Prințesa de negru
Prințesa de negru
Aleargă sprințară pe pervazul ferestrei.
Are privirea de foc
Și poartă în mână o sabie neagră.
Râde și face zgoande
Pentru copii bătrâni și neputincioși.
Scurtcircuitul se scurge
Prin sărutul buzelor sale
De un negru-sidef.
Pelerina poartă ca o dantelă, pe marginea tivită cu scrum,
Versul vântului aprig de-acum.
E încinsă cu brâu de furtună
Și tunet e-n șoaptele sale,
Otrăvuri amare,
Durere și zgură...
Flutură îngeri de noapte
Până departe... până departe...
Epilog pentru moarte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.