,
Cu albul tău imaculat,
C-ai mai venit odată iarnă.

Copii cu obrazu-mbujorat,
Joviali, te iau în seamă
Deși îi târziu, e înserat
Și caldul lor cămin îi cheamă

Din albul tău imaculat.

rondel de (28 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am căutat puritatea

Am căutat puritatea
în albul trandafirilor.
Am căutat puritatea
în lacrima zorilor.

Am căutat puritatea
în albul zăpezilor.
Am căutat puritatea
chiar și-n albul mieilor.

Am căutat puritatea,
n-am găsit-o nicăieri.
Am căutat ziua, noaptea,
astăzi, ieri și-alaltăieri.

Un înger m-a ajutat
să descopăr puritate,
în sufletul tău curat,
care-acum îmi este parte.

poezie de (iulie 2015)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Albul rochiei de mireasa

Mi-e teamă să adorm în coajă de fluture.
Poate albul rochiei de mireasă este prea strâmt
și mâinile mi se vor sparge de muchiile crinilor…
câte mirări lăsând la vedere gleznele pe rând
vor arde în acest palid dans,
cât amurg a mai rămas plăpând, să ne împartă…
va fi cândva această trecere-
roșul sângelui se va împleti în invers contur
și ploaia ne va purta îmbrățișați, departe de-ntâmplare,
atât cât să ne fie zbor.

Mi-e teamă să-mi supun iarăși clipa.
Adorm, cu tine cuibărit sub umărul drept,
Prin albul concentric al rochiei de mireasă.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee îndoielnică, exprimare plăcută, ton ponderat

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Poiana iubirii

Să mergem, iubito, la munte,
în primele zile din an,
când brazii au plete cărunte,
ițite sub albul turban.

Să facem un foc în poiana
în care, sub stratul de nea,
poveștile-așteaptă doar pana
ce-n vers, de uitare-ar salva.

Ne fie o ciornă zăpada,
iar albul din jur, va fi scut
la tot ce n-ar face dovada
că-i pur tot ce noi am avut.

Căci este poiana iubirii
în care, ades, ne-ntâlnim
plătindu-i tribut fericirii
când visele,-acolo,-mpletim.

poezie de din Oare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Roșu în albul iernii

Cu zile în urmă, ai vrut o garoafă.
Mirat, m-am gândit: "Nu mai vrea trandafir!"
Simțeam tremurând tot ce-aveam în carafă,
Iar gândul... taifun s-a făcut, din zefir.

Să-l schimb pe acela pe care-l cred rege
În lumea în care e-atât de frumos,
Îmi pare o crimă, o fărădelege
Ca aripa ruptă la un albatros.

Ce iarnă e-n mine, ce iarnă-i afară,
Ce luptă prin gânduri!... și totuși, senin
În sufletul care nu mi se-nfioară,
Nu are vreo teamă, nu simte venin.

E liniște-acolo: garoafa-i o floare
Și-n albul zăpezii tu vezi roșul ei
Ca buzele iernii atinse de Soare,
Ca buzele tale din anii acei.

Ei bine, să fie garoafă, iubito,
Să fie și-acum tot ce vrei, ce-ai dorit,
Să-ți fie iubirea cum ieri ai trăit-o,
Cum este și azi, cum va fi la sfârșit!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Lacrimi de zori

În albul rămas
din trecute ninsori,
priviți înspre ceruri
cu lacrimi de zori.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Doină în pustiu

E toamnă, e ceață, iar frunzele mint
că-s picuri de aur din nori de argint;

E rece sub cerul închis, mohorât,
cu Timpul zbătându-se-n el, zăvorât;

Rafale de vânt, nevăzuți bidivii,
scurtează durerea din lungi agonii;

Pe-o ramură udă, -n tărâmul neviu,
o frunză vibrează a doină-n pustiu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Regrete albe

Păcat că toamna-i petrecută
și vara a rămas pierdută
păcat că ninge iarna mată
pe câmpuri fără de verdeață

Păcat că ninge prin pădure
și fulgii cad și-s albi pe mure
și murele sunt prea uscate
și vântul rece mă răzbate

Ninge de ieri și flori de gheață
au răsărit de dimineață
păcat că iarna-i viscoloasă
și tu nu vii prin alba-i ceață

Sunt frunze albe pe cărare
și înghețate lăcrămioare
și tu nu ești mângâitoare
și tu nu ești s-apară soare

Păcat că timpul nu așteaptă
să mă mai chemi ca altădată
păcat ca ora e târzie
și tu nu ești ca să îmi fie...

Ninge mai des de data asta
și iarna smăltuiește viața
și albul ei s-a pus pe mine
și încă îmi e dor de tine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cocorul

se tulbură albastrul cer
de-atâtea aripi care bat
de zborul geometric în echer
când spre apus cocorii au plecat
pe câmp măceșele sunt rumene
pădurea plânge cu stropi de aramă
în sufletu-mi pustiul se așterne
și visele mi se destramă
iar tu cocor bătrân n-o să mai pleci
și nici n-o să mai vezi vreodată marea
de-acum vei îndura aici
singurătatea disperarea
tu singurul rămas în cuib
privești tăcut spre zarea necuprinsă
curând va fi o dimineață ninsă
și albul tău se va topi în alb

poezie de
Adăugat de George IonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Zori de iudă

Se-aștern straturi-straturi petale
pe zori dureroși de-ndoială
ce dau, făr' de veste, năvală
din gânduri crezute-abisale.

Se scutură, brusc, neîncrederi
pe albul nevinei pierdute
în seri cu atingeri făcute
să fie-n plăcere purcederi.

O jale din lacrimi răzbate
și-atinge, cu mantia-i udă,
voința perversă și nudă.

Se-adună, prin gânduri săpate,
credințe rebele, de iudă,
și-ncearcă, acum, să se-audă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Bogdan Petriceicu Hasdeu

Din iarnă

Blânda toamnă dunăreană desmierdindu-ne s-a dus.
Totu-i alb și rece totul: jos—omătul, bruma — sus.
Moartă-i lumea cea albită, peste care fără față,
Fără nori și fără soare greu atârnă alba ceață.

Șerpuește-n aer fumul și se întinde alburiu
Din colibe troenite ca sicriu lângă sicriu.
În zădar privirea-ți cată negre benghiuri în albeață:
Pan'și umbrele sunt albe pe cea marmură de ghiață.

Însă iată, că șiraguri de calugărei în sbor,
Văd ceva negrind în zare: doar ele pe șes cobor
Și de spânul chip ai ernei vesel croncănind s'agață...
Mult mai drag mi-e viul negru, decât albul fără viață.

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Aghiuta. Foaie umoristica satirica si critica" de Bogdan Petriceicu Hasdeu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -52.50- 39.99 lei.
Mirela Nicoleta Toniță

Alb

Un vers alb,
o îmbrățișare albă,
o floare albă,
catarg alb,
răsturnat în mare albă,
răscruce de privire albă,
curcubeu alb,
un zâmbet alb
dintr-o inimă roșie,
doar ea culoare
mai roșie ca albul,
mai albă ca roșul...
și din nou alb...
mână albă,
flacără albă azi,
flacără albă mâine,
zi albă,
alb azi,
zile albe,
mâine alb,
obsedant alb,
alb...
alb...
alb...
și din nou,
îmbrățișări albe,
amurg alb
într-o privire albastră
și apoi
răsărit albastru
într-o privire albă...

poezie de (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare plăcută, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 26 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Daniel Vișan-Dimitriu

Pe Valea Cernei

Pe Valea Cernei, un apus de soare
se-ascunde printre stânci pierdute-n nori
ce își transformă albul în culoare
împrumutată dintr-un câmp cu flori.

Pădurea înceteaz-orice mișcare
și totul pare c-a încremenit,
petalele se strâng la câte-o floare,
chiar apa din izvor a adormit.

Se-aprind, pe cer, lumini, apare Luna,
pe râu, se duc la vale vechi povești,
ce se aud aici dintotdeauna,
cu iorgovani și fețe-mpărătești.

Pe malul apei, două siluete
se-apropie încet, cu pași timizi,
și nu-ncetează ochii să-și desfete
cu frumuseți de care sunt avizi.

Se-apropie cabana și, -n surdină,
se-aude-o melodie... se opresc...
... un singur martor au: e luna plină.
Îmbrățișați, dansează... se iubesc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

In absenta cuvintelor

Dintii tai
Au stralucirea durerii.
Zambetul tau
Este atat de trist
In absenta cuvintelor....
Ochii tai
Fac sa devina transparenta
Rana din suflet,
Unde numai albul se coboara
Pentru iubire,
Albul incesibil,
Prin care intelegem ca
Doar prin iubire si durere
Putem deveni eterni....

poezie de
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Iarna clipelor reci

Poate că zăpada va putea să șteargă,
În adânc de clipe, toate câte dor
Și își va așterne-n strat amăgitor
Albul ne-ntinării peste lumea largă.

Nimeni n-o să vadă clipele ascunse
În adâncul rece-al stratului de nea,
Nimeni n-o s-audă clipa ce plângea
Printre rugi de frunze veșnic nerăspunse.

Poate că, sub stratul ce se va așterne,
Sufocată-n gândul unei îndoieli,
În sămânța vie-a ultimei greșeli,
Frigul va pătrunde cu-ale sale berne

Și, din întuneric, dintr-un somn de moarte,
Din pământul rece, nu vor încolți
Urmele durerii – toate vor muri,
Nimeni să le știe, nimeni să le poarte.

Va veni zăpada, cu povești să cearnă
Peste-o lume-n care viața bate-n piept
Și-o așteaptă, iară, să-și reintre-n drept,
Cum a fost pe vremuri, cum n-a fost de-o iarnă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook