* * *

Cu fiecare an, în spate se închide o uşă...
Între două surâsuri,
deschide-ţi larg toate cămările inimii,
apasă pe clanţă,
şi, măreaţă,
prietene drag,
ţi se va deschide o altă uşă...
Orologiul de la primărie va anunţa orele, minutele, secundele,
poate secolele,
noi să închinăm, la oră fixă, cupa ce vom avea-o în faţă,
pentru un an nou, cu bucurie şi speranţă,
în iubirea de sine şi de aproapele.

An Nou cu bine şi frumos!

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O şoaptă

cioplit dintr-un copac mort în alt veac
scaunul agonicei lumi
a înţepenit într-o cută a gândului
sprijinit pe trei picioare înfăşurate în sfori de
cânepă veche până la putrezire
- această realitate nu mai înghite atâta tristeţe strânsă
în nişte vreascuri bolnave pentru iarna ce se apropie -
pe cer se întâmplă lucruri ciudate
umbrei prăfuite din dreptul ferestrei
i-ar fi de ajuns
o şoaptă subţire pe unda cugetului
de la Cel Ce îşi deschide toate cămările inimii
spre fiecare

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clampa

deschide închide uşa tristeţii
într-o stare avansată de ebrietate
apasă brusc mecanismul
care aduce dragostea la intrare
nu bate zvârle în prag
clamp clamp clamp
de trei ori închide deschide
închide bietul spaţiul
iubirea stă izolată ca o binecuvântare
clamp clamp clamp
şi te-ai asigurat că ai închis

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu păstra pentru tine...

Nu păstra pentru tine, prietene, taina inimii tale,
Spune-mi-o mie, doar mie, în taină
Tu, ce zâmbeşti cu-atâta gingăşie
Şopteşte-mi cât mai lin: inima mea te va auzi, nu urechea.

Adâncă-i noaptea, casa tăcută
Cuiburile păsărilor învăluite în somn
Deschide-ţi printre lacrimi furişe
Printre zâmbete nesigure
Printr-o dulce-mbujorare a durerii
Deschide-ţi taina inimii tale...

poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţea trăieşte minutele lent, iar orele repede; copilăria mesteca orele şi înghite pe nerăsuflate minutele.

citat din Malcolm de Chazal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul – poem diamant

Orar,
minutar şi
secundar – limbile sale
indică neîncetat toate orele
minutele şi secundele unei zile
în rutină repetând totul
zi de zi
el face
tic-tac.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Închide uşa dacă vii
Chiar dacă
Zăvoarele sunt ruginite.
Închide uşa asta bine.

Nu simţi sărutul
Dulce-al iernii
Cum ne apasă sufletul?

Închide şi fereastra
Cu brumăriul prunelor
Rămase în livadă.

Si, dacă totuşi vrei să vii
Închide după tine
Tot ce-a rămas deschis
Între noi.

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creatura raţională este legată prin dragoste de Creatorul ei şi doar legătura dragostei îi aduce împreună cu atât mai fericit cu cât este mai puternică. De aceea, pentru a fi din ambele părţi o unitate nedespărţită şi o înţelegere perfectă, este dublu nodul făcut din dragostea de Dumnezeu şi dragostea pentru aproapele, astfel încât prin dragostea de Dumnezeu toate să fie ataşate de unul singur, iar prin dragostea de aproapele toate să devină între ele una, pentru ca ceea ce fiecare nu ar percepe din acest unu la care sunt toate ataşate să poată fi avut mai deplin şi mai desăvârşit în celălalt, prin dragostea faţă de aproapele, şi pentru ca binele tuturor să devină în întregime al fiecăruia în parte.

citat din Hugo de Saint-Victor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doresc cu patimă un singur lucru: să-i implor pe oameni, de la Nicolae al II-lea până la ultimul tâlhar, să se cruţe pe sine, să uite tot, toate cugetările despre Dumnezeu, despre viaţa viitoare, nu mai vorbesc de stat, familie, propriul trup, şi să-şi îndrepte toată atenţia, toate puterile asupura unui singur lucru, singurul care este fără de tăgada, viaţa lor, şi să n-o dea nici pentru patrie, nici pentru glorie, nici pentru bogăţie, nici pentru Dumnezeu, ci să trăiască pentru sine, pentru binele lor, să se folosească de binele vieţii care e în puterea noastră. Binele ăsta care nu ni se poate lua, care atârnă mai greu decât orice altceva, care distruge tot ce poate fi greu în viaţa noastră. Binele ăsta e iubirea, iubirea faţă de tot ce e însufleţit, şi chiar neînsufleţit, ba chiar şi iubirea faţă de sine, faţă de sufletul nostru. E starea aceea a duhului în care totul e bine. Mă chinuie, mă aţâţă, mă torturează, mă bat, iar mie mi-e milă de cei care fac asta, îi iubesc şi mă simt cu atât mai bine cu cât ei sunt mai răi cu mine. Sădeşte în suflet sentimentul ăsta, căci e cu putinţă, şi totul va fi bine, tot ce e considerat nenorocire, inclusiv moartea, totul se va transforma în bine.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţăm zilnic cum să numărăm secundele, minutele, orele, zilele, anii, dar nimeni nu ne explică exact cât valorează o clipă.

citat din Donato Carrisi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tramvaiul de noapte

pleoapă grea de piatră
apasă ochiul de sfinx
se deschide poartă spre gaură de vierme
stele urcă din adânc
izvor de nelinişti şi neputinţă în inima
căutătorului simulant versat al adaptabilităţii
fără altă îndemânare
decât căutarea până la margini
unde-şi ia răgaz de odihnă
cu picioarele atârnate în afară
printre ceruri străine
rotit odihnitor
sub propria aură aşteptând
tramvaiul la capăt de linie
dacă o mai porni vreunul
la ora 12 noaptea

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închipuirea arderii

în îngustimea drumului ales curge noaptea între parapeţi
de sunt albastre sau galbene stelele
nu vor să se cunoască
poeţii le inventează culoarea şi forma
altceva să se vadă sau mai mult

în faţă străluceşte luna
în spate se întinde umbra cruce imensă cărată până în zori
rămâne nostalgia astrelor
în închipuirea arderii veşnice în ceruri
lumea fără riduri pe faţă
mereu tânără râzătoare îmbrăcată în catifea şi mătase
pentru ardere totală de la naştere
visători au fost lăsaţi prea puţini

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Love hotel

Milioane
de câmpuri de maci,
coperta unui roman
de dragoste
consumat, nimfomatic,
într-o cameră de hotel,
a treia zi
din săptămână,
între orele două şi trei,
energii descătuşate,
pupila înlăcrimată
de secundele ce se scurg,
clepsidra blestemată,
cât a mai rămas
până la viitorul roman?
copertă cu maci,
aceeaşi cameră de hotel,
între orele două şi trei,
ziua a treia,
săptămână după săptămână...

poezie de Ion Ţoanţă din Templul devenirii noastre (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Planta învăţând olandeză

Timpul moare!
Put secundele cu inimile deschise
Se aud minutele cum bat
Orele călăresc minutarele interzise.
Număr
pajiştea cu o umbrelă din care ploaia
şi-a anunţat deschiderea
fulgerului. Ştii! Ştii!
Ştii să te laşi
cu paşii pe spate. Punct!
Am înţeles că sunt un garaj
din care
se aud
motoare cu îngeri în spinare
în picaj.

Nu, tremur de frică să nu vină iarna!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce frumos e...

Ce frumos e muntele!
Când şi-arată semeţia,
Ascunzându-şi bogăţia,
Sfidând toate zările.

Ce frumos e dealul!
Când şi-arată neamul
Şi toate podoabele
Încă fără lacăte.

Ce frumoasă e câmpia!
Când împarte florăria
Şi sfinţeşte armonia,
În toată gospodăria.

Ce frumos e cerul!
Când alungă gerul
Şi umple de bucurie
Tot ce primăvara învie.

Ce frumoasă e marea!
Când sfidează zarea,
Schimbându-şi culoarea
Ca şi omul starea.

Ce frumos e omul!
Când îl ajunge dorul
Şi iubirea cu drag o sfânţeşte,
Iar înţelepciunea bine stăpâneşte.

Ce frumoasă e nobleţea!
Care alungă urâciunea
Şi înalţă frumuseţea,
Speranţa şi tinereţea.

Ce frumoasă e ştiinţa!
Împăcată cu credinţa,
Când n-a părăsit fiinţa
Şi învinge suferinţa.

Ce frumoase sunt darurile toate!
Pe pământ lăsate,
Când iubirea e pace şi dreptate,
De Dumnezeu binecuvântate.

poezie de Valeria Mahok (11 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa noastră e un mit

Mă uit în depărtare
Şi văd lumea e mare,
Dar nu mai am răbdare
Că peste tot e durere.

Încerc să fac un pas în faţă
Dar ceva mă trage-n spate,
De toate mi se face greaţă,
Dar n-am frică de moarte.

Merg acasă şi zic "lasă",
Mâine poate e mai bine,
Dar totuşi e speranţă falsă,
De ce mă mint eu pe mine?

Tineretul iese-n drum
Vor lupta şi vor învinge,
Dar văd acum un om nebun,
Ce altă cale-nvinige.

De ce să crezi iar în poveşti,
Să crezi că-i uşoară viaţa,
Acum te naşti şi sigur eşti
Un om făr' de speranţă.

Acum viaţa noastră e un mit,
Ce pătrunde cu durere,
Pe pământul cel scârbit,
Plin de mizerii şi rele.

poezie de Eugenia Calancea (4 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia a fost oprită în aer şi detaliile lăsate în spate pentru a mă determina să caut argumente în interiorul meu.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ignoranţa închide uşa lui Hristos şi o deschide larg pentru Satan!

citat din William Gurnall
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai înţeles că eşti Dumnezeu într-o manifestare separată, în trup, despre ce fel de moarte a lui Dumnezeu mai poate fi vorba? Însă, dacă ai înţeles asta, nu poţi să nu cauţi eliberarea de rătăcire şi unirea cu Totul. Eliberarea ta de rătăcire se poate înfăptui numai prin iubirea faţă de Tot şi toate. Iubirea aduce vieţii cea mai mare bucurie. "Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi" (Epistola lui Ioan). Simt o foarte mare bucurie, m-am exprimat foarte bine.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare dimineaţă, cu picioarele Sale sfinte El deschide poteci pe pământ. Când descoperi că Dumnezeu nu te lasă singur şi ai preţ în ochii Lui, nu te mai temi de răul ce s-ar putea întâmpla.

citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum nu putem avea două feţe, una pentru fericire şi una pentru moarte - una pentru cealaltă fiind paralizantă, aşa nu putem avea două credinţe. Cum nu există două Judecăţi de Apoi, nici nu putem fi judecaţi de două ori.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!