Prăbușire
Se prăbușesc secundele în noi
Și timpul nu mai există.
A fost inventat doar pentru
A ne raporta la el.
Trece doar viața!
O simțim cum se prelinge prin noi
Ca un râu de puroi.
Dacă am exista între pământ
Și nelimitat,
Tot la fel am trece spre infinit.
Timpul este doar unitatea de măsură
A vieții și-a morții.
Reprezentat pe o axă
Este un punct mișcător,
Un ecou ce dispare-n eter,
Dar care provoacă un tsunami
Printre conglomeratele de celule
Ce compun universul...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre existență
- poezii despre secunde
- poezii despre moarte
- poezii despre limite
- poezii despre inventatori
- poezii despre infinit
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.