La adăpost pe Oceanul Pacific

După o zi lungă
Tata încuie uşile,
Ferestrele,
Obloanele ferestrelor;
Închide glasul vântului,
Întrebările zilei de ieri.

Mama stinge toate luminile
Din fiecare cameră, din fiecare bufet;
Închide televizorul,
Sclipirile luminii roşii ale inimii,
Ultima stea
De pe acest cer întotdeauna străin.

Şi-apoi, întinşi în pat,
Ascultă-îngrijoraţi sunetele-îndepărtate
Făcute de copiii lor care cresc

poezie de Kapka Kassabova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

#

termenele de valabilitate ale medicamentelor au expirat
un semn că acum eşti singură alături de ceilalţi oameni singuri

am înghiţit ultima pastila contraceptivă în timp ce lumea era
liniştită şi făcea copii pe bandă rulantă

nu sunt o mamă bună am lăsat copiii să zboare lipsiţi de apărare
ca pe nişte păsări roşii fiecare cu câte o rană micuţă pe piept

nici alte mame nu sunt bune şi-au lăsat copiii să moară şi-au lăsat copiii să
trăiască cu handicapuri severe

aşa a fost mama mea care m-a lăsat să trăiesc undeva în acest colţ uitat de lume

înghit praful nociv în fiecare zi şi încă supravieţuiesc
încă alerg ca şi cum aş fi o fetiţă pe pajişti întinse

fuga a devenit o necesitate în orice moment în care soarele purulent
mă sufocă cu strălucirea lui

găsesc două linii de tren şi merg pe ele o sublimă salvare
apoi merg în pet shop şi cumpăr pungi de mâncare pentru
toate vrăbiile roşii pe care le văd în imaginaţia mea

deschid ferestrele larg

şi ele intră înăuntru

mama s-ar putea sa mai fie în viaţă ca o undă o pală de vânt ce mişcă perdeaua
la fel şi copiii mei s-ar putea sa fie aici lângă mine

îmi lipseşte doar contactul real de a-i strânge în braţe pentru că
nu sunt o mamă bună am lăsat frica să îmi controleze toate sentimentele

şi acum ele se năpustesc asupra mea

toate aceste vrăbii care se agaţă de inima mea şi muşcă.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare apă

să îmi aminteşti să aduc lemne
ne va intra frigul pe horn
în fiecare dimineaţă
o să ai mâinile mai mici

îţi arăt o stradă
în care se aruncă oameni
şi te întreb
cum vrei să ne creştem copiii

copiii cresc
ne împung în burtă de ceva vreme

ieri am închis ultima uşă
gata suntem numai noi doi
hai să le deschidem

între timp
ne vom trezi mai scunzi cu câte o iubire

poezie de Ştefan Ciobanu
Adăugat de Ştefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În trecere

Există un câmp cu mâlul amorţit în frigul zilei,
iar în mijloc un păr
care mai are roade, încă.
Sub păr – un bătrân
într-o haină de-împrumut, cu o sacoşă de plastic.
Noroiul i-a îmbrăţişat mişcările.
Ceilalţi, împreună cu copiii lor, au trecut pe lângă el.
Bariera e la o distanţă de doar zece paşi.

poezie de Kapka Kassabova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic

Se ia o cochilie.
Se pune în ea un suflet
sau mai multe,
apoi se închide uşa.
Se crapă ferestrele
pentru a se putea distinge
ziua de noapte.
Fiecare are voie
să se adapteze situaţiei,
nu au dreptul să (se) plângă.
Li se dau toate cuvintele
spre folosinţă...
Socializarea rămâne însă interzisă -
Ciocu' mic să nu deranjezi vecinii.

Se ia o cochilie.
Se pune în ea o viaţă
sau mai multe,
se taie gazul, lumina, aerul...
Se închid ferestrele
şi se deschide uşa,
cu picioarele înainte.
După ce-a cântat cocoşul de trei ori,
se scot la soare,
se scutură de praf
şi se pun deoparte.
Se verifica din patru în patru ani în ce parte înclină balanţa.

Se ia o cochilie.
Se pune în ea o zi de ieri
sau mai multe,
se închide uşa.
Ziua de azi se aşează în fereastră
cu amiaza înspre geam.
Pe uşă
se lipseşte un afiş
(ziua de mâine n-a mai încăput )
cu literele-n jos
oricum nimeni nu mai citeşte.

Se încalţă timpul
cu bocanci nepăsători
şi se lasă liber
să alerge
până totul devine nimic

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La adăpost în Alpi – douăzeci de ani mai târziu

Răsuflarea tatei aminteşte de ecoul dintr-o peşteră
cu stalactite de pe care cad stropi.

Mama doarme, iar în visele ei
se-întâmplă tot ce-i mai rău – iarăşi.

Ne înconjoară munţi care estompează
conturul unor timpuri mai tinere, numele

locurilor unde ne-am spus la revedere
şi unde ne vom spune – iarăşi – la revedere.

Ei stau întinşi în pat, ascultând îngrijoraţi
sunetele unei ninsori de departe.

poezie de Kapka Kassabova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau şi eu o stea

Mama, tata, vreau o stea
Şi nu pot s-ajung la ea
Vă dau vouă un pupic
De mă ridicaţi un pic.

Eu sunt mic şi, până cresc,
Nicio stea nu mai găsesc,
Pentru că sunt mulţi copii
Care nu au jucării.

Dacă ei merg la cules
Vor alege, mai ales,
Stelele ce strălucesc
Şi, pe-acelea le doresc.

Tata, mama, vă promit
Că voi fi mai potolit
Dacă-mi daţi şi mie-o stea
Ca să fie doar a mea.

poezie pentru copii de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

#

ai scris o mulţime de poeme pentru sacha
şi niciunul n-a fost despre sacha.
toate au fost despre cum trebuie să fie

distrugerea slăbiciunilor,
atingerea valvelor inimii, pentru ca aceasta
sa nu se oprească.
înghiţirea comprimatelor cu eliberare prelungită ca şi
mâine să fie o zi frumoasă.

ai scris cu un creion mecanic prin care
la fiecare apăsare ai mai crescut cu
un milimetru,

la fiecare apăsare,
ai absorbit cu tifon
sângele,

care a curs prin venele oraşului,
acest cadavru ce nu apucă
niciodată să se răcească.

la fiecare apăsare,
ai acoperit,

şi sângele tău,
şi sângele lui sacha.

dar oraşul nu ştie nimic despre toate astea.
va rămâne la fel, cu toate luminile lui străvezii, aşteptându-ne,
exact ca un animal însetat de sânge.

un animal care o să treacă în viteză pe o autostradă din care
ştie de la început că nimic
nu va mai ieşi viu.

iar tu o să fii mereu acolo
pe partea cealaltă, cu valvele inimii deschise,
ca o ambulanţă care-şi deschide brusc uşile.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Închide uşa dacă vii
Chiar dacă
Zăvoarele sunt ruginite.
Închide uşa asta bine.

Nu simţi sărutul
Dulce-al iernii
Cum ne apasă sufletul?

Închide şi fereastra
Cu brumăriul prunelor
Rămase în livadă.

Si, dacă totuşi vrei să vii
Închide după tine
Tot ce-a rămas deschis
Între noi.

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul absoarbe iubirea?

Timpul absoarbe iubirea pasională
Dar nu o poate elimina
Iubirea- drogul necesar ce nu cuprinde mintea
Ne vom desprinde inimile acestea ancorate în vis?
Sau vom închide clepsidra timpului în bătaia vântului
La răscruce sau la amurgul inimii
Lumina noastră s-a ancorat cu viteza ei
Ne va risipi toate valurile la un ţărm liniştit
Când fiecare seară se vrea a fi deosebită
Când principalul spectacol de teatru
Se scrie fără a fi jucat pe o scenă
Fiecare dintre noi e dator cu o moarte albastră sau poate roz.
Privirile ne vor atinge lumina din priviri
Noi vom privi lumina ca pe o risipire de vis.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Radioul

Velele devenind tot mai mici în vâltoarea vântului
sunt tot ce reţine memoria din acea zi.
Parfumul pinilor şi tăcerea
vor alina rana
făcută de navigatorul care se-îndepărtează –
sclipirea fulgurantă-a lipanului în râu,- a dumbrăvencii în aer.
O, femeie rămasă fără mângâiere,
ascultă recviemul vântului.

Potirul de aur este gol,
soarele-a devenit o rufă
la gâtul unei femei de vârstă mijlocie,
care tuşeşte fără contenire –
amintirea verii-n care el a plecat o întristează...
atunci ea avea aur la mâini şi în pântece.
O, femeie cu priviri pierdute,
ascultă cântecul orbului.

Se întunecă; închide ferestrele –
fă-ţi flaut din trestia zilei de ieri,
dar nu deschide, oricât ţi s-ar bate-n uşă:
ei strigă, dar n-au nimic de spus.
Culege ciclame, ace de pin,
nuferi şi anemone din apele mării.
O, femeie cu mintea răvăşită,
ascultă, trec duhurile apelor...

poezie de Giorgos Seferis din Sturzul, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închide uşa!

Închide uşa! Nu primi
În viaţa ta vreo uscăciune
Şi Sfântul Duh te va numi
Creştin cu sfântă pasiune.

Închide uşa! Nu lăsa
Mânia să te invadeze
C-aşa făcând îţi va păsa
De cei ce vor să mai lucreze.

Închide uşa! Nu uita
Că Cerul cere puritate
Să poţi apoi, cu drag, gusta
Bucate binecuvântate.

Închide uşa! Nu privi
Ce poate huma să ofere
Şi-atunci, când soarta va lovi,
De Sus primi-vei adiere.

Închide uşa! Vigilent
Să fii pe calea spre răsplată
Să poţi primi medicament
Când sănătatea-i complicată.

Închide uşa să respingi
Săgeţi trimise din urgie
Căci vei putea, atunci, s-atingi
Un pisc din sfânta strategie.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (27 iunie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statuare

Deschide sufletul cu blândeţe,
Pătrunde în interiorul inimii,
Caută întrebările şi răspunsurile
Cu bisturiul luminii
Gândurilor înflorite în rouă,
Zideşte încredere în copacul iubirii,
Netezeşte aripile viselor
Cu lumina razelor stelare,
Pune fluturii în fiecare zâmbet,
Închide amintirea scrisului
Într-un surâs,
Paradisul toamnei va mirosi a bronz şi rugină,
Ninsorile vor şlefui argintul îmbrăţişării,
Încolăciţi în vorbe prelungi
Vom statua flori de gheaţă
Pe pălăria părăsită în drumul purtat de vânturi
De norii măcinând fulgere în
Moara hodorogită a trăsnetelor
Ce croncănesc într-un stol
Parfumat cu proaspete hoituri.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima de mama

Inima de mama, inima de tata,
cade stea din ceruri rosu fulgerata.
Inima de tata, inima de mama,
cade iara frunza codrului de-arama.
Toamna obosita, toamna zbuciumata,
inima de mama, inima de tata.
Iarna-nzepezita, crunta ca o vama,
inima de tata, inima de mama.
Grea, tot grea, de piatra
noaptea peste vatra;
cainele pandeste
luna si o latra.
Grea, tot grea, de hume
noaptea peste lume;
glontele pandeste
inima anume.
Inima de mama, inima de tata
A trecut o viata ca o clipa, iata
Inima de tata, inima de mama
Doua doruri stranse nod intr-o naframa.
Dincolo de noapte,
dincolo de vant
clopote albastre
se aud batand.
Dincolo de ploaie,
dincolo de dor
se intorc copiii
la parintii lor.

poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum închide ferestrele

Acum închide ferestrele şi spune câmpurilor ssssst:
Dacă trebuie, lasă copacii să-şi tremure frunza-n tăcere;
Acum nu se mai aude nicio pasăre, iar dacă vreuna cântă,
Fie-n paguba mea această pierdută plăcere.

Va fi cu mult mai înainte ca mlaştinile să revină,
Mai înainte s-apară prima pasăre şi primul ei cânt:
Aşa că-închide fereastra să nu mai auzi vântul,
Dar să vezi cum toate-s agitate de vânt.

poezie clasică de Robert Frost, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare bătrân îl văd pe tata. În fiecare femeie o văd pe mama. În fiecare om îl văd pe Dumnezeu...

Irina Binder în Insomnii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La revedere, clasa a VIII-a

S-au scurs 8 ani de şcoală, au trecut grăbiţi
În care multe amintiri noi am adunat.
Azi ne luăm la revedere, dragi colegi iubiţi
Fiecare pe-un nou drum a plecat.

Şi ne despărţim de fiecare profesoară
Parcă ieri păşeam firavi şi cu ochi inocenţi,
Clopoţelul răsună pentru ultima oară
Copiii de ieri, astăzi sunt adolescenţi.

Au trecut 4 ani de la frumoasa toamnă,
Dar ne amintim clar fiecare clipă
Când o dulce şi scumpă doamnă
Ne-a luat pe toţi sub a dânsei aripă.

Scăldaţi în lumina caldă a dimineţii
Glasurile noastre se aud pe holul clădirii.
Pentru ultima oară. Ne vom urni pe drumul vieţii
A sosit momentul trist al despărţirii.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (13 iunie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigătul timpului în fiecare palmă a zilei

a venit primăvara
au înflorit corcoduşii
şi pomii timpurii
îmbracă ţara
într-un alb nou
pe aripile vântului
s-au topit
florile timpurii de primăvară

şi-n surâsul vântului
noi flori înfloresc
purtând imaginea
vieţii acesteia în chip de floare

curând
bureţii de spin
îşi vor spune cuvântul
brăzdând tăcerea
cu chipul lor alb
înveşmântaţi
în strigătul timpului
din fiecare palmă a zilei

se coc aşteptările
înveselind strigătul zilei
până pe degetele norilor
în cuvinte colorate cu spumă de vis

poezie de Ioan Daniel Bălan (4 aprilie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aura luminii

Am ascultat firele de iarbă cum cresc
glasul florilor în dimineţile de mai,
şi-mi place să-ţi văd ochii înrouraţi de bucurie.

Simt cum se aşează-n memorie fiecare gând
cu câte o dorinţă ascunsă,
vreau să arunc pe geam întunericul
să rămân în aura luminii din interior.

M-am petrecut în cuvinte,
sunt mulţi care o fac bine,
păsările cântă frumos şi nu se opresc,
doar când îşi pierd cerul
şi cad la pământ.

am învăţat să cobor
în adâncul sufletului,
să urc treptele iubirii în fiecare zi
şi să aştept partea de privire
cu răbdarea tăcerii din surâsul tău
ce mă cheamă,
să deschid aripile şi să zburăm împrteună.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cu fiecare an, în spate se închide o uşă...
Între două surâsuri,
deschide-ţi larg toate cămările inimii,
apasă pe clanţă,
şi, măreaţă,
prietene drag,
ţi se va deschide o altă uşă...
Orologiul de la primărie va anunţa orele, minutele, secundele,
poate secolele,
noi să închinăm, la oră fixă, cupa ce vom avea-o în faţă,
pentru un an nou, cu bucurie şi speranţă,
în iubirea de sine şi de aproapele.

An Nou cu bine şi frumos!

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clampa

deschide închide uşa tristeţii
într-o stare avansată de ebrietate
apasă brusc mecanismul
care aduce dragostea la intrare
nu bate zvârle în prag
clamp clamp clamp
de trei ori închide deschide
închide bietul spaţiul
iubirea stă izolată ca o binecuvântare
clamp clamp clamp
şi te-ai asigurat că ai închis

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!