La adăpost pe Oceanul Pacific
După o zi lungă
Tata încuie ușile,
Ferestrele,
Obloanele ferestrelor;
Închide glasul vântului,
Întrebările zilei de ieri.
Mama stinge toate luminile
Din fiecare cameră, din fiecare bufet;
Închide televizorul,
Sclipirile luminii roșii ale inimii,
Ultima stea
De pe acest cer întotdeauna străin.
Și-apoi, întinși în pat,
Ascultă-îngrijorați sunetele-îndepărtate
Făcute de copiii lor care cresc
poezie de Kapka Kassabova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.